Pe aceeași temă
Intr-un interviu acordat Revistei 22, jurnalistul Dan Cristian Turturica este de parere ca „Mona Pivniceru nu a venit nici cu jumătate din cerinţele cât se poate de specifice ale UE”, iar „USL nu a dat dovadă de bună-credinţă şi de dorinţa de a repara lucrurile la care se aşteptau europenii” in ceea ce priveste justitia.
Cum comentaţi procesul de selecţie şi candidaturile pentru funcţiile de şef al DNA şi procuror general al României?
Prima observaţie este că în continuare liderii USL nu înţeleg că ceea s-a întâmplat în iulie şi august a fisurat foarte grav relaţia României cu Uniunea Europeană. Şi această relaţie a fost afectată mai ales într-o zonă, cea a justiţiei, care părea că se apropie de o normalitate la care visăm de foarte mulţi ani. Încă din anii 2000, când a început serios procesul de aderare, marea noastră problemă a constituit-o justiţia. Ne-a luat mai mult de un deceniu să demonstrăm că, în sfârşit, în această ţară se mişcă câte ceva din punct de vedere al justiţiei. De aceea ultimele rapoarte MCV au fost cele mai bune de când România se află în discuţii cu Uniunea. Ne amintim că în trecut au fost rapoarte în care totul era desfiinţat, nici o instituţie nu îşi făcea treaba. Acum, de bine, de rău, avem totuşi un DNA care este lăudat consistent, un Parchet General în aceeaşi situaţie, a Agenţie Naţională de Integritate apreciată, o Curte Supremă de Justiţie şi un Consiliu Superior al Magistraturii lăudate.
Tot acest cumul de bile albe obţinute de România la capitolul justiţie a fost pus sub un imens semn de întrebare prin ce s-a întâmplat în această vară. Ei bine, era o şansă ca după acest episod extrem de tensionat să avem un moment în care USL-ul să-şi spună: măcar să reparăm ceva din ceea ce am stricat. Fiindcă au stricat nu numai modul în care USL este percepută de UE, ci, din păcate, şi şansa României de a adera la Schengen. Suntem în situaţia în care bulgarii să spună că dacă n-ar fi fost România cu situaţia din vara aceasta, ei ar fi intrat în Schengen. Şi nu sunt departe de adevăr, fiindcă dacă exista vreo şansă ca România să adere la spaţiul Schengen, aceasta era încă un raport MCV precum precedentele.
Or, după toată această ruptură foarte gravă, procedura de selecţie a procurorului general şi a şefului DNA ar fi trebui să fie primul moment în care USL să demonstreze că a înţeles şi că doreşte să repare ce se mai poate. Faptul că ei au ales să ignore nişte proceduri extrem de clare specificate în scrisoarea trimisă de Catherine Day Monei Pivniceru, preluată de presă, dovedeşte clar că USL îşi imaginează în continuare că poate şmecheri, de fapt, acest proces de selecţie. Nu au dat dovadă de bună-credinţă şi de dorinţa de a repara lucrurile la care se aşteptau europenii.
De altfel, ca dovadă că nu se doreşte îndreptarea situaţiei, chiar Mona Pivniceru a afirmat după întâlnirea cu Viviane Reding că i-a spus comisarului european că ministrul Justiţiei, până la urmă, are ultimul cuvânt.
Da, este modul ei de a interpreta şi a răstălmăci lucrurile. Nu e prima declaraţie în contradicţie flagrantă cu ceea ce am văzut noi negru pe alb scris de către Catherine Day în scrisoarea pe care a adresat-o, iar aceasta nu e poziţia personală a doamnei Day, ci a Comisiei Europene, inclusiv a comisarului pe Justiţie. Dacă CE scrie negru pe alb că trebuie să prezinţi, să realizezi prin ordin ministerial o procedură de selecţie care să includă o evaluare aproape publică a candidaţilor, ce înseamnă asta? Înseamnă să faci cunoscute CV-urile candidaţilor, planurile de management pe care le-a prezentat fiecare, să dai suficient răgaz ca aceşti oameni să prezinte nişte planuri de management bine gândite, care nu se pot face într-o săptămână, două, să spui negru pe alb care e grila de notare a acestora, să ai o reprezentare în juriu a unor oameni din DNA şi Parchetul General desemnaţi de către şefii de la vremea respectivă ai acestor instituţii, respectiv doamna Kovesi şi domnul Morar, să faci publică grila de notare folosită de aceşti membri ai juriului de selecţie, să organieze dezbateri la televizor în care candidaţii să-şi confrunte planurile de management.
Toate aceste cerinţe ale UE sunt ultra-detaliate, în spiritul transparenţei selecţiei. Mona Pivniceru nu a venit nici cu jumătate din cerinţele cât se poate de specifice ale UE.
În contextul viitorului raport MCV, cum credeţi că va fi privită înfiinţarea unei comisii parlamentare care să analiezeze anchetele procurorilor în cazul fraudelor la referendum?
Fără îndoială, extrem de prost. Acestă poveste este de fapt o reîntoarcere în timp la momentul în care Comisia Europeană ne critica pentru că parlamentarii se transformau în instanţă de judecată sau de validare ori invalidare a materialelor de urmărire penală. Ani de zile CE ne-a cerut ca parlamentarii să nu mai aibă puterea de a bloca ridicarea imunităţii decât în cazul declaraţiilor politice, nici vorbă de alt gen de infracţiuni, au insistat să nu existe nici o formă de interferenţă în activitatea magistraţilor din partea politicului. Or, această comisie este limpede o formă de presiune pe care politicienii încearcă să o pună asupra magistraţilor.
Cum pot face practic acest lucru, din moment ce nu au absolut niciun temei legal de a audia procurori?
Este o mică sau poate mare hărţuială, de fapt. Nu există într-adevăr nimic consistent aici pe care să-l invoce ca instrument legal care să poată fi folosit împotriva magistraţilor. Dar chemarea la Parlament este o modalitate de intimidare şi s-ar putea ca în contextul alegerilor care vin şi a posibilităţii schimbării puterii în perioada următoare aceasta să funcţioneze, iar magistraţii să fie intimidaţi şi să o lase mai moale.
