Pe aceeași temă
Să fie cauza doar lupta pentru a prinde una din cele, probabil maximum, 10 poziţii eligibile ale liberalilor la alegerile europene? Să fie vorba despre poliţe mai vechi care i se întorc acum la plată lui Ludovic Orban, despre frustrările unor liberali trecuţi în eşaloane secunde? Sau miza e cu bătaie mai lungă şi pleacă de la orientarea anti-PSD asumată în ultimul timp de PNL? Câte ceva din toate.
De un an, de când Ludovic Orban a devenit preşedintele partidului, PNL a acţionat în mod explicit, chiar dacă fără reuşită imediată, ca un partid care se opune cu fermitate coaliţiei majoritare. S-au făcut greşeli, au fost disfuncţionalităţi , dar PNL s-a poziţionat corect de partea statului de drept şi a independenţei justiţiei (chiar dacă mai mulţi lideri, inclusiv Ludovic Orban, s-au confruntat cu aceasta), a criticat şi s-a împotrivit unor măsuri economice populiste sau servind interese de grup. Atitudinea de combat la adresa PSD pare să fi fost apreciată şi de electorat, dacă e să ne luăm după un recent sondaj realizat de IMAS. Astfel, PNL ar depăşi chiar PSD la intenţia de vot (29,2% faţă de 28,4%).
Pe acest fond şi într-un an preelectoral, sporesc în interiorul partidului criticile şi numărul contestatarilor la adresa preşedintelui PNL. Lideri liberali semnează pe liste pentru demiterea lui Orban. Dacă, în acest răstimp, din afara PNL i s-a reproşat lui Orban faptul că nu combate suficient PSD, că ar fi prea slab, inadecvat şi fără anvergura necesară, contestatarii din partid (vorbim, printre alţii, despre Alina Gorghiu, Cristian Buşoi sau Gheorghe Falcă) sunt nemulţumiţi tocmai de măsurile mai ferme şi dure împotriva PSD promovate de acesta. Ludovic Orban le-ar fi răspuns contestatarilor săi că, în loc să vină cu soluţii şi să facă opoziţie la PSD, se ocupă cu „subminarea din interior“ a formaţiunii.
O recentă întâlnire convocată, chiar la sediul PNL, de Vasile Blaga cu aşa-numiţii „grei“ din fostul PDL (Boc, Hava, Flutur), la care Orban nu a fost invitat, a aprins şi mai tare spiritele. Momentul marchează revenirea în scenă a fostului co-preşedinte al PNL, după retragerea de acum doi ani din cauza unor probleme în justiţie (pentru care nu există încă o sentinţă definitivă). Blaga a declarat după înâlnire că nu e interesat de funcţii, dar că sunt multe lucruri de corectat, mai ales, „ar trebui îmbunătăţită comunicarea“ între vechii liberali şi foştii pedelişti.
Mai puţin importantă decât discuţia în sine este imaginea de forţă în partid pe care a lăsat-o Blaga flancat de foştii pedelişti pe treptele din Aleea Modrogan. De pe această poziţie de putere, Blaga a făcut apel la mobilizare pentru câştigarea alegerilor, în special a celor prezidenţiale. Nu a făcut nicio referire (oarecum aşteptată) la susţinerea pentru Orban. Iniţiativa lui Blaga le-a dat din nou apă la moară celor care contestă autoritatea lui Orban în partid. Marian Petrache, preşedintele PNL Ilfov, personaj influent printre liberali, a cerut organizarea unui congres extraordinar în care susţinătorii lui Orban să-şi reafirme sprijinul pentru el.
Se speculează şi faptul că Blaga ar vrea în fapt să impună câteva nume de foşti colegi din PDL, inclusiv pe al lui, pentru cele 5 locuri (din cele 10 estimate a fi eligibile pentru PNL) care le-ar reveni pe principiul parităţii cu foştii liberali. Întrebat, Blaga nu a respins ideea unei candidaturi proprii. Competiţia internă pentru locurile eligibile se anunţă oricum strânsă, statutul şi, mai ales, salariul de europarlamentar fiind la mare căutare. De la Ludovic Orban (care s-ar retrage după alegeri) la Crin Antonescu, Cristian Buşoi, Adina Vălean, Dan Motreanu, Daniel Buda, Marian Jean Marinescu, Mircea Hava. Un loc îi va reveni cu siguranţă lui Siegfried Mureşan, o valoroasă achiziţie făcută recent de PNL.
La sfârşitul acestei săptămâni, Consiliul Naţional al PNL va decide criteriile, calendarul şi procedura de selecţie a candidaţilor. Un moment care ar trebui să pună punct senzaţiei de negociere exclusiv pe criterii de influenţă sau interese personale.
Obiectivul PNL pentru europarlamentare ar fi 28–30% din voturi. Cu o miză politică internă mai redusă, rezultatul lor este, totuşi, un indicator important al preferinţelor alegătorilor. Înfruntarea cu PSD, partidul care azi ameninţă democraţia şi statul de drept din România, nu se anunţă uşoară. E nevoie nu doar de unitate deplină şi mobilizare fermă în interiorul PNL, ci și de un efort coordonat cu restul opoziţiei. Dacă Orban pare pentru moment să ţină sub control tensiunile interne, el ar avea nevoie de fapt de întreg sprijinul partidului pentru a iniţia sau a se alătura unui demers de coagulare a opoziţiei împotriva PSD. PNL nu doar că este cel mai mare partid din opoziţie, dar este singurul cu o structură la nivel naţional. Şi tot singurul care şi-a anunţat, fără vreo consultare cu restul opoziţiei, candidatul la preşedinţie. Cât timp frustrările, ambiţiile personale şi nostalgiile legate de USL vor măcina intern PNL, întreaga opoziţie riscă să piardă, mai rău ca în 2016.
