Pe aceeași temă
„La aproape 13 ani de la despărțirea de Tata, apar acum Memoriile lui, înregistrate audio în ultimii săi ani de viață în conversații cu Mihaela Udrescu, transcrise apoi de Mara Ștefan și editate de mine cu note și index, cu o prefață de Catalin Pavel, publicate cu fotografii și în condiții excepționale de Editura Polirom.”
„Amintirile, foarte personale și originale, acoperă o perioadă vastă de timp, de la copilăria din anii 1930 și adolescența lui în timpul Războiului, trecând prin începutul carierei de arheolog în anii 1950-1960, prin evocările din casa Tudor Vianu, la confruntarea arheologilor români cu directivele ideologice în anii 1950-1980, cu valul "tracomaniei" și mlaștina național-ceaușismului”, scrie Vlad Alexandrescu
Despre memoriile lui Petre Alexandrescu, fiul său spune că: „Ele redesenează dificultățile stabilirii unui dialog cu arheologii și istoricii Antichității din Occident încă din a doua parte a anilor 1950 și menținerea acestui dialog în contextul presiunii Securității ceaușiste, și înfățișează, în sfârșit, responsabilitățile asumării conducerii Institutului de Arheologie din București (1990-2000), într-o epocă în care presiunea ideologică a luat forme mai subtile.
Conversațiile îl plimbă pe cititor înfățișându-i echipa Institutului de Lingvistică de la începutul anilor 1950, cea care a reluat pe atunci lucrul la Dicționarul Limbii Române, familiarizându-l apoi, pe larg, cu începuturile arheologiei românești în secolul al XIX-lea, și mai târziu, înainte de Război, prezentându-i portrete emoționante ale lui Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Scarlat și Marcelle Lambrino. Apropierea de șantierul arheologic de la Histria, încă din 1951, îi prilejuiește portrete vii ale multora dintre cei care, profesori sau studenți, au participat la săpăturile arheologice de acolo vreme de 50 de ani, cele ale lui Vladimir Dumitrescu, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi, Em. Condurachi, Vlad Zirra, precum și ale unor colegi de șantier și de generație, sau ale unor studenți și elevi apropiați.
Memoriile ridică vălul de pe istoriografia românească, arătând succesivele derapaje slavizante, tracomane, etniciste, prezentând pe larg împrejurările în care regimuri politice diferite au dictat redactarea diverselor versiuni, în multiple privințe falsificate, ale Tratatului de Istoria României.
Vârsta și experiența lui Petre Alexandrescu la data povestirii acestor Memorii i-au îngăduit să arunce asupra persoanelor și împrejurărilor evocate o privire lucidă, exersată decenii de-a rândul ca un fin observator al trecutului istoric. Judecata adeseori necruțătoare, pornită din perspectiva unui intelectual care nu a renunțat niciodată să conceapă cultura românească drept parte a culturii europene și cercetarea istoriei ca o practică integrată a comunității științifice internaționale, ne permite astăzi să măsurăm unde și ce se poate îndrepta pentru a ne apropia de un ideal pe care unii străluciți istorici români nu l-au pierdut din vedere nici în epocile cele mai întunecate.”
<iframe src="https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fvlad.alexandrescu.1%2Fposts%2F10225047774634501&show_text=true&width=500" width="500" height="731" style="border:none;overflow:hidden" scrolling="no" frameborder="0" allowfullscreen="true" allow="autoplay; clipboard-write; encrypted-media; picture-in-picture; web-share"></iframe>
