Pe aceeași temă
Niciun partid nu a fost atat de vocal ca PD-L in a sustine criteriile de stricta competenta, eliminarea nepotismului, a dubiosilor, cu sau fara dosar, dar, mai ales, integritatea alesilor. In remorca lui Traian Basescu sau singur, de capul lui, PD-L a vociferat impotriva oligarhilor, a coruptilor, a clientelei politice. Asa si-a fidelizat o parte a electoratului. Si tot din aceasta cauza si-o va pierde.
Chiar si dupa alianta cu PSD, impusa de contextul politic, de votul poporului, refuzul PNL si binecuvantarea lui Basescu, democrat-liberalii au continuat sa recite la scena deschisa, ignorand stanjeneala publicului, aria cu „noi suntem altfel“. Adica, spunea Emil Boc, numirile „noastre“ in functiile de secretari de stat sau in alte demnitati publice se vor face doar dupa „o atenta selectie“, pe baza de CV si de competente. Nici vorba ca „noi“ sa fim ca „ei“. Cu mezalianta in gat, electoratul minoritar, bolnav de „exces de rigoare“ cand e vorba de principii si criterii, un electorat tot mai mic, dar vioi si cu gura mare cand il inseli fara alibi cu familia politica largita, a ramas in asteptare. Intr-o perioada de semigratie. Inclestat de resturile moralitatii, PD-L s-a prabusit in bratele nepoatei de la cancelaria premierului, agatandu-se in cadere de bicepsii domnului Costel. Aterizarea a fost, insa, atenuata de plasa de siguranta a competentelor europene ale domnisoarei Basescu. PD-L a scapat fara rani majore, dar electoratul zace inca la reanimare, pe respiratie artificiala.
Anesteziat de sondajele de opinie care il coteaza cu 37%, PD-L nu pare sa inteleaga ca aproape si-a atins limita maxima a capacitatii de dezamagire, iar daca intelege, probabil ca nu-i pasa. Explicatiile in cazul Costel Iancu erau inutile, asumarile insa obligatorii. Tocmai acestea au lipsit cu desavarsire. Nepoata Mihaela Boc a dus la desfiintarea salutara a cancelariei (o aglomerare de competente oportuniste clujene), dar a supravietuit miraculos in angrenajele Palatului Victoria. Ce sa mai discutam despre dalmatianul-penal Morega, pus de fostul primar Videanu de veghe la Turceni, exact locul de unde baronul si-a inceput traseul la DNA. Rares Niculescu a ratat oportun ocazia de a deveni purtator de cuvant, fiind recompensat datorita abilitatilor de comunicator nonverbal cu un loc eligibil pe listele europarlamentare. In general, se pare ca CV-urile alesilor pentru functiile publice trebuie sa contina obligatoriu fie un grad de rudenie, chiar si de rangul cinci, fie o relatie de afaceri transpartinica, fie, in extremis, o prestatie oarecare la partid, anterioara accederii la putere.
Temerea electoratului de care vorbeam, unul de la care se pare ca si-au luat gandul atat PD-L, cat si Traian Basescu, ca marea alianta de 70% va duce la fratia de cruce a intereselor, afacerilor si baronilor in detrimentul statului de drept, al principiilor si luptei anticoruptie se transforma in realitate cotidiana. Faptul ca neintelegerile din coalitie sunt doar pe fiefuri, sinecuri si pe impartirea (in)echitabila a clientelei este ultimul capitol al romanului fluviu, scris cu inegalabil talent in 20 de ani: „Toti sunt o apa si un pamant“.
In acest context, degeaba acuzi clientela politica dusa de Calin Popescu Tariceanu pe culmi bugetare greu de atins, daca il lasi pe ministrul Nemirschi sa emita o ordonanta prin care ii da lui Radu Mazare in arenda plajele. In zadar pui la stalpul infamiei Cabinetul liberal, in care ministrii isi repartizau afaceri propriilor firme sau firmelor prietenilor, daca Sulfina Barbu si Silvian Ionescu – doamna e in Comisia de Mediu, domnul e comisar general al Garzii de Mediu, iar impreuna, spune Evenimentul zilei, controleaza firma KVB Economic, care tocmai a incheiat un contract de consultanta de mediu cu Petrom, pe care Silvian Ionescu trebuie sa-l verifice si, eventual, sa penalizeze – spun ca „nu vad nicio incompatibilitate in asta“. La fel a raspuns si Mircea Geoana cand l-a pus pe cumnatul sau sef la Eximbank, Hrebenciuc cand si-a adus sotia la Hidroelectrica, Tariceanu cand si-a pricopsit finii si prietenii cu functii publice. Prin glasul lor vorbesc toti politicienii pentru care criteriile de integritate, incompatiblitatea, conflictele de interese si nepotismele sunt bunuri de larg consum doar in campaniile electorale.
In momentul de fata, tot mai putine lucruri fac diferenta intre cele doua partide sau intre acestea si PNL. Democrat-liberalii nu au tinut cont, pana acum, de avertismentul lansat de o parte a societatii civile ca in noua alianta doar diferentele vor fi cele care vor conta. E drept, asemanarile consolideaza, iar deosebirile pot duce la divort. Dar cine vrea divortul, in afara de Nastase si Iliescu?
PD-L a purtat intotdeauna cu oarecare stanjeneala, ca o tarancuta ajunsa la oras, hainele integritatii, criteriile Coalitiei pentru o Guvernare Curata, moralitatea in politica. Desi se vedea ca il cam strange corsajul, ca se cam clatina pe tocurile cui ale principiilor, a continuat totusi sa le infatiseze lumii bune. Din interes strict electoral nu vrea sa le dezbrace nici acum, desi poalele rochiei s-au manjit de noroi. Ca dovada, incercarea de a atrage pe listele europarlamentare oameni din societatea civila cu o credibilitate si onorabilitate cu mult peste cele ale partidului. Monica Macovei, Traian Ungureanu, Alina Mungiu-Pippidi sunt nume care dau greutate si ajuta la imagine. Intentia e laudabila si ar fi bine ca ideea sa faca prozeliti si prin alte partide.
Ce alegi, insa, cand unii dintre acestia, adica Alina Mungiu-Pippidi, nu sunt dispusi sa renunte la principii? Elena Basescu, fata lu’ tata, ale carei singure merite, deocamdata, par a fi tineretea si faptul ca „nu cara in sacosa caltabosi“, (cum inspirat remarca Traian Ungureanu), aliment devenit unitate de masura a competentei, sau Alina Mungiu-Pippidi? Iata o dilema hamletiana pentru zelosii partidului, care nici macar nu tin cont de faptul ca taticul nu e prea incantat de ideea candidaturii, cum nu a fost nici la alegerile generale. Modul in care PD-L va rezolva stravechea ecuatie a politicii romanesti: integritate sau nepotism, va arata cat de departe este dispus sa mearga partidul cu dezamagirea acelui electorat extrem de susceptibil cu astfel de chestiuni. Vorbeam de diferentele care conteaza, iata una dintre ele.
