Pe aceeași temă
Dintre aceștia Olguța Vasilescu, este deosebit de periculoasă prin efectele pe care le generează și mai ales prin rolul său reprezentativ pentru întreaga guvernare și pe care este încurajată să îl joace. Ministrul muncii este infinit incompetentă, ineptă dincolo de limitele ridicolului, suficientă în convingerile sale puține și impenetrabilă ca un buncăr de beton. Nimic din afara propriului univers nu îi tulbură universul și nu îi zdruncină convingerea. În schimb, este agresiv naționalistă, fidelă și cu priză la publicul pesedist. Din acest motiv a fost distribuită în rolul de mesager al guvernării Dragnea/Tăriceanu- poate să vândă publicului orice prostie sau ticăloșie comisă de cei dintâi iar cel din urmă să rămână satisfăcut că a fost binecuvântat cu un ministru precum Olguța. Din acest punct de vedere, Grindeanu face figură de cârpă decolorată care nu poate decât să viseze la strălucirea stridentă și kitsch a aprigei Olguța.
Problema este că Olguța Vasilescu, în calitatea de purtător de mesaj al PSD transmite întreaga „filozofie” de guvernare a PSD. Întrebată despre recomandarea FMI privind amânarea creșterii punctului de pensie cu 1000 de lei de la 1 iulie, ministrul muncii a răspuns ca un adevărat oștean credincios: „Nu FMI a câștigat alegerile ci PSD”. Cu asta, Vasilescu a rezolvat scurt și tăios întreaga problemă a deficitului bugetar. Declarația completă merită și ea reprodusă: „Guvernul isi va respecta programul de guvernare. Din cate stiu eu,PSD și ALDE au câștigat alegerile în România, și nu Fondul Monetar International. În al doilea rând, toate estimarile care s-au facut în ceea ce privește România de către Comisia Europeană sau de către FMI până acum au fost greșite (...) Dați-ne voie să ne luăm după comisia noastră de prognoză, care nu a greșit niciodată datele, și nu dupaă FMI sau CE, care au greșit de fiecare dată”.
Olguța Vasilescu enunță aici două enormități care ar trebui să scandalizeze bunul simț al oricărei persoane raționale, dar care reprezintă ceea ce am numit politica economică post-adevăr a PSD. În economia post-adevăr diferențele dintre veniturile la buget și cheltuieli nu mai sunt relevante decât în măsura în care reflectă realitatea politică rezultată la urne. Cu alte cuvinte, dacă deficitul nu respectă viziunea despre economie a PSD și ALDE, atunci deficitul este în cel mai bun caz irelevant, iar, în cel mai rău, nu există. În al doilea rând, dacă realitatea inclusiv cea socială și economică este fixată prin decret politic, atunci orice contrazice această realitate oficială trebuie considerat în mod automat drept fals sau chiar mincinos. Bunăoară, estimările Comisiei Europene și FMI care se întemeiază pe date din economia reală sunt respinse ca false și înlocuite cu cele ale Comisiei Naționale de Prognoză despre care toată lumea știe că au fost modificate pentru a fi ajustate la programul PSD.
Nu este prima oară când PSD recurge la această tactică. Una din primele griji ale lui Ponta atunci când a ajuns prim-ministru a fost să schimbe conducerea de la Statistică și de atunci INS-ul nu i-a mai furnizat niciodată decât statistici favorabile, dar acum pare să fi fost abandonat orice scrupul. Pe scurt, „programul de guvernare” nu mai este un ghid de acțiune publică, a devenit temei ontologic: Ceea ce nu e conform cu programul de guvernare, nu există. Dacă unora dintre dvs această aberație le amintește de alte vremuri, au dreptate. Comuniștii erau maeștri în a proclama politic bunăstarea prin fiat politic în vreme ce economia reală murea iar societatea se afunda în mizerie.
Programul care nu există
Realitatea economică se răzbună însă întotdeauna asupra celor care o neglijează și deja a început să o facă. Orgia de creșteri de salarii și pensii de la începutul anului a lăsat guvernul fără bani astfel încât, la nici trei luni, acesta nu mai are banii necesari – aproximativ 1,5 miliarde de euro - pentru pre și cofinanțarea investițiilor locale cu fonduri europene. Plafonul de împrumut la nivel național pentru 2017 a fost deja atins. Asta înseamnă că banii au fost luați și au fost deja cheltuiți pe altceva, investițiile cofinanțate cu bani europeni fiind sacrificate în mod deliberat. Soluția guvernului, așa cum a fost transmisă de ministerul Finanțelor, a fost ca primăriile să se împrumute direct din piață pentru aceste programe pentru că oricum, se vor împrumuta la dobânzi mai mici decât Trezorieria.
Dacă după nici trei luni abandonează atât de rușinos una din marile promisiuni și o întreagă arie economică generatoare de creștere sănătoasă– creșterea absorbției fondurilor europene pentru investiții– atunci nimic din ceea ce conține acest program nu valorează nici măcar cât hârtia pe care este tipărit sau spațiul virtual pe care îl ocupă. În loc să genereze realitate economică, programul PSD distruge în ritm accelerat singura realitate care există.
Marea mistificare
Programul PSD este remarcabil prin generozitatea cheltuielilor de la buget și prin indiferența totală față de venituri. Bugetul consolidat al României raportat la PIB este de aproximativ 28% - cel mai scăzut din UE- și nu există nici un indiciu că va crește în mod substanțial sub guvernarea PSD. Dacă actuala creștere economică se bazează pe consum iar consumul pe creșterile artificiale de salarii și pensii, atunci preconizata creștere a PIB-ului este doar aparentă.
Un exemplu simplu este creșterea salariului minim pe economie, adoptată la începutul anului. În principiu, creșterea salariului minim crește baza de impozitare și prin urmare vin mai mulți bani la buget. În realitate, salariul minim descurajează antreprenorii să angajeze forță de muncă, unii, așa cum deja s-a întâmplat, renunță cu totul la activitatea economică iar șomajul crește și se cronicizează. Asta într-o țară în care mulți refuză să muncească pentru că primesc ajutoare de stat pe care le completează cu venituri mai mult sau mai puțin licite. Creșterea salariilor și pensiilor fără o creștere a investițiilor și deci a productivității nu generează decât dezechilibru care în cele din urmă se va transforma în criză. Să observăm că PSD nici măcar nu pretinde că duce la îndeplinire politici keynesiene pentru că nu crește cheltuielile destinate investițiilor în infrastructură ci doar pe cele destinate stimulării și mai mult a unui consum care este deja supradimensionat.
Ca atare, programul PSD se reduce la iluzia că poți genera bunăstare cheltuind bani care nu există. Atunci când apar voci care evocă fie și timid posibilitatea unei reduceri de cheltuieli în cazul în care deficitele sunt scăpate de sub control, așa cum a făcut ministrul de Finanțe, acestea sunt imediat amuțite de către șefii politici care cer ca nimeni să nu se abată de la linia nebuniei creșterii cheltuielilor fără grijă pentru venituri, a consumului fără nici o preocupare pentru producție.
Bunăstare cu circuit închis
Unii economiști, precum Florin Cîțu, văd în această politică aparent irațională un program deliberat de confiscare a economiei românești de către elita PSD la capătul căruia România va fi scoasă de facto din Europa: „Vreau să spun că ce au făcut cu construcția bugetară a fost premeditat. Asta e clar.Comisia Națională de Prognoză a luat datele din programul de guvernare ca să poată să permită interpretarea programului de guvernare, apoi au venit cu ordonanțele 6 și 9 (care oferă 30 de miliarde ministerului Dezvoltării și respectiv exclud limitele de creditare pentru primari, n.n.) ca să poată distribui banii cum vor ei, unde vor ei, să nu se țină cont de Legea finanțelor publice și de Legea responsabilității fiscale. Chiar dacă au făcut-o și alții înainte, nu trebuie să o faci și tu, trebuie să tragi linie și să spui: gata, noi suntem ăia corecți de astăzi. Ai venit cu Ordonanța 13 ca să te asiguri că nu te duci la pușcărie în cazul în care banii se duc cum nu trebuie. Merg mai departe cu Fondul Suveran de Investiții, care e doar o căpușă, e un mod legal de a căpușa companiile publice, alea care au mai rămas profitabile. Vii cu Legea funcționarilor publici pe care vrei iarăși s-o schimbi, să-i scoți și pe ăia de sub incidența legii, să fie doar numiți politic etc. Când tragi linie, este jaful perfect, oamenii vor să fure legal.”
Dacă acceptăm că există un plan PSD de a confisca economia și de a creea un cerc închis de privilegiați aflați deasupra legii dar și deasupra restului societății, putem explica multe din aberațiile actualei guvernări. Dar în final, nici o astfel de conspirație nu are absolut nicio noimă din punct de vedere economic. Ea poate genera un regim oligarhic care să funcționeze un timp în afara regulilor economiei reale dar, în final, acesta nu va putea fi ferit prin decret de realitate. Cu alte cuvinte, mai devreme sau mai târziu politicile PSD vor duce inevitabil la criză și faliment.
