Pe aceeași temă
Când toată lumea credea că parlamentarii se pregătesc de Paşte, iată că 9 deputaţi PD-L au depus un proiect de lege privind organizarea alegerilor într-o zi de lucru. Proiectul este, probabil, irealizabil, dar demonstrează că aleşii naţiei au început să se teamă de absenteism. Au şi de ce, de vreme ce participarea la scrutinul pentru alegerile legislative din 30 noiembrie 2008 abia a depăşit 39% din numărul alegătorilor înscrişi pe liste, ceea ce a reprezentat o scădere de aproape 20 de procente faţă de alegerile precedente din 2004, când au votat totuşi 58,93% dintre alegători.
Această tendinţă descrescătoare nu vesteşte nimic bun pentru alegerile europarlamentare, programate pentru data de 7 iunie, mai ales că precedentul scrutin european nu a reuşit să mobilizeze mai mult de 29,46% din electorat. Cum data de 7 iunie coincide cu sărbătoarea Rusaliilor, care este urmată de o zi liberă, puţini vor renunţa, probabil, la un weekend lung pentru a decide care dintre favoriţii partidelor politice vor beneficia de frumoasa leafă de 7.000 de euro pe lună, plus cheltuieli decontabile: pentru români, Parlamentul European este mult mai departe decât cel de la Bucureşti, care nici el nu a meritat efortul deplasării la urne în opinia a peste 60% dintre alegători.
De altfel, în ciuda eforturilor de informare şi mobilizare uriaşe ale organismelor europene, singurele momente în care europarlamentarele au reuşit să atragă atenţia publicului românesc au fost legate de controversa privind candidatura Elenei Băsescu şi de includerea lui Gigi Becali pe listele de candidaţi ai PRM. Problematica europeană ca atare nu interesează deocamdată pe nimeni, aşa încât vom începe prin a ne ocupa de celebrele liste de candidaţi, singurul lucru cert de care dispunem în acest moment.
Este greu de stabilit dacă lista PD-L este a partidului sau a preşedintelui. Locurile fruntaşe, partea leului, sunt ocupate de apropiaţii lui Traian Băsescu – Theodor Stolojan, Monica Macovei, Cristian Preda şi Traian Ungureanu. Restul de candidaţi pe locuri eligibile este ocupat de 3 actuali europarlamentari – onorabilul Marian Jean Marinescu, problematicul Rareş Niculescu, trimis să se consoleze la Strasbourg după ce şi-a ratat singur şansa de a fi purtător de cuvânt al guvernului, şi Sebastian Bodu, mai puţin remarcat la Strasbourg decât la Bucureşti – şi de o suită de anonimi impuşi de baronii din teritoriu pe criterii numai de ei ştiute, ca să nu spunem clientelare. Aşa s-a făcut că persoane cu certe competenţe europene, ca Andreea Vass şi Daniel Funeriu, s-au regăsit pe locuri fără şansă.
Marele câştig al acestei liste este Monica Macovei, care a acceptat candidatura după ciocnirea dintre PD-L şi Alina Mungiu-Pippidi. De remarcat că PD-L a ţinut totuşi cont parţial de criteriile doamnei Mungiu, de vreme ce a renunţat la controversata Irina Schrotter. Marea problemă a listei este concurenţa Elenei Băsescu, pentru care va vota o parte din electoratul pedelist, urmând probabil semnalul dat de Elena Udrea. Candidaţii de pe locurile 12 şi 13 vor fi probabil prea puţin încântaţi de eventualul succes al domnişoarei Băsescu, dar se vor consola cu gândul că se sacrifică pentru binele partidului – căci ce ar fi PD-L fără brandul Băsescu?
Dacă ar fi rămas însă pe listele partidului, „EBA“ ar fi echilibrat raportul dintre bărbaţi şi femei, căci la acest capitol lista PD-L este aproape misogină: doar două locuri eligibile au fost atribuite unor femei, deşi vicepreşedinta Comisiei Europene, suedeza Margot Wallstrom, conduce o campanie numită „50–50“, în scopul sporirii numărului de femei membre în PE şi în alte foruri europene. Liderii PD-L însă nu par să fi fost impresionaţi.
PSD şi PNL se prezintă mult mai bine la acest capitol: liberalii au plasat 4 femei în cele 8 poziţii eligibile, 2 dintre ele – Adina Vălean şi Renate Weber – cu activitate consistentă ca europarlamentari în perioada 2007–2009. Mai greu de înţeles este ce are în comun capul de listă al PNL, Norica Nicolai, cu valorile europene, de vreme ce a militat împotriva reformelor Monicăi Macovei, pe care forurile europene le apreciau. Se pare însă că liberalii au ales să-i dea un premiu de consolare doamnei Nicolai pentru toate eşecurile înregistrate în politica românească şi s-o expedieze la Strasbourg pentru a scăpa de ea.
În schimb, lista PNL străluceşte prin cei 2 mari absenţi – Adrian Cioroianu şi Daniel Dăianu –, cărora noul preşedinte al partidului le-a făcut, senin, o mare nedreptate. Nu ştim de ce sunt consideraţi mai performanţi Ben-Oni Ardelean, Cristian Buşoi şi Ovidiu Silaghi, plasaţi în poziţii confortabile. Probabil, nici nu sunt, dar trebuia să ne lămurim cumva că nu competenţa a fost principalul criteriu de selecţie al PNL.
La capitolul competenţă, social-democraţii par să se fi orientat ceva mai bine decât liberalii, lista lor fiind condusă de experimentatul Adrian Severin şi cuprinzând nume ca Victor Boştinaru şi Ioan Mircea Paşcu. Nici această listă nu s-a făcut fără scandal, dacă ne amintim de tentativa eşuată a lui Mircea Geoană de a o impune pe Lavinia Şandru, devenită ecologistă peste noapte.
Adevăraţii lideri ai partidului au impus însă o listă cu personalităţi cunoscute electoratului PSD, deşi nu lipsesc nici 4–5 anonimi. În plus, este o listă cu un bun raport între bărbaţi şi femei – ceea ce nu se poate spune, de pildă, despre lista UDMR, care nu are nicio femeie plasată pe un loc eligibil, primul nume feminin apărând abia în poziţia a şaptea. Interesant este că UDMR a făcut pace cu episcopul László Tökés, care conduce lista, urmat de competentul Iuliu Winkler, motiv pentru care lista se şi numeşte a „solidarităţii maghiare“.
În sfârşit, ajungem şi la lista PRM, condusă de Corneliu Vadim Tudor, secondat de Gigi Becali. Şansele ei de succes au sporit prin comasarea electoratului PRM cu cel al PNG, doar că voturile vor fi contabilizate în favoarea PRM, partidul lui Becali rămânând mofluz. Indiferent dacă Gigi Becali iese din arest şi ocupă studiourile povestindu-şi „martiriul“ sau rămâne acolo şi se victimizează în continuare, PRM are şanse să înregistreze un succes electoral de care avea mare nevoie după eşecul de la parlamentarele din 2008. Cu un slogan de campanie ca „Puşcăria vă mănâncă“, mesajul său se anunţă justiţiar şi naţionalist, orientat spre electoratul reunit al PRM şi PNG.
Despre platforme politice pentru europarlamentare este încă prematur să vorbim: singurul partid care a adoptat un astfel de document este PD-L, dar l-a anunţat într-un moment prost: în săptămâna dinaintea Paştilor, când toată lumea era cu ochii pe arestările din fotbal şi pe evenimentele de la Chişinău. Probabil că, din cauza tulburărilor care au loc şi pot fi anticipate pe plan intern, nici nu se va vorbi despre programe, cum nu s-a vorbit nici în noiembrie 2008. Vom avea de-a face, în cel mai bun caz, cu un vot politic, cu valoare de sondaj în vederea prezidenţialelor şi a mişcărilor politice viitoare. În rest, după 7 iunie, românii vor şti despre instituţiile europene tot cât ştiu şi acum. Adică mai nimic.
