Pe aceeași temă
Domnul Andrei Marga, noul preşedinte al Institutului Cultural Român, a făcut în interviul acordat Agenţiei de presă Mediafax in 30 octobrie 2012 afirmaţii denigratoare în legătură cu Festivalul Piftiei de la Miskolc (Ungaria), cu care a demonstrat din nou, dacă mai era cazul, o halucinantă superficialitate!
Nu doar din perspectiva „caloriferelor” Andrei Marga îşi dovedeşte incultura supărătoare şi analfabetismul, demonstrat prin incapacitatea de a utiliza instrumentele moderne care îi stau la dispoziţie, ci şi atunci când, din perspectiva funcţiei pe care o deţine, nu se poate ridica deasupra comportamentului de comisar politic, practică uzitată de domnia sa în ultimii ani, în sfera publică.
Doar cu o simplă căutare pe Google, s-ar fi putut informa că Festivalul Piftiei din Miskolc nu a fost organizat de către ICR Budapesta, ci că Festivalul Piftiei din Miskolc a invitat România prin ICR Budapesta să îi fie oaspete de onoare.
Înainte ca dl. Andrei Marga să ne condamne de „implicare în treburile interne ale României” prin metode probabil mult mai familiare domniei sale care amintesc de practicile de dinainte de 1989, dorim să subliniem că nu este treaba noastră să aducem aprecieri cu privire la diplomaţia culturală a României şi nici cu privire la funcţionarea ICR, în general. Considerăm că acest lucru va fi pus în practică de cei în măsură să o facă. Însă nu putem trece cu vederea atunci când cineva din rațiuni personale, intenţionează să se folosească de o iniţiativă care mai degrabă ar merita laude şi sprijin şi nu condamnare publică.
Pentru cititorii Agenţiei de presă Mediafax, facem o scurtă prezentare a Festivalului Piftiei din Miskolc, care vreme de un deceniu, dintr-un simplu eveniment de marketing a ajuns să crească, devenind cel mai mare festival de iarnă şi unul dintre festivalurile de anvergură ale Ungariei. În cele trei zile dedicate Festivalului participă între 250.000 şi 300.000 de vizitatori din întreaga Ungarie, iar în ultimii ani şi din multe alte ţări. Deşi numele festivalului trimite cu gândul la gastronomie pornind de la o legendă medievală care atribuia igienei hanurilor orașului o proastă reputație (broscuța din piftie), în realitate este vorba despre un eveniment de cultură şi turism cultural, gastronomia fiind doar o latură secundară. Numitorul comun în toate aceste direcţii este calitatea înaltă a nivelului de prezentare, iar implicarea în vreo ecuaţie pecuniară nu poate fi subiect de discuţie, atâta timp cât organizarea noastră rămâne una nonprofit. Simbolul unicului festival de iarnă ungar este broscuța, iar reputația medievală negativă a fost convertită în succes cultural.
Principala sarcină a Festivalului rămâne promovarea şi susţinerea iniţiativelor private şi a „produselor” culturale creative, inovative şi moderne. Tocmai datorită publicului numeros au ocazia de a se face cunoscute unor mari mase de oameni segmente artistice care altfel se pierd, fiind considerate de nişă. Iar toate acestea pot fi oferite prin intermediul unor evenimente care, timp de trei zile compun peste 200 de programe. Prin activitatea noastră de promotori culturali, anual ni s-au oferit posibilităţi ample de promovare a diferitelor etnii şi confesiuni conlocuitoare din Miskolc, astfel încât minorităţile greacă şi ucraineană, cât și confesiunea iudaică sau iconostasul greco-catolic din Miskolc, considerat unul dintre cele mai mari din Europa, s-au putut prezenta în faţa a zeci de mii, chiar o sută de mii de oameni. Acordăm o mare importanţă construirii de punţi între persoanele de diferite culturi, origini şi apartenenţe, deoarece ne luam în serios profesiunea de credinţă: „Cunoaşterea culturii trimite la cultura cunoaşterii.”
În acest sens am demarat în 2011 un nou ciclu, cu scopul de a cunoaşte mai profund ţările vecine și pentru a anula mai uşor prejudecăţile şi stereotipiile, conştientizând că deşi ca maghiari, români, slovaci sau ucrainieni cunoaştem destule despre cultura germană, franceză, engleză, britanică sau americană, ştim puțin despre valorile celuilalt.
Am decis ca prima țară vecină invitată să fie România. Acesta a fost motivul pentru care am contactat direcţia ICR Budapesta, pe doamna Brînduşa Armanca, director şi pe domnul Csaba Bartha, director adjunct, în care nu am descoperit doar prospeţime, deschidere şi expertiză de specialişti care cunosc perfect cum să managerieze astfel de proiecte, ci şi un curaj extraordinar, deoarece erau conştienţi la ce organizare dificilă se angajează, un astfel de eveniment, necunoscut la București, solicitând un maxim de argumente. Faptul că în cele din urmă viaţa culturală a României a fost reprezentată la festival de aproximativ 150 de artişti este măsura perfectă a exploatării tuturor cunoştinţelor, a expertizei şi pasiunii pentru cultura românească reală, care se datorează şi conducerii ICR de la Bucureşti de la acea vreme.
Da, domnule Marga, cu siguranţa dumneavoastră de sine izvorâtă din lipsa de informare puteţi să ridiculizaţi cât doriţi festivalul, însă v-aş dori ca printre activităţile dumneavoastră viitoare, măcar numai cu o parte dintre ele să reuşiţi ceea ce a reuşit echipa ICR Budapesta. După părerea noastră şi pe baza feed-back-urilor obţinute considerăm că prezenţa Ansamblului Folcloric Profesionist Crişana din Oradea, a grupului de muzică veche Trei Parale din Bucureşti, a grupului Iulian Canaf & Excentric Blues Band în faţa a mii de spectatori, repurtând un mare succes, faptul că expoziţia de pictură Roman Tolici sau prezenţa pictorului iconar Radu Dincă şi a meşteşugarilor din România, cu sprijinul Muzeului Ţăranului Român – mulţumiri speciale domnului Virgil Ştefan Niţulescu – a unor filme precum „Nuntă în Basarabia” şi „Filantropica”, proiectate cu casa închisă în Zilele Filmului Românesc, prezentările de carte românească în traducere maghiară, au contribuit în mare măsură la întărirea şi impulsionarea dialogului între cele două popoare, şi nu în ultimul rând la promovarea culturii române din România, cât şi a minorității românești din Ungaria.
Trebuie să evidenţiem profesionalismul de care a dat dovadă echipa ICR Budapesta şi Filiala Seghedin a acesteia în organizare și coordonare, reuşind să soluţioneze situaţiile excepţionale şi lipsurile care sunt inerente pentru un eveniment de o asemenea anvergură. Cât despre premiul de 1 500 de Euro care ICR l-ar fi acordat ”pentru excentricitate”, așa ceva n-a existat, este pură invenție.
Toate acestea s-au petrecut la un festival care a beneficiat de prezenţa şi înaltul patronaj al E.S. dl. Alexandru Victor Micula, ambasadorul României în Ungaria şi al subsecretarului de stat din cadrul Ministerului de Externe al Ungariei pe probleme de relaţii europene bilaterale, E.S. dl. Gergely Prohle, cât și de prezența autorităților locale care au fost onorate să aibă ca țară invitată de onoare, România.
Cu aceste argumente, considerăm că domnul Andrei Marga s-ar cuveni să fie recunoscător echipei ICR din Ungaria şi să ofere scuze organizatorilor Festivalului.
Zsolt PÁSZKÁN
Director de strategie al Festivalului Piftiei, Miskolc
Director Monitorizare presă românească – EuroCom
(traducere din limba maghiară C.B.G)
