Pe aceeași temă
Într-o postare pe Facebook, Leontin Iuhas, spune că nu înțelege de ce un asemenea eveniment dedicat Revoluției din Decembrie 1989 în 20 mai și nu pe 13-15 iunie, o dată semnificativă. Astfel că este posibil ca această manifestare ar putea avea conotații electorale și spune că nu vrea să participe la un miting electoral și nici la un eveniment în care există riscul ca victimele regimului comunist să fie sărbătorite tocmai de torţionarii lor.
De asemenea, faptul că a făcut câteva săptămâni de închisoare doar pentru că s-a declarat, alături de mama sa, împotriva unui regim comunist abuziv și că îi susține pe muncitorii brașoveni care se revoltaseră, nu-i dă dreptul să se considere o victimă a regimului totalitar.
Postarea lui Leontin Iuhas de pe Facebook:
„Excelenței Sale, Domnul Klaus Werner Iohanis, Preşedintele României
Vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o să particip la Ceremonia publică <<30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor Comunismului>> care va avea loc în data de 20 mai 2019.
Poate că m-aş simţi onorat şi aş participa la evenimentul pe care îl veţi patrona dacă nu ar exista câteva motive ce mă împiedică să o fac.
În primul rând e vorba de calitatea mea care m-ar îndreptăţi să particip la un astfel de eveniment.
În 21 Decembrie 1989 mă aflam printre cei ce au plecat de la CUG spre centrul Clujului şi, la Astoria, unde am fost opriţi cu gloanţe, Dumnezeu m-a ajutat şi nu am fost ucis sau rănit. Atunci, în Decembrie 1989 am fost, în toată ţara, mii de oameni printre gloanţe! E prea mică sala Unirii din Palatul Cotroceni ca să încăpem cu toţii...
Dacă am fost invitat în calitate de victimă a comunismului, pot să vă spun că nu, nu mă simt a o victimă a comunismului. Victime ale comunismului au fost cei care şi-au pierdut viaţa sau sănătatea în închisorile comuniste, elitele politice, culturale, religioase, partizanii care au luptat în munţi care au dispărut la Sighet, Aiud, Piteşti, Canal şi multe alte centre de exterminare. Ca să enumăr doar câţiva – victime ale comunismului în ultimii ani înainte de 1989 au fost Vasile Paraschiv, muncitorii care s-au revoltat în Valea Jiului, muncitorii din Braşov care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, inginerul Gheorghe Ursu, Liviu Babeş, Iulius Filip, Radu Filipescu, grupul lui Petre Mihai Băcanu de la România Liberă... Şi mulţi, mulţi alţii!
Cele câteva săptămâni de puşcărie comunistă pe care le-am făcut doar pentru că mi-am exprimat, alături de mama mea, solidaritatea cu muncitorii braşoveni nu-mi dau dreptul să intru în categoria victimelor comunismului. Singurul drept moral pe care l-am câştigat atunci a fost acela de a mă putea uita acum, fără ruşine, în ochii copiilor mei.
Pe de altă parte, nu înţeleg care este motivul pentru care o ceremonie dedicată Revoluţiei din Decembrie 1989 are loc în luna mai??? Să fie oare din motive electorale? Atunci, nu! Nu doresc să particip la un miting electoral.
Şi nu doresc de asemenea să particip la o ceremonie în care există riscul ca victimele regimului comunist să fie sărbătorite tocmai de torţionarii lor.
Şi oare de ce aţi fixat data ceremoniei chiar în 20 mai? De ce nu 13 – 15 iunie?
Cu speranţa că-l veţi lăsa pe succesorul dumneavoastră să organizeze aniversarea Revoluţiei, atunci când e firesc, în luna decembrie,
Leontin Horaţiu Iuhas
Cluj, la 9 mai 2019".
Comentarii 3
Ioan Vlad Nicolau - 05-13-2019
Domnul Iuhas are indefinitiv dreptate! Dar nu pentru motivul pe care-l invoca, precum ca n-ar fi suferit destul de mult ca ceilalti citeva sute de mii, poate milioane de romini ucisi, schingiuiti, arestati tinuti prin puscarii si lagare de exterminare cu zecile de ani in conditii inimaginabile, deposedati de bunuri si lipsiti de drepturile elementare la care orice om ar avea pretentia numai pentru faptul ca-i om si nu animal. Nu! Nu pentru asta are dreptate. Are dreptate pentru faptul ca motivul sarbatoririi...... lipseste cu desavirsire! Este un fals! Cea ce s-a petrecut atunci in 89, n-a fost o revolutie, ci o lovitura de stat, organizata si planuita la Moscova de catre Gorbaciov, preluata de KGB-ul sovietic de la vremea aceea si predata spre executie Securitatii de Stat Romine, care in acord cu armata si sub conducerea esalonului II al PCR au dus la capat lovitura asasinându-i pe cei doi, care nu avusesera inteligenta sa priceapa ca dansau sirba inafara canoanelor vremii si a politicii mondiale, iesind mult înafară peste ogor, departe din batatura şi vederile sefului de la Cremlin. De altfel ca-i asa si nu altfel, sta faptul concret, material dovedit, cu martori mii si dovezi nenumarate, ca intr-o revolutie sau macar o revolta, este adevarat ca se moare. Dar nu unilateral! Dar în România, atunci în Decembrie 89, de partea revoltatilor, dadura coltu' vreo mie, iar din partea celorlalti..... 2 (doi)! Hai sa zicem trei, daca-l socotim si pe Milea, care s-o spunem macar p-asta pe bune, a fost sinucis, poate din greseala, fiindca nici ala nu pricepuse pe unde face pipi rata si nici dece. Pe urma puterea intr-o revolutie sau revolta reusita, este preluata de catre cei revoltati şi nu tot de catre acei ce fusesera la putere si pina atunci! Adica de catre Iliescu si ai lui! Ori acest lucru ne mai auzit, s-a şi întâmplat. Din 90 si pina-n 96! Puterea a fost preluata de..... comunisti, care s-au dat peste noapte revolutionari. Dupa aia, tot de ei, ca farsa Constantinescu s-a desfasurat pina-n 2000 fara jena, în timp ce comunistii esalonului 2 ocupau posturile cheie din politica, armata si securitatea rominească. Dupa aia, chiar daca Basescu a fost de fapt unicul care s-a opus comunismului, tot comunistii ramasesera la putere, fiindca Parlamentul si Senatul, Securitatea si Armata era tot in mina partidului, ca si astazi de altfel, cind tot ei si urmasii lor detin puterea politica. Nu cu vechiul nume PCR ci sub un alt nume ales la deruta, PSD. De ce? Fiindca atunci in 89 n-a fost o revolutie! Daca ar fi fost o revolutie si inca una victotioasa, reusita, s-ar fi aplicat punctul 8 de la Timisoara care n-ar fi permis comunistilor din esalonul doi sa se substituie asa ziselor forte revolutionare care executasera lovitura de stat, tot asa cum in celelalte state iesite de sub cizma comunista fusese aplicat, chiar si fara ca acestea sa fi beneficiat de teatrul revolutionar rominesc. Asa dar, oricum domnul Iuhas are dreptate! Nu din cauza de el invocata, dar fiindca se sarbatoreste ceva care n-a existat si nici nu va putea exista vreodata in nicio istorie si nicicind. Ca aceasta fantoma istorica este sarbatorita in Aprilie Februarie sau oricare alta luna a anului, nu mai are absolut nici o importamta ca tot un fals este, care chiar daca acuma mai poate fi utilizat ca propaganda electorala, in viitor va deveni din ce in ce mai jenant de a putea fi prezentat ca act revolutionar, iar istoria il va pastra drept cea ce a fost, adica lovitura de stat! De altfel asa cum fenomenul petrecut atunci, iesind din aria mioritica, este taxat cu adevarat, de catre istoriografi si presa informativa serioasa pi buni! Inchei aducindu-i aminte domnului Iuhas ca nu trebuie sa ai trecuti pe raboj un anume numar de luni sau ani petrecuti in puscarie pentru ca sa fii intradevar o victima a comunismului, ci pur si simplu numai sa fi trait in vremea lui ca sa te poti sigur considera o victima a acestui mizerabil si inuman sistem. Cu o conditie: sa nu fi facut parte din el. Am fost aproape 22 milioane de victime domnule Iuhas! Mai mult sau mai putin. Victime vreau sa zic!
Răspundenick - 05-12-2019
Ca sa aveti cunostiinta despre persoana care a scris acea scrisoare va rog sa cititi aceasta postare de pe pagina sa de facebook care dateaza din februarie 2017: Stimată doamnă Marilena Rotaru, Am fost mândru să mă aflu printre conexiunile dumneavoastră. Dar mă consider un om onest. M-aţi rugat să mă retrag. Mă retrag! Mă retrag alături de, poate, singurul Om Politic din România, Călin Popescu Tăriceanu şi, alături de el susţin în continuare Guvernul României şi democraţia în România. Nu mă alătur protestelor acoperiţilor şi descoperiţilor din servicii, urmaţi îndeaproape de masa de manevră a celor ce nu gândesc. Nu mă alătur turceştilor, marian-ilor, dan-ilor, turcan-ilor şi altora asemeni lor. Nu mă alătur unui preşedinte (cu p foarte mic) care instigă la ură şi violenţă şi care nu poate exista decât în logica conflictului. Leontin H. Iuhas
RăspundeMircea M. Cociu - 05-10-2019
Mai sunt oameni de onoare în România!
Răspunde