Pe aceeași temă
Cinematografica (UNATC), vor desfasura examenele in luna septembrie. Tot in aceasta perioada vor avea loc admiterile in cadrul majoritatii universitatilor particulare. Proaspetii absolventi de liceu, si nu numai, au la dispozitie o piata a ofertelor pentru invatamantul superior bine structurata si diversificata. Ei trebuie sa aleaga in principal un domeniu si un tip de universitate. Procesul este subiectiv, dar, din discutiile avute cu viitorii candidati la statutul de student, am observat ca predomina optiunile pragmatice, de tipul "la ce-mi foloseste", "ce fac dupa ce termin". Tinerii se orienteaza spre specializari, adesea sub indrumarea parintilor, care sa le ofere pe viitor siguranta gasirii unui loc de munca. Daca la ASE, pe un numar total de 5.478 de locuri, s-au inscris 9.500 de candidati, la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, in cadrul Facultatii de Stiinte Politice, pe un numar de 270 de locuri s-au inscris 900 de candidati, iar la Facultatea de Drept (UB) pentru 300 de locuri au concurat 1.010 candidati. UMF a avut 890 de locuri repartizate celor trei facultati (Medicina generala, Medicina dentara si Farmacie) si un numar de 1.889 candidati. Nivelul concurentei s-a situat pana acum in jurul valorii de 2-3 candidati pe un loc. Au existat si situatii in care media a fost depasita. Facultatea de Sociologie (UB) a inregistrat un numar de 714 concurenti pentru 100 de locuri scoase la concurs, ridicand ultima medie de intrare la 9,20. Diversificarea ofertei educationale (numarul mare de institutii, cursurile de lunga si scurta durata sau invatamantul la distanta) a dus la aparitia unui fenomen manifestat si in vara aceasta: optiunile multiple. Candidatii se inscriu si sustin examene de admitere la mai multe facultati, in masura in care materiile de examen si timpul fizic necesar le permit. Fenomenul poate fi privit din mai multe puncte de vedere. El demonstreaza dorinta tinerilor de a studia in cadrul unei institutii, dar si dorinta de a deveni studenti indiferent de loc. Universitatea din Bucuresti este interesata din acest punct de vedere de studenti motivati. Pentru anul universitar 2005-2006 se doreste introducerea unui chestionar de motivatie a studentului, ca parte a evaluarii, departajarea urmand sa se faca si in functie de optiunile candidatilor. UMF a programat in aceeasi zi examenele la toate facultatile evitand astfel formularea mai multor optiuni.
Acreditari
Dupa 1989, in invatamantul superior schimbarile au fost mai vizibile decat in mediul preuniversitar. Toate universitatile si-au corelat programele de studiu la standardele educationale din Occident si au cautat modalitati prin care diplomele obtinute in Romania sa poata fi recunoscute in strainatate. Ele au devenit membre ale diferitelor asociatii de profil (UNM este afiliata la Asociatia Europeana a Conservatoarelor, UAU este membra a Asociatiei Europene pentru Invatamant de Arhitectura). Programele de schimburi la nivel de profesori si studenti (Erasmus si Socrates) sunt cele mai raspandite. In ultimii ani o parte din universitatile particulare si-au consolidat pozitiile prin obtinerea acreditarilor din partea CNEAA. Acest lucru a insemnat investitii in construirea unor sedii proprii, alcatuirea unui corp profesoral stabil, asigurarea tuturor conditiilor pentru desfasurarea eficienta a procesului educational. Institutiile de invatamant universitar acreditate intra in subordinea MEC, care stabileste cifrele de scolarizare, aproba programele de studiu si sistemul de credite universitare pentru fiecare disciplina. De ce insa inspira institutiile de stat mai multa incredere? Sa privim cateva aspecte ale invatamantului universitar actual. Metodologia examenului de admitere este diferita. Universitatile de stat prefera evaluarea frontala a candidatilor prin teste scrise (tip grila sau sinteza). Nota finala este alcatuita in proportie de 70-80% din nota la testul scris. Restul procentelor este acoperit de media examenului de bacalaureat sau de mediile anilor de studiu din liceu. Se acorda astfel o importanta mai mica unui tip de evaluare pe care profesorii universitari din institutiile de stat o considera nerelevanta (multi dintre ei sunt direct implicati, fiind desemnati presedinti ai comisiilor de bacalaureat).
Universitatile particulare sunt nevoite sa coboare standardele. Admiterea se face doar pe baza unui interviu sau a mediei la bacalaureat. Nivelul de pregatire al viitorilor studenti trece in plan secund, primand dorinta de acoperire a cifrei de scolarizare. Exista si exceptii. Unele facultati din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara inregistreaza din ce in ce mai putini candidati. Ca urmare, admiterea in acest an s-a facut numai in baza mediei la bacalaureat. De cealalta parte, Universitatea Romano-Americana a departajat candidatii si in urma unui test grila cu pondere de 50% in nota finala. Aparent nerelevanta, taxa de scolarizare reprezinta un alt indiciu. Institutiile particulare adopta o politica retinuta pentru a putea acoperi numarul necesar de studenti. Valoarea taxei se ridica in medie la 400-500 dolari pe an. Pentru locurile nesubventionate de la buget, universitatile de stat practica cifre asemanatoare, dar exprimate in euro, iar in unele cazuri sumele sunt foarte ridicate (UNATC - 700 euro, UMF - 980 euro). Taxa trebuie sa acopere, de fapt, cheltuielile de scolarizare ale studentului pe parcursul unui an.
Salarii
Nivelul de salarizare a cadrelor didactice isi pune amprenta asupra procesului de invatamant. La 1 ianuarie 2004 a avut loc ultima indexare a salariilor in invatamantul universitar, ducand la o crestere de 100% sau 120%. Se porneste de la o baza de aproximativ 15 milioane si, datorita sporurilor sau a unei norme didactice in plus, se ajunge la un venit brut de aproximativ 30-40 de milioane. Ioan Mihailescu, rectorul UB, ne-a precizat: "Comparativ cu Polonia, Ungaria sau Cehia, veniturile pentru profesori sunt mai mari". Indexarea din luna iunie a avut in vedere, insa, numai categoria profesorilor. Asistentii si preparatorii universitari au ramas in continuare la un nivel de salarizare scazut (aproximativ 3-4 milioane). Ei sunt nevoiti sa caute modalitati de a-si spori veniturile, acordand mai putin timp pregatirii profesionale. Aici intervine politica fiecarei institutii, care poate adopta o salarizare mai buna pentru aceste categorii in masura in care veniturile proprii le-o permit.
