Pe aceeași temă
Prin acest act, Republica Moldova se desprindea de URSS, în care a fos înglobată în 1940. Acţiunile imediat pregătitoare a independenţei au început în data de 3 iunie 1988, dată la care a fost constituită Mişcarea de Eliberare Naţională. Toate acestea s-au petrecut în contextul unor mişcări de independenţă în toate statele membre ale URSS.
În luna februarie 1990, au avut loc primele alegeri democratice, când încă republica mai aparţinea de URSS. În acelaşi an, în luna aprilie tricolorul devine drapel naţional, prin vot. În luna iunie, parlamentul declara suveranitatea Republicii Moldova, iar la 27 august 1991 a fost adoptată, în şedinţă extraordinară a parlamentului, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
În Declaraţia de Independenţă se prevedea: „Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale“. Din păcate, originalul Declaraţiei a dispărut în incendiul din timpul protestelor din aprilie 2009.
Republica Moldova, 20 de ani şi principalele evenimente
1. Mişcările separatiste. Prima mişcare separatistă a avut loc în sudul republicii. Regiunea Găgăuzia s-a autoproclamat republică şi a existat sub această denumire din 1991 până în 1994, an în care a devenit regiune autonomă a Republicii Moldova. A doua mişcare separatistă a avut loc în 1992, când Transnistria susţinută de armata Rusă declanşează un conflict armat care a durat câteva luni. Regiunea din stânga Nistrului continuă să se prezinte ca o republică separată. Încă de atunci se fac eforturi de rezolvare a conflictului şi de înlăturare a separării. Dialogul deşi are ca participanţi UE, OSCE, SUA, Ucraina şi Rusia nu a dat niciun rezultat până astăzi.
2. De la un parlament care a votat Declaraţia de Independenţă la o Alianţă pentru Integrare Europeană. După ce a votat drapelul tricolor şi imnul de stat, parlamentul din 1991 a votat şi Declaraţia pentru Indepedenţă a Republicii în 27 august 1991. Imnul de stat a fost ales „Deşteată-te române“ (înlocuit cu „Limba noastră“ la 22 iulie 1995). A urmat o conducere de tip agrar, reprezentată de fosta nomenclatură comunistă, care preia puterea în 1994. În 1998 vine la putere o coaliţie de centru-dreapta care înregistrează un eşec în gestionarea ţării, urmând alegeri anticipate care îi aduc pe comunişti la putere în 2001. În 2009, o nouă coaliţie de centru-dreapta vine la putere, coaliţie numită Alianţa pentru Integrare Europeană.
În total, în republică, au avut loc 7 scrutine parlamentare: 3 anticipate şi 3 în ultimii 2 ani. Ţara a fost condusă de 5 preşedinţi şi 8 premieri. 2 dintre preşedinţi au fost interimari. 5 dintre cei 8 premieri au avut un mandat mai mic de 2 ani.
3. Criză identitară a unei republici de 20 de ani. Istoric, teritoriul republcii a făcut parte din Ţara Moldovei, până în 1812, an în care este ocupat de Imperiul Ţarist. În 1917, în timpul revoluţiei socialiste, este proclamată Republica Democrată Moldovenească. În 1918, la 27 martie, Sfatul Ţării, aşa cum se numea parlamentul de atunci, hotărâşte unirea cu România. În 1940, URSS anexează teritoriul din stânga Prutului, Bucovina de Nord şi cele două judeţe de la Nordul Dunării. În 1941, teritoriul revine României. În 1944 regiunea este din nou ocupată de URSS şi se formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (formată din regiunea din stânga Prutului şi regiunea din stânga Nistrului). Bucovina de Nord este anexată Ucrainei, ca şi cele două judeţe de la Nord de Braţul Chilia al Dunării. În perioadele de ocupaţie, atât în cea a ţarilor, cât şi în cea sovietică, regiunea a fost supusă unei politici de rusificare, prin colonizarea cu ruşi şi alte etnii rusofone, dar şi printr-o politică de încurajare a căsătoriilor mixte între populaţia locală şi rusofoni. În acelaşi timp, mulţi localnici au fost deportaţi în Siberia sau chiar în Asia Centrală.
3. Provocări actuale: a) migraţia masivă a tinerilor, în mod special, care a creat o problemă demografică gravă, astfel încât se estimează că până în 2050 populaţie republicii se va reduce cu un milion de locuitori; b) alegerea unui preşedinte - de mai bine de 2 ani republica nu reuşeşte să-şi aleagă un preşedinte, înregistrând o instabilitate politică gravă. În acest timp, au fost dizolvate 2 parlamente datorită imposibilităţii de a crea o majoritate pentru alagerea preşedintelui.
4. Perspective. Politica Republicii Moldova este orientată spre integrarea în UE. În 2010, luna ianuarie, Republica Moldova a început negocierile pentru semnarea unui acord de asociere cu UE. Au început şi negocierile cu privire la ridicarea vizelor pentru cetăţenii republicii care doresc să călătorească în UE. Un alt capitol al negocierilor se referă la un acord de liber-schimb comercial. Printre priorităţile pe care le-au anunţat autorităţile actuale, citim: integrarea în UE, democratizarea societăţii, libertatea presei şi justiţie independentă, creşterea economică, lichidarea sărăciei şi dezvoltarea socială.
5. Context economic şi politic. Republica Moldova, imediat după declrarea independenţei a înregistrat o scădere economică importantă şi pe fondul situaţiei de descompunere a URSS, până atunci principalul partener economic. Începând cu anul 2000, republica a înregistrat o creştere economică, favorizată şi de evoluţia economiilor din regiune, dar Federaţia Rusă continua să fie principalul partener şi cel mai important investitor, prin oamenii de afaceri ruşi care aveau interese economice în regiune.
Criza economică mondială va afecta foarte grav şubreda economie moldovenească. În ultima perioadă, trendul investiţiilor europene este pozitiv, Moldova străduindu-se să încheie parteneriate cu UE. Schimburile comerciale dintre România şi republică au crescut şi ele. Din punct de vedere politic, republica a fost afectată de contextul geopolitic, cât şi de politica UE.
Rusia a dezvoltat o serie de relaţii, incluzând Republica Moldova în „vecinătatea apropiată“, alături de Ucraina.
Interesele SUA au devenit mai evidente în ultimul an. Un factor pozitiv care va ajuta Republica Moldova în drumul spre integrare europeană este şi atitudinea actuală a autorităţilor ucrainene care şi-au făcut din acest scop un obiectiv central al politicii lor, invitând Republica Moldova să fie partener în acest efort politic şi economic, deşi între cele două state au existat şi există diferite divergenţe politice, adesea marcate de declaraţii diplomatice contradictorii.
Republica Moldova îşi începe al treilea deceniu de existenţă într-un context politic care pare să-i fie favorabil, atâta timp cât vecinii săi se îndreaptă spre acelaşi scop, în mod declarat, ajutată fiind şi de parteneriatul cu România.
6. Cele mai importante provocări pe care trebuie însă să le rezolve sunt: a) problema Transnistriei (problemă care este menţinută şi cu ajutorul Federaţiei Ruse)ş b) problema economică, parteneriatele economice şi creşterea standardului de viaţă (fiind considerată cea mai săracă regiune din Europa); c) evoluţiile politice din sânul UE; d) controlul exercitat de Federaţia Rusă în regiune şi relaţiile economice, atât cele care sunt de stat cât şi prin mediul privat, dar controlat politic.
