Pe aceeași temă
Este un moment de vârf al eroismului, după cel de la Timișoara. Această rezistență în jurul „baricadei de la Inter“ a fost determinantă pentru tot ce s-a întâmplat în continuare, mai cu seamă în data de 22 decembrie, în toată România.
Cei care au luat puterea în după-amiaza zilei de 22 decembrie nu au nici o îndreptățire să se numească revoluționari și nu pot revendica această calitate acordată de statul român. Împrejurările istorice de după confiscarea Revoluției au făcut posibilă o anomalie și mai mare: au fost create instituții ale falșilor revoluționari. Una dintre acestea este autointitulatul „Institut al Revoluției Române“, condus de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu. În prezent, aceștia doi sunt puși sub acuzare de către Parchetul General pentru crime împotriva umanității, petrecute după momentul în care au luat puterea.
În aceste condiții, Grupul pentru Dialog Social cere insistent desființarea acestei instituții-fantomă. Condusă de personaje controversate, suspectate de crime împotriva umanității, legitimitatea sa este nulă, iar existența ei reprezintă o sfidare perpetuă la adresa memoriei noastre. În aceste zile, când comemorăm 30 de ani de la Revoluție, Institutul a dovedit încă o dată că scopurile sale sunt departe de a cinsti memoria celor căzuți atunci.
Cerem Președintelui României, premierului și celorlalte instituții ale statului să facă acest gest de reparație istorică și de reconfigurare esențială a instituțiilor. Este strigător la cer că încă nu există un Muzeu al Revoluției Române, desfășurarea clipă cu clipă a evenimentelor de atunci este încă neclară, munca istoricilor a fost împiedicată permanent tocmai prin existența acestor false configurări instituționale, a căror menire a fost, în toți acești 30 de ani, să ofere legitimitate celor ce nu o au și nu o pot avea.
