Pe aceeași temă
Scena de la o televiziune de partid, cu pretentii de obiectivitate analitica si vocalize pe masura atunci cand cineva indrazneste sa-i conteste impartialitatea, imediat ce devenise clar ca sondajele de la iesirea de la urne aveau o problema, iar alianta PSD+PC nu va castiga detasat alegerile, cum se crezuse: panel compact de sase-sapte comentatori de casa, convocati ca la unitatea de criza pentru inundatii, aliniati in pozitie de tragere; mutre sumbre; texte uzate si un pic ezitante, se bat campii in asteptarea interpretarii canonice a evenimentelor, care, evident, nu sosise inca de la forurile superioare.
Pe acest fond, este luat in direct la camera Mircea Geoana, iar analistul nr. 1 se hazardeaza cu o initiativa personala: "Deci, domnu’ Geoana, am o intrebare pentru dv., daca imi permiteti, dar va avertizez ca este una dificila". "Bine, ok", zice seful PSD. "Domnu’ Geoana, dar fiti atent, ca este incomoda rau intrebarea." "Sunt gata, domnu analist, sa raspund la toate nelamuririle care le aveti", repeta inconfundabilul Geoana. "Deci, domnu’ Geoana, sunteti cumva dispus - asa, prin absurd, punem cazul - sa cedati pozitia de premier, avand in vedere ca partidul dv. a castigat, nu-i asa, alegerile si deci ar avea tot dreptul, moralmente vorbind, sa formeze guvernul, cum se intampla in toate tarile civilizate, adica acele tari unde nu exista presedinti de factura unui Traian Basescu, care sa incalce saptamanal Constitutia?" "Nu, zice Geoana, nu cedez." "Ooo, bravo domnu’ Geoana, la mai mare", ofteaza usurat in cor grupul de comentatori independenti, "asa va vrem, sa va tineti tare, va uram mult succes la negocieri, daca ne permiteti, cu mult respect si sarutari de manusite doamnei."
In acelasi timp, la o televiziune paralela se desfasurau ultimele runde din concursul national cu premii de dat in bobi viitorul premier al Romaniei. Ideea era ca pe parcursul unei campanii cam prea civilizate si in conditiile unui scrutin relativ bine organizat, in care doar cumpararea de voturi la bucata prin sate mai sarace si comunitati de romi a inviorat putin atmosfera, discutia publica ameninta sa vireze prea tare catre proiecte si programe. Astea sunt lucruri pe care toata lumea le cere in gura mare, dar de care nimeni n-are de fapt nevoie, echivaland cu moartea pasiunii si sfarsitul presei romanesti in cadrele ei actuale. Fetele suferinde ale moderatorilor de emisiuni dupa 30 de secunde de "discutii pe programe si proiecte" spun totul: "domnule X, haideti sa lasam asta, pentru ca omul de rand vrea sa stie, concret, cine e de vina pentru scumpirea gazelor; si ce parere aveti de faptul ca doamna Udrea a zis...?".
Din fericire, pericolul profesionalizarii e mic, pentru ca nici publicul larg nu consuma, de fapt, asa ceva, apelurile la seriozitate si aplicatiune in politica fiind doar o forma populara de ritual verbal la care lumea se supune fara sa o inteleaga - un fel de liturghie civila in limba latina. Uitati-va numai cata risipa de cuvinte pe tema crizei globale si a tezei recent lansate ca ne trebuie un guvern de tehnicieni cu capul mare, stapani ai unei alchimii misterioase inaccesibile asa, oricui, pentru a reduce impactul acesteia in Romania! Asta e o marota, desigur, pentru ca oricine cat de cat informat stie ce anume trebuie facut la vreme de criza: ca intr-o familie, cand se anunta vremuri grele, numeri de doua ori banii inainte sa-i arunci pe fereastra pe nimicuri; restrangi consumul pe unde se poate; si planifici plata facturilor pe scenariul ca veniturile vor scadea temporar cu 20-25%, ca sa pui raul inainte.
Cu alte cuvinte, faci exact ce n-a facut guvernul roman de un an si jumatate incoace, asistat de o gramada de experti cu capul mare si incurajat din umbra de micile santaje prietenesti ale PSD - si acesta un partid care astazi nu mai pridideste cu elogiul competentei. Nu trebuie mare expertiza ca sa stii ca nu e momentul sa spargi bugetul public si sa falimentezi fondul de pensii exact inaintea crizei, in loc sa fii prudent si sa pui bani deoparte in anii buni de crestere. Cu alte cuvinte, nu e nevoie de genii sau doctoranzi in economie in noul guvern, ca ce trebuie facut se vede cu ochiul liber. Ministrii pot fi si oameni mediocri, ca in politica oricum nu se cere mai mult. Problema este sa nu mai minta atat de mult ca Vosganian sau Gyurcsanyi, jongland electoral cu 4-5% din PIB, care de fapt nu exista, si sa aiba capacitatea politica de a rezista la tampeniile populiste vehiculate prin parlament.
Ragazul de o saptamana si mai bine, cat partidele au dansat cadrilul pe perechi al negocierilor, a fost o perioada manoasa pentru kommentariatul roman. Capetele vorbitoare in public au facut ce stiu ele mai bine: au speculat, si-au dat cu parerea fara temei si fara rost, au comentat cine intra si cine iese pe o anume usa, ce cravata va purta si ce banalitati a mai zis - infirmate si acelea a doua zi. S-a stat cu urechea la pamant, ca indienii, sau lipita de telefonul mobil, prin care vicelideri de partid aflati la discutii erau foarte bucurosi sa poata turna "pe surse" orice, doar sa-si faca prieteni printre directorii de opinie.
S-a injurat la unison noul sistem de vot, care a produs aberatiile cunoscute, desi acestea erau absolut previzibile cu un minimum de capacitate analitica, daca inainte de alegeri s-ar fi alocat si acestui subiect macar 15 minute din nesfarsitele ore de talk show. In loc de asta, vedem acum din nou pe ecran aceiasi politicieni membri in comisia care a proiectat sistemul electoral, care in iunie trecut dadeau superior lectii prostimii, cum vin si se victimizeaza sub aripa ocrotitoare a acelorasi moderatori TV, dand vina pe un ONG pentru defectele uninominalului, ca si cand acesta, cu de la sine putere, ar legifera in Romania.
De aia nu pot sa fiu optimist, atata vreme cat neprofesionalismul din politica dialogheaza fructuos cu cel din mediile de informare, ambele intretinand o atmosfera de barfa minora care pierde sistematic subiectele esentiale. Nu pot sa nu ma gandesc ca ne meritam, de fapt, unii pe altii, in politica si in afara ei, si ca mai avem un drum lung de parcurs: dupa cum spunea odata Laurence Peter, inventatorul principiului cu acelasi nume, spiritele inferioare comenteaza persoane; spiritele mediocre comenteaza evenimente; iar spiritele superioare comenteaza idei.
