Pe aceeași temă
Reprezentanții sindicatului mai arată că, deși s-a formulat o sesizare de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională a României cu privire la modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV, act normativ adoptat de Senat la sfârşitul lunii iunie, ”nu ne rămâne decât să mai aşteptăm ca CCR să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestei legi.”
Problemelor legate de acest subiect, se mai precizează în comunicat, au atras tergiversări şi amânări succesive ale clarificării stării actuale de fapt, ”vara derulându-se până acum fără schimbări în mersul intern al lucrurilor, şi implicit în zona editorială. Aşa se face că instituţia "functioneaza" şi acum, ca şi în toţi anii dictaturii Miculescu, fără o strategie şi fără obiectivele aferente.”
Sindicatul mai atrage atenția că și după plecarea lui Miculescu ”se pregătesc grile de programe pentru toamna-iarna, făcute tot “după ureche” , în lipsa totală a oricărei strategii sau a unor obiective ce în mod normal ar fi trebuit să fie corelate cu temele de interes naţional şi vulnerabilităţile cu care şi România se confruntă. Cei care iau aceste "decizii" perpetuând acestă stare de lucruri, sunt aceleaşi persoane care au decis şi în perioada Miculescu, iar faptul ca nici acum, acestea nu dau dovadă că ar avea cea mai mică dorinţă de a ajuta instituţia sa revină la normalitate, ne face să afirmăm că situaţia este extrem de gravă. Rămaşi în funcţii, ei se reorientează acum (fără rebranding însă!) zicându-şi că - nu-i asa?- România nu este ţara în care să existe ierarhia valorii, ci una a obedienţei şi slugărniciei.”
”De ce se tergiversează aberant intrarea într-o normalitate care să reinstaureze menirea postului national public? Întrebarea aceasta este la fel de legitimă şi logică precum acelea care ne şochează dacă am da nişte eventuale răspunsuri: cine are interes ca SRR să rămână în aceeaşi stare catastrofală în care a adus-o "administraţia" Miculescu? Încotro se îndreaptă destinele Radiodifuziunii care moşteneşte şi păstrează deocamdată aparatul de conducere înscăunat de Miculescu, acelaşi care împreună cu Sindicatul Liber - pe atunci zice-se majoritar - reprezenta sistemul opresiv cu ajutorul căruia PDG- ul ţinea în mâini instituţia într-o dictatură nedemnă şi aberantă?
Cui îi serveşte faptul că SRR se confruntă de ani cu vulnerabilităţi majore, pe care Sindicatul Profesioniştilor din Media şi Cultura Română le sesiza organelor abilitate (Comisiile de cultură din Parlament, Presedintie, CSAT) încă din 2015? Pentru aceste semnale de alarmă referitoare la vulnerabilităţile SRR, făcute publice într-o conferinţă de presă/dezbatere organizată de SPMCR şi BNS în 3 septembrie 2015- şi pe care abia acum le pun în pagină unii colegi din presă- liderii Gabriel Basarabescu, Michaela Platon, Valentin Ciobanu, Preşedintele BNS, Dumitru Costin şi Preşedintele Active Watch, Mircea Toma, au fost daţi în judecată în februarie 2017 de către SRR, motivându-se ca i-a fost prejudiciată imaginea! Asta deşi toate afirmatiile făcute cu acest prilej erau însoţite de documente doveditoare, ulterior unele fiind întărite de hotărâri definitive ale instanţelor!”, se mai arată în același comunicat de presă.
Conform sursei citate, la vremea respectivă, ”Ovidiu Miculescu şi camarila (Nicoleta Balaci- membră CA/ preşedinta Sindicatului Liber, Florin Bruşten- director studiouri teritoriale) dădeau comunicate de presă de tip comunist în care înfierau luarea de poziţie a SPMCR, BNS şi Active Watch, acuzând şi cerând socoteală pentru adevărurile scoase la lumină şi făcute publice în prezenţa jurnaliştilor, membrilor societăţii civile, studenţilor şi sindicaliştilor prezenţi. Dată fiind această situaţie extremă, SPMCR cere instituţiilor statului să susţină orice demers care să aducă rapid schimbările benefice de care SRR are atât de multă nevoie, şi care să conducă implicit la desctructurarea sistemelor maligne care nu au fost nici măcar reduse ca forţa şi număr. Aceasta cu atât mai mult cu cât SRR s-a ales pe ultima sută de metri a dictaturii cu o altă serie de neamuri, prieteni, apropiaţi, acoliti- puşi în funcţii rapid de Miculescu pe salarii majore (desi nu se ştie ce obiect al muncii au!), asta după ce colaboratori de mare valoare au fost daţi afară, iar unora dintre colegi le-au fost luate pur şi simplu emisiunile.
Nutrim convingerea că adevăraţii angajaţi ai SRR nu doresc altceva decât să-şi facă onest meseria, într-o instituţie guvernată de o ierarhie a valorilor, cu o remuneraţie raportată la timpul, importanţa şi natura sarcinilor fiecăruia. Facem acest apel ţinând cont de tradiţia de 88 de ani a SRR (minus anii administraţiei Miculescu), perioadă în care instituţia a fost alături de români, atat în momentele de bucurie cât şi în cele tragice, cu gandul la generaţiile actuale care trebuie să aibă la dispoziţie un radio naţional credibil, cu atât mai mult cu cât situaţia geo-politică pe care o traversăm este atât de complicată.”
