Pe aceeași temă
Primele studii privind platforma continentala a Marii Negre au fost demarate in 1978, in baza unor informatii potrivit carora acumularile de gaze la adancimi de peste 4.000 de metri sub platforma stau la baza cutremurelor de pamant cu epicentrul in Vrancea. Ipoteza neconfirmata, dar nici infirmata de studiile realizate de Romania impreuna cu un institut de geofizica din Moscova. Cert este ca, la inceputul anilor 80, Institutul de Cercetari in Petrol si Gaze din Campina demareaza impreuna cu Compania Nationala a Petrolului primele foraje maritime, tot atunci fiind lansate si primele platforme petroliere maritime romanesti.
Doi ani mai tarziu, Ceausescu anunta ca Romania a descoperit rezerve de petrol in Marea Neagra si ca incepe forajul. Fapte reale, dar departe de a fi extraordinare. Costurile pentru o zi de foraj cu o platforma maritima variaza intre 5.000 si 50.000 de dolari, in functie de mai multi factori: departarea de tarm, adancimea de foraj, roca etc. Pentru regimul comunist, aceste costuri nu aveau prea mare importanta, daca trebuia demonstrata forta proletariatului. Astazi, insa, situatia este diferita, companiile petroliere isi asuma niste riscuri, si implicit costuri, pe care statul roman nu le poate suporta. In aceste conditii, afirmatii de genul "...rezerve de gaze naturale intre 10 miliarde de metri cubi si 70 de miliarde de metri cubi si rezerve de petrol intre un milion de tone si 12 milioane de tone..." provoaca ilaritate. Daca vorbim despre rezervele de gaze naturale minime - de 10 miliarde de metri cubi -, atunci extractia s-ar putea realiza pentru 35-40% din punga de gaze descoperita, adica importul Romaniei pentru un an. In ceea ce priveste petrolul, pentru cantitatea maxima de 12 milioane de tone, putem spune ca se va putea extrage cam o treime, adica 3,5 milioane de tone, exact cat are capacitatea de rafinare Petromidia pentru un an financiar.
Pornind de la aceste cifre, managerii companiilor petroliere nu prea au motive sa fie exuberanti, orice risc suplimentar fiind generator de pierderi neprevazute in buget. Ceea ce ma face sa cred ca miza acestui anunt, dincolo de succesul diplomatic, este una politica, dar si logistica. Altfel, doua intrebari raman fara raspuns: de ce statul roman nu a negociat contractul de privatizare a Petrom in cunostinta de cauza privind rezervele de titei si gaze din platforma continentala si de ce a fost inlocuit directorul general al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale cu un angajat al companiei PSV Company, condusa de Liviu Luca, liderul sindicatului petrolistilor?
* analist pe probleme de energie
