Pe aceeași temă
La termenul din 17 martie, anchetatorii au spus că s-ar impune chiar condamnarea pe viaţă, dar nu au cerut această pedeapsă din cauza vârstei înaintate.
Ion Ficior are 87 de ani şi a fost trimis în judecată de Parchetul General în august 2014. pentru crime impotriva umanitatii. Conform procurorilor, Ficior s-a facut responsabil de moartea a 103 detinuti, in perioada in care a fost comandant al lagarului de munca silnica de la Periprava.
Ion Ficior a condus în perioada 1960-1963 lagărul de deţinuţi politici de la Periprava din Delta Dunării. Pe numele său, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a depus anul trecut o plângere penală pentru genocid care a fost confirmat acum. Parchetul General arată că sub mandatul lui Ficior în penitenciarul de la Periprava au murit 103 deţinuţi, iar mare parte dintre ei au murit de foame, bătăi sau alte boli.
Supravieţuitorii lui Ficior au declarat că la Periprava ar exista o groapă comună. IICCMER a deschis un şantier arheologic în 2013 şi a confirmat existenţa acestei gropi comune. Acum datele IICCMER fac parte din probatoriul dosarului.
Torţionarul Ficior este preşedintele asociaţiei de locatari a unui bloc din zona Gării de Nord. Locuieşte într-un apartament de 4 camere şi are o pensie de 5.100 de lei.
Parchetul a confirmat în totalitate ancheta IICCMER, dar şi testimonialele foştilor deţinuţi politici.
Rechizitoriul Parchetului: Ion Ficior a organizat anihilarea lenta a detinutilor politici
Din declaraţiile supravieţuitorilor reiese faptul că sancţiunile se aplicau pentru cele mai mici abateri de la regulile interne: izolarea, bătaia, lipsa hranei pentru mai multe zile consecutive.Conform declaraţiilor supravieţuitorilor, deţinuţii politici erau bătuţi chiar şi fără să încalce vreo regulă sau vreun ordin. Corecţiile fizice erau parte a programului zilnic şi nu se făceau excepţii nici măcar în cazul celor inapţi de muncă.
Ficior Ioan a pus la punct un adevărat sistem de investigare şi sancţionare a celor care nu respectau ordinele sale. Aşadar, deţinuţii înfometaţi, bolnavi şi osteniţi erau pedepsiţi cu bătaia dacă mâncau din recoltă, iar după aplicarea pedepsei erau lăsaţi să zacă pe o pătură.
În mărturiile supravieţuitorilor, tema lipsei hranei este una recurentă. Foştii deţinuţi prezintă în detaliu alimentele pe care le primeau şi care erau insuficiente. Lipsa hranei adecvate se reflecta în starea de sănătate a deţinuţilor. Documentele aflate în dosarele personale atestă faptul că aceştia sufereau de numeroase afecţiuni şi că toate erau agravate de faptul că erau foarte slabi. Deţinuţii erau anemici şi sufereau de mai multe afecţiuni ale sistemului gastro-intestinal, asociate cu o alimentaţie proastă.
În ceea ce priveşte asistenţa medicală, aceasta era deficitară, nu răspundea nevoilor variate ale deţinuţilor. Astfel, deţinuţii se confruntau cu afecţiuni care puteau fi ameliorate prin tratamente adecvate, dacă acest lucru ar fi fost permis de conducerea coloniei; deşi Ficior Ioan era obligat în virtutea legilor în vigoare la acel moment să asigure aceste servicii medicale pentru deţinuţi, acesta a rămas în pasivitate.
Toate elementele prezentate mai sus au fost elaborate de Ficior Ioan cu ocazia organizării regimului de exterminare a deţinuţilor politici. Luate împreună, privite ca un tot, aceste elemente au dus la anihilarea lentă a deţinuţilor politici, arata procurorii.
