Pe aceeași temă
Dragi prieteni,
Voi fi extrem de direct. Am participat la ședința Biroului Executiv Central al PSD din 27 noiembrie 2014, prezentând colegilor din conducerea partidului un apel la rațiune și la sinceritate.
PSD trece printr-un moment dificil, după pierderea alegerilor prezidențiale. În cei douăzeci și cinci de ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989 nu este singurul moment de acest gen. Și nu este PSD singurul partid care trece prin astfel de momente. Important este să fim solidari, să înțelegem de ce am pierdut, unde am greșit, și să luăm decizii în consecință. Înainte de a căuta vinovați, avem de căutat soluții pentru problemele cu care ne confruntăm.
Din păcate, ieri am avut parte, în locul unei analize, de o măsură extremă: excluderea din partid a trei membri ai Comitetului Executiv, masură care nu a rezolvat niciuna dintre problemele partidului. De fapt, ea nu a făcut decât să le agraveze. Este motivul pentru care am votat împotriva excluderii celor trei colegi: Mircea Geoană, Marian Vanghelie și Dan Șova. Nu cred că delictul de opinie are ce căuta printre valorile unui partid democratic. În același timp fac un apel la cei trei excluși din partid: să nu se lase antrenați, în perioada urmatoare, în acțiuni îndreptate împotriva partidului. Ar face rău, crezând că fac un bine.
Mai grav decât acest gest pripit este faptul că liderii partidului nu înțeleg ce le reproșează cu adevărat membrii și simpatizanții PSD. Este vorba despre faptul că, de la o vreme, și mai ales în campania electorală care a trecut, PSD a evitat cu obstinație să-și asume identitatea sa de stânga, social democrată. Da, personal, am susținut formarea USL, și alianța cu PNL. Am susținut guvernarea PNL, până în 2008. Am făcut toate astea condiționat, insistând pentru păstrarea identității noastre ideologice, de social-democrați, lucru care, până la un punct, s-a întâmplat.
Acum se conturează la vârful partidului scuza că Victor Ponta ar fi pierdut pentru că eu aș fi communist, ceea ce ar afecta imaginea partidului. Este o mizerie, și un act de lașitate, lucruri pe care nu le pot înțelege și accepta. Cu explicația asta toți cei care trebuie să-și asume responsabilități pentru insucces sunt exonerați de orice raspundere. Fuga de răspundere nu este o soluție.
PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră. Dar este de neînțeles lipsa de reacție a partidului atunci când oameni care nu știu nimic despre trecut, în afară de etichetele puse de adversarii noștri, strigă ”Jos comunismul!” într-o țară care suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului. Este și mai de neînțeles-și de neacceptat-ca necesara critică a aceluiași capitalism să fie mai articulată, și mai pertinentă, la oameni de dreapta, decât la reprezentanții partidului nostru.
Așadar, refuz să primesc lecții de la oameni care cred că și-au cumpărat un partid, PSD, și îl conduc, direct sau prin interpuși, ca pe o corporație. PSD nu este proprietatea nimănui. PSD nu este o investiție, și nici programul său politic nu se confundă cu un plan de afaceri. Iar guvernarea nu este un profit, care trebuie maximizat cu orice preț. Această viziune caricaturală ne-a făcut mai mult rău decât orice altceva în această campanie electorală. Dacă vom continua pe drumul ăsta, eșecul nu este departe. Viața oamenilor nu se reduce doar la bani.
Nu fac parte dintre aceia care cred că săracii trebuie să fie reprezentați politic numai de săraci, că bogații nu au ce căuta la stânga politică. Pot da o lungă listă de oameni avuți, din familii aristocrate, care au făcut politică de stânga, în partide comuniste. Când am vorbit despre ”săraci și curați” mă refeream la modul în care este făcută bogăția de către unii, bogați și corupți. Le urez celor avuți cât mai multe succese în afaceri. Dar să nu amestecăm lucrurile. Dacă ai succes în afaceri nu înseamnă că ești automat un om politic. Această calitate nu se poate câștiga cu bani. Această calitate se dobândește în timp, cu multă muncă, și presupune câștigarea, și nu cumpărarea, încrederii oamenilor.
Refuz să primesc lecții și de la oameni care pun interesul personal înaintea interesului public, care nu au demonstrat nimic în politică, în schimb au reușit să îndepărteze oamenii de partid, prin aroganță și dispreț. Astfel de oameni, ajunși în fruntea partidului, sunt printre motivele pentru care românii nu l-au votat pe Victor Ponta în turul doi.
Plătim acum prețul confuziei ideologice din ultimii zece ani. Nu deplasarea spre centru o putem reproșa PSD. Ea este firească, până la urmă, ținând cont de schimbările din societate. Ce trebuie să ne reproșăm este obsesia noastră de a fi acceptați de cei de ”dreapta”, care nu ne vor accepta niciodată, pentru ca suntem adversarii lor firești. Nu pentru ei facem politică, ci pentru cei care se recunosc în valorile și principiile stângii. Și, orice s-ar spune despre noi, la guvernare am fost mai performanți decât dreapta. Dar și despre asta se pare că ne este jenă să vorbim!
Noi suntem pe cale să pierdem competiția la nivelul ideilor. Și o pierdem pentru că, deși sunt atâția oameni, tineri sau mai puțin tineri, cu studii de cea mai bună calitate, aici sau în străinătate, declarați la stânga, ei nu au cu cine comunica în PSD! Să nu ne ferim de acest adevăr dureros. Oamenii aceia au convingeri ferme și ne reproșează faptul că noi nu mai credem în valorile stângii. Ce să le spun celor care îmi reproșează asta? Ce să le spunem celor care ne reproșează structurarea partidului doar ca un instrument de exercitare a puterii, fără ideologie și fără preocupare pentru construcția ideologică?
Din păcate, în loc de programe serioase, noi le-am oferit generalități în această campanie electorală, care nu au avut nicio legătură cu agenda lor. Iar inițiativele sociale ale guvernului, câte au fost, au fost prost promovate și explicate. Chiar nimeni n-a putut combate convingător inepția pe care o auzim de mai bine de un deceniu, anume că măsurile sociale, destinare reducerii polarizării economice și sociale, creșterii justiției sociale și egalității șanselor, nu sunt ”pomeni sociale”, ci obligația unei guvernări responsabile? Că astea nu au legătură cu ciclurile electorale?
Sunt multe lecții de învățat din această înfrângere. Poate cea mai importantă este aceea că nu putem câștiga, dacă între partid și liderii lui există o ruptură. Din păcate, ea există acum. Mă tem că nu funcționează acel dialog necesar-și obligatoriu-cu activul de partid, cu organizațiile si membri de partid, cu cetatenii. Analiza trebuie să înceapă de la bază. Democrația internă de partid nu este o vorbă în vânt. Și nu e cazul s-o transformăm noi, un partid de stânga, într-o formă fără fond!
Am atras atenția, și nu o dată, asupra pericolului care apare ori de câte ori PSD guvernează, și anume ca toată lumea pleacă la guvernare, iar partidul rămâne de izbeliște. Din păcate așa este și acum, și rezultatele se văd. Trebuie să rezolvăm împreună această problemă, esențială pentru consolidarea partidului, în perspectiva alegerilor din 2016.
Conducerea PSD este prea stufoasă, și din cauza asta ineficientă. Multiplicarea centrelor de decizie duce la diluarea răspunderii și, în final, la nicio răspundere. Am devenit un partid-spectacol, iar organismele sale colegiale de conducere, forme fără fond.
Am afirmat, alături de alții, că nu cred că ieșirea de la guvernare ar fi o idee bună. Trebuie să ne asumăm în continuare această sarcină, și să guvernăm serios, fără concesii față de identitatea noastră social-democrată. Dacă vrem să rămânem cel mai puternic partid al țării, trebuie să guvernăm profesionist, în interesul cetățenilor. România are nevoie, în primul rând, de politici publice solide în domeniul social. În același timp nu este de ignorat nevoia unor măsuri de esență liberală în economie, dar și aici se impune o observație, care vine ca urmare a nemulțumirilor din societate: capitalul românesc trebuie pus pe picior de egalitate cu acela străin, și nu discriminat.
Se impune o remaniere guvernamentală, cu formarea unei echipe solide, profesioniste, coerente, care să guverneze în consecință. Avem nevoie de oameni care să nu poată fi atacați în niciun fel, nici în plan moral, nici în plan profesional.
O altă slăbiciune a PSD o reprezintă modul în care funcționează grupurile sale parlamentare. Este nevoie de o agendă de priorități și de mobilizarea exemplară la vot. Iar în acest sens, liderii de grup parlamentar au la ce să reflecteze. Dar să nu se mulțumească doar cu asta. PSD are nevoie de o schimbare radicală, de fond, a activității sale parlamentare.
Cred că trebuie să revenim la votul pe listă, măcar pentru Camera Deputaților. Iar cei care vor candida la viitoarele alegeri din 2016 să fie cunoscuți cât mai repede, pentru a asigura o componență cât mai solida grupurilor de senatori și deputați ai PSD. Același lucru este valabil și pentru candidații noștri în alegerile locale – primari, președinți de consilii județene, consilieri.
Este cazul ca, în pregătirea Congresului, să se pună în discuție o nouă ofertă politică, un nou proiect de țară, o nouă ofertă electorală. Toate astea plecând de la nevoile și așteptările oamenilor. Să nu ignorăm pe nimeni, mai mult, să nu uităm că sunt aproape opt milioane de oameni care nu au votat. De ce nu au votat? Poate pentru că nu le-am oferit o miză, un motiv să vină la vot. Electoratul se construiește, nu apare spontan. Dar mai ales se fidelizează, prin bună guvernare. Plătim consecințele a zece ani de vot emoțional, pe teme care nu au legătură cu viața oamenilor. Nu trebuie să mergem și noi pe acest drum, facil și periculos.
Nu avem de ce să ne fie rușine de identitatea noastră. Nu avem de ce renunța la valorile stângii. Trebuie să renunțăm însă la vanitate, la superficialitate, la abordarea conflictuală a problemelor din partid. Dacă ne concentrăm asupra căutării ”vinovaților”, în loc să căutăm soluții, vom eșua și în guvernare, și vom deveni un partid fără prea multă relevanță pe scena politică. De unde și apelul meu la responsabilitate și la sinceritate din partea tuturor.
Ion Iliescu
