Pe aceeași temă
Caroline Glick, Jerusalem Post, 12 septembrie: ”Orice evaluare a evenimentelor din weekend trebuie sa porneasca prin rememorarea a catorva fapte.
1. Este al doilea atac al maselor asupra ambasadei. In timpul primului asalt, un protestatar egiptean a escaladat cladirea de 20 de etaje a ambasadei, a dat jos drapelul israelian si l-a aruncat maselor inversunate care l-au incendiat. In loc sa fie arestat pentru crima de a fi asaltat o ambsada straina, protestatarul a fost primit ca un erou de catre regimul militar. Guvernatorul din Giza chiar l-a recomnpesat cu un apartament si cu un loc de munca.
2. Timp de 6 ore dupa ce a inceput asaltul asupra ambsadei, liderii Israelului au incercat cu disperare sa ii contacteze pe liderii egipteni. Maresalul Muhammad Tantawi a refuzat sa discute atat cu premierul Netanyahu cat si cu Ministrul Apararii, Ehud Barak.
3. Autoritatile egiptene au decis sa intervina pentru a salva vietile israelienilor din ambasada abia dupa interventia americanilor.
Cu alte cuvinte, obligatiile juridice internationale ale statului egiptean au fost insuficiente pentru ca autoritatile sale sa actioneze pentru a salva personalul ambasadei de multime. Doar amenintarile directe ale americanilor i-au convins.
Comportamentul multimilor egiptene si al juntei militare ar trebui sa fie un wake-up call. Pentru Israel, capacitatea multumii de a determina cursul evenimentelor in Egipt si refuzul juntei de a se opune multimii in numele Israelului este un indicator semnificativ ca tratatul de pace este compromis. Este imposibil sa crezi ca junta va sfida dorinta multimii de a abroga tratatul. Cat despre Israel, acesta trebuie sa se pregateasca pentru posibilitatea razboiului. Trebuie sa extinda armata de uscat si marina militara si trebuie sa se antreneze pentru razboi in desert”.