Pe aceeași temă
„Americanii îi onorează pe toți armenii care au pierit în genocidul care a început cu 106 ani în urmă”, a scris Biden într-un comunicat.
Facem asta pentru „a onora victimele, nu pentru a acuza” pe cineva, a subliniat un oficial american, sub condiția anonimatului, în timp ce Turcia a calificat genocidul și decizia ca o „minciună”.
Președintele Turciei, Recep Erdogan a denunțat însă „politizarea de către terți” a dezbaterii în jurul genocidului armean, care ar trebui lăsată în seama istoricilor. Ministrul de Externe turc a comunicat că țara sa nu are „nicio lecție de învățat de la nimeni despre istoria sa”.
În schimb, Armenia consideră recunoașterea genocidului de către SUA drept „o măsură foarte puternică”
Genocidul armean este recunoscut de peste douăzeci de țări și de mulți istorici, dar este puternic contestat de Turcia.
Pe 24 aprilie, poporul armean comemorează una dintre cele mai mari tragedii ale secolului trecut, “genocidul armean”. Un șir de tragedii la distanţă de numai câteva decenii -pogromul turcilor început în 1895 și continuat în forță în 1915-1921, apoi ocupaţia sovietică - aproape că au reuşit să şteargă un popor de pe faţa pământului.
Genocidul a fost planificat și executat de către partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), mai bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”, compus în special din triumviratul de ofițeri Talaat Paşa, Enver Paşa și Jemal Paşa, care conduceau Imperiul Otoman implicat la acea dată în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale.
Genocidul a costat viețile a aproximativ un milion două sute de mii de armeni din Anatolia și Armenia de vest.
Deportările și masacrele au fost pregătite și organizate de la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului, și implementate la nivel local de către liderii din diverse districte și provincii. Fiecare birou local era responsabil pentru colectarea armenilor din aria sa administrativă, apoi soldații și jandarmii otomanii escortau convoaiele până în deșert în „marșurile morții” și comiteau ei înișiși asasinate sau dădeau frâu liber violenței grupurilor de bandiți înarmați, în cea mai mare parte kurzi. Politica de recunoaștere a acestui genocid la nivel mondial este încă subiect de dezbatere și controverse, din cauza negaționismului genocidului, mai ales în Turcia.
