Pe aceeași temă
Intr-un interviu acordat Ziare.com, Elenina Nicut a explicat ca judecatorii CCR ar putea fi chemati rand pe rand sa explice in fata instantei de judecata de ce au emis hotararea si in final ar putea raspunde material pentru incalcarea legii si a Constitutiei:
"Eu nu actionez impotriva lor in calitate de judecatori, ci de functionari emitenti ai unui act administrativ. Este vorba despre raspunderea unor functionari emitenti de acte administrative, actul atacat nefiind rezultatul unei proceduri jurisdictionale, ci administrative", spus avocata.
Avocata Elenina Nicut considera ca "CCR trebuie sa inteleaga faptul ca independenta sa nu inseamna ca este deasupra legii, astfel cum a revendicat in tot timpul procesului deja consumat si, mai mult ca sigur, o va revendica in continuare. (...) Asa ca ii invit si pe cei care, din lipsa de inspiratie, reflexe, viziune sau pur si simplu dintr-o prejudecata nesanatoasa intr-o tara (inca) libera, sa mi se alature in aceasta cruciada, apreciata de pe margine ca fiind o publicitate gratuita".
Prin Horatarea 1/22.06.2017 s-a decis ca presedintele Curtii are dreptul sa refuze publicarea in MOf si pe site-ul Curtii a opiniilor separate pe care le considera inadecvate. In baza acestei hotarari, a fost refuzata publicarea in Monitorul Oficial a unei opinii separate si a unei opinii concurente formulate de judecatorul Livia Stanciu la Decizia CCR nr. 304/2017 privind Legea 90/2001 si Decizia nr. 392/2017 privind abuzul in serviciu.
Foto deschidere: Valer Dorneanu, presedintele CCR
Foto interior: Avocata Elenina Nicut
Elenina Nicut a cerut suspendarea hotararii, instanta Curtii de Apel a refuzat solicitarea, dar a apreciat in motivare ca, prin emiterea hotararii, calificata drept act administrativ, CCR a incalcat propria lege de functionare si art 31 din Constitutie.
R: Disputa dvs juridica cu CCR a creat valuri foarte mari, dar si o doza de deruta. Ati castigat sau ati pierdut procesul cu CCR?
E.N.: Indiferent de comentariile mai mult sau mai putin avizate sau binevoitoare, nu am pierdut. Drept dovada, singura parte care a atacat pana in prezent sentinta Curtii de Apel Bucuresti este parata, Curtea Constitutionala. Aplicand un simplu silogism, coroborat cu reguli minime de procedura civila, rezulta ca aceea care a pierdut este CCR.
Ce este important in motivarea CAB?
Important ar fi, in primul rand, faptul ca instanta mi-a validat aproape in tot sustinerile legate de natura actului si suspiciunile de nelegalitate, cel putin la nivel de aparenta. Chiar aveam nevoie si de ochiul unui judecator de scaun pentru aceasta, date fiind disputele, cele mai multe doar teoretice, e drept, iscate pe subiect.
Insa mult mai important este ca, pentru prima data, o hotarare judecatoreasca constata o vadita incalcare a legii si mai ales a Constitutiei de catre insasi Curtea Constitutionala, cea chemata prin Constitutie sa garanteze suprematia acesteia.
Este o hotarare istorica, din punct de vedere juridic, care confirma principiul constitutional potrivit caruia "nimeni nu este mai presus de lege", dar deosebit de trista, din punctul de vedere al imaginii pe care CCR si-a deteriorat-o singura prin emiterea unui asemenea act de cenzura.
In preambulul actului in cauza se arata ca orice subiect de drept trebuie sa dea dovada de reverenta in raport cu CCR, insa, in mod evident, o asemenea reverenta nu poate fi revendicata in conditiile in care, desi este chemata sa garanteze suprematia Constitutiei, aceasta intelege sa stirbeasca independenta judecatorului constitutional in exercitarea mandatului, respectiv sa obstructioneze dreptul la informatie al cetateanului, prevazut la art. 31 din Constitutia Romaniei.
Cum a decurs confuntarea in fata judecatorului cu reprezentantul CCR? Inteleg ca a ridicat o exceptie care urma sa fie judecata de CCR.
Nu as putea sa calific drept confruntare interactiunea cu parata, CCR, nici in faza scrisa, anterioara primului termen de judecata, si nici in cadrul dezbaterilor din fata judecatorului.
Personal si mai ales profesional, m-as fi asteptat la o replica de o mult mai mare calitate, dar, desigur, nu intotdeauna provocarile se dovedesc a fi in fapt mai mult decat simple clisee.
Da, este adevarat, parata, CCR, a ridicat o exceptie de neconstitutionalitate care, cel putin prin modul in care a fost motivata si scopul vizat, a aratat ca aceasta nu are incredere in interpretarea si aplicarea legii de catre instanta de judecata, tinzand sa acapareze ea insasi aceasta atributie si astfel sa solutioneze procesul in favoarea sa.
CCR a execitat calea de atac a recursului. Unde si in cat timp va fi judecat acesta?
Parata a formulat doua recursuri impotriva sentintei pronuntate de CAB, primul in ceea ce priveste respingerea cererii de sesizare a ei insasi cu exceptia de neconstitutionalitate despre care am vorbit mai sus, iar al doilea impotriva sentintei propriu-zise.
Ambele vor fi judecatate la ICCJ. Va dura destul de mult, din estimarile mele, data fiind in primul rand procedura de filtru prevazuta de lege. Dl Dorneanu, intr-un recent interviu TV, se arata convins ca decizia CAB e gresita.
Dlui Dorneanu, in calitate de judecator si mai ales presedinte al paratei, CCR, ii incumba o bogata obligatie de rezerva, prevazuta de art. 64 din Legea nr. 47/1992, obligatie a carei incalcare i-ar putea atrage, cel putin teoretic, o sanctiune disciplinara, mergand pana la incetarea mandatului, in cazul unor incalcari grave.
Pe de alta parte, dl. Dorneanu, in calitate de reprezentant legal al paratei, ar fi avut ocazia sa combata personal, cel putin in faza scrisa, anterioara primului termen de judecata, sustinerile mele, dar nu a facut-o, desemnand in acest sens un alt judecator si astfel neasumandu-si respectivele aparari.
In rest, sunt obisnuita cu afimatii aruncate in spatiul public, de genul "hotararea judecatoreasca X sau Y este gresita", toate acestea inainte de epuizarea cailor legale de atac, desigur.
Mai putin obisnuit, spre absolut regretabil, in cazul de fata, este faptul ca o astfel de afirmatie este facuta de presedintele CCR.
Dl Dorneanu sustine ca sunt multe instante celebre care nu permit opinii separate.
Dl Dorneanu nu trebuie sa uite ca, pana la discutii de drept comparat, in Romania avem o lege, propria Lege a CCR nr. 47/1992. Iar aceasta lege, la art. 59 alin. 3, nu pomeneste nicaieri despre posibilitatea domniei sale de a cenzura, pe baza unor criterii pur subiective spre arbitrare, opiniile concurente si/sau separate emise de ceilalti judecatori.
Tot in Romania exista Legea nr. 544/2001 care asigura accesul neingradit al oricarui cetatean la informatii si documente de interes public. Atata vreme cat sursa de finantare a paratei, CCR, este exclusiv bugetara, este firesc sa cunoastem cu totii, noi, cei care finantam practic si aceasta institutie, orice aspect legat de activitatea si functionarea acesteia.
Exista o jurisprudenta a Comisiei de la Venetia in aceasta privinta?
Din cunostintele mele, Comisia de la Venetia nu se opune opiniilor separate si/sau concurente, in masura in care acestea sunt consacrate in traditia si mai ales legislatia interna.
Repet: avem o lege pe care trebuie sa o respectam cu totii, indiferent daca ne numim Nicut sau CCR.
De ce ati cerut doar suspendarea, nu anularea hotararii?
Juridic, pentru ca la acel moment, in lipsa unui raspuns la plangerea prealabila adresata paratei, CCR, era singurul demers disponibil. Strategic, am spus mai sus, aveam nevoie si de parerea unui judecator de scaun cu privire la chestiunile in discutie.
Si urmeaza o actiune in anulare?
Da. In cadrul ei, ar putea ajunge in fata instantei si judecatorii CCR?
Analizez aceasta posibilitate. In Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este prevazuta posibilitatea introducerii in cauza a functionarului responsabil de emiterea actului nelegal si prejudiciabil pentru reclamant. Iar judecatorii CCR, din acest punct de vedere, sunt functionari ca oricare altii.
Pana la urma, aflarea adevarului intr-o cauza de acest gen presupune a sti si ce au urmarit, dorit in realitate emitentii prin adoptarea actului atacat.
Nu in ultimul rand, suntem obisnuiti in contenciosul administrativ, din comoditate, de cele mai multe ori, sa ne multumim cu situatia in care singura gasita responsabila de emiterea unui act nelegal sa fie institutia publica. Institutie care practic este finantata tot de noi. Ceva de genul, scoatem banii din buzunarul stang si ii bagam in buzunarul drept.
Asta inseamna ca judecatorii constitutionali ar putea raspunde si material, daca actiunea in anulare ar fi admisa?
Da. Eu nu actionez impotriva lor in calitate de judecatori, ci de functionari emitenti ai unui act administrativ. Este vorba despre raspunderea unor functionari emitenti de acte administrative, actul atacat nefiind rezultatul unei proceduri jurisdictionale, ci administrative.
Orice decizie a CCR poate fi atacata in fata instantei de contencios?
In cazul de fata nu avem de a face cu o decizie, ci cu o hotarare adoptata in materie administrativa.
Deciziile, pronuntate in procedura jurisdictionala, sunt definitive si general obligatorii, ceea ce nu se poate spune si despre hotararile adoptate in materie administrativa care nu se deosebesc cu nimic de orice alt act administrativ emis de o alta institutie si prin urmare pot fi atacate in instanta.
De ce ati pornit aceasta cruciada? Unii ar putea spune ca sunteti in cautare de publicitate gratuita.
Cruciada? Discutia ar trebui pusa mai degraba in termeni de cauza-efect. Bruma de efect care mai exista in aceste vremuri. Pe scurt: m-a deranjat, daca nu chiar afectat, foarte mult hotararea paratei, CCR, din iunie.
Am trait aproape 14 ani in comunism, suficient cat sa realizez ca orice pumn in gura, orice forma de cenzura nu inseamna in niciun caz un pas inainte, ci, dimpotriva, unul inapoi, foarte inapoi.
Evident, faptul ca acest pumn in gura a venit de la acest nivel mi-a accentuat starea.
Daca a face ca legea sa fie respectata de la Vladica, fie ea si de rang constitutional, la opinca inseamna o cruciada, da, imi asum acest termen. Si nu doar ca mi-l asum, dar il si promovez, atat cat pot si ma pricep eu.
Procesual, Curtea Constitutionala imi va fi o buna vreme parata. Dar aceasta nu inseamna ca nu respect aceasta institutie. O respect atat de mult, incat, prin demersurile mele, incerc sa o feresc de propriile derapaje.
Aceasta institutie trebuie sa inteleaga faptul ca independenta sa nu inseamna ca este deasupra legii, astfel cum a revendicat in tot timpul procesului deja consumat si, mai mult ca sigur, o va revendica in continuare.
Asa ca ii invit si pe cei care, din lipsa de inspiratie, reflexe, viziune sau pur si simplu dintr-o prejudecata nesanatoasa intr-o tara (inca) libera, sa mi se alature in aceasta cruciada, apreciata de pe margine ca fiind o publicitate gratuita.
Stiu cum se spune, ca acolo unde-s 2 juristi sunt 5 pareri, dar eu raman optimista: o parere din cele 5 se poate dovedi a fi castigatoare, chiar daca in final nu va fi a mea. Nu-i invit si sa imi faca munca de zi cu zi, munca din care eu rup ore spre zile intregi pentru astfel de demersuri. Prefer sa vina de la mine aceasta gratuitate.
