Pe aceeași temă
Când primeşti, în sfârşit, legitimaţia de membru plin al unui club select, parcă îţi creşte inima de bucurie. Simţi că te apasă responsabilităţi uriaşe şi vrei să arăţi că aşteptările se confirmă. Demersul e unul de lungă durată, ce se cere pregătit cu minuţiozitate şi răbdare. Portretul fericitului candidat? Corespunde întru totul.
Are zâmbetul fotogenic, ţinuta vestimentară decentă şi curată, raza privirii (politice) puţin deasupra liniei orizontului, un discurs civilizat (în formă) şi difuz-patetic (în conţinut), e pus pe fapte mari şi dispus să ia taurul de coarne şi, atenţie!, mizează (conform propriilor afirmaţii) „pe cei născuţi după 1989“. O miză curioasă, ce ne dă (vorba preferată a fetelor de la Realitatea TV) de gândit. Toate analizele sociologice din ultimul timp remarcă (spre disperarea celor care, fatalmente, trăiesc în România, dar sunt cu gândul, vreme de 60 de ani, la Europa) o acută atrofiere a simţului civic, o creştere a nepăsării şi o pierdere a subţirelui sentiment patriotic, tocmai la cei născuţi după 1989.
Aceştia nu cunosc sau nu mai vor să cunoască filiaţiile politice, semnificaţia actelor constitutive, contextele istorice şi geografice, s-au săturat ca de mere pădureţe de promisiuni, lozinci şi jurăminte fără acoperire şi neasumate. Comunismul nu l-au trăit, teroarea statului totalitar şi represiunea îndelungată şi asiduă, dusă la îndeplinire prin cele mai perverse mijloace, le este străină, pentru ei libertatea înseamnă doar o ofertă ieftină a companiei Blue-Air, cu destinaţia Caraibelor sau a Parisului. Sunt cei care pot deveni, în mod paradoxal (şi cu ceva cheltuială), o masă de manevră, un factor de influenţă sau un bazin electoral de câteva procente. Cu o singură condiţie: să nu care cumva să pomeneşti, în abordarea chestiunilor de interes naţional, de politică şi nerealizările ei, ci să le vorbeşti pe limba păsărească şi anonimă „a iubirii, a idealurilor, a înţelegerii, a încrederii şi a generozităţii“.
Sună frumos, dar miroase a imbold la demobilizare. Nu de iubire ducem noi lipsă, ci de o corectă apreciere a spaţiului în care activăm, o rigoare comportamentală şi o bună cunoaştere a regulilor, fie ele cutumiare sau legislative. Nu de o nouă reîncarnare a lui Budha Sakyamuni avem nevoie la conducerea unui stat european democratic, precum România, rupt între un tradiţionalism rânced şi un mimetism frenetic de aliniere comunitară (aşa cum au procedat mulţi „români buni“, dar, mai ales, cei din serviciile secrete), ci de un om responsabil, atent şi echilibrat, care să impună, de la vârf, o schimbare reală, profundă, nu doar una de circumstanţă.
Prea fericitul candidat, posesorul proaspetei legitimaţii cu nr. „323“ şi emiţătorul înaltelor comandamente, a fost, timp de mai mulţi ani, un observator asiduu al fenomenului republican românesc, dar şi al Casei Regale ajunse la sapă de lemn. Plin de bune intenţii, se hotărăşte să dea o mână de ajutor ambelor entităţi fragilizate şi să treacă de la un rol pasiv la unul activ, de lungă durată. Mai întâi, nu poţi deveni un membru cu greutate al unei celebre Case Regale, fondată în sec. XVI, dacă nu îţi asumi (măcar în formă) deviza celebră Nihil sine Deo. Apoi nu poţi aspira la un anume titlu de nobleţe, dacă rămâi indiferent la starea şi destinul poporului, pe care, cândva, câţiva membri ai Casei de Hohenzollern l-au condus absolut meritoriu.
După ce asistă cu strângere de inimă la promptitudinea cu care regimul Iliescu l-a izgonit şi fugărit pe străzile fostului regat – uzurpat cu sprijinul blindatelor sovietice şi transformat, prin fraudă, într-o republică sovietizată – pe ultimul descendent al sus-numitei Case Regale, îşi leagă soarta (maritală) de una dintre urmaşele încercatului şi batjocoritului de istorie suveran. Observă, apoi, cu inima tresărind de bucurie, că descendenţii (pe linie politică) ai fostului membru al CC al PCR devin mărinimoşi şi îi acordă regelui, tutorelui tău spiritual şi socrului tău familial, cu tam-tam mediatic, o parte din ceea ce, de fapt, i-a aparţinut de drept, înainte de a fi, abuziv, confiscat: un castel, un domeniu, câteva proprietăţi.
Sensibilă la gesturile generoase, Casa Regală, înmulţită şi întărită, îi acordă cetăţeanului Adrian Năstase, în anul 2003, Premiul „Omul Anului“. „Omul Anului“ pierde alegerile prezidenţiale în 2004 şi, apoi, pune umărul la tentativa de debarcare, înainte de termen, a preşedintelui ales, tăind panglica, în 2007, la inaugurarea clubului select „322“, alături de posesorul legitimaţiei cu nr. „1“, Mircea Geoană.
Uniţi în deviza „toţi pentru «1» şi unu pentru toţi“, membrii clubului, profund nemulţumiţi de mandatul lui Traian Băsescu şi de excesele lui constituţionale, îşi jură, care în barbă, care în chelie, să repete tentativa eşuată, cum era şi firesc, lamentabil. Nimic mai uşor, având în vedere orientarea proamericană a preşedintelui, într-un climat geopolitic mai aparte, cu Serbia la sud-vest şi Moldova la nord-est, ţinute atent sub observaţie de binoclul turnului de control de la Moscova. În 2008, Casa Regală lansează, cu ocazia unui eveniment monden, invitaţia la Castelul Elisabeta membrilor de vază ai selectului club, omiţându-l de pe lista oficială, contrar uzanţelor de protocol, pe însuşi şeful statului, cu care nu doreşte să fie imortalizată în poze tabloidale.
Ca bonus de fidelitate, cetăţeanul se înscrie în clubul select „322“, primind statutul de membru cu drepturi depline, conferit de legitimaţia cu nr. „323“. Partidul politic cu cel mai mare număr de membri cotizanţi a recunoscut, din proprie iniţiativă şi nesilit de nimeni, semnificaţia primirii în club a noului venit: „Constatăm că numărul celor care împărtăşesc această idee de schimbare (adică a debarcării, la termen, a lui Băsescu) creşte. PSD e convins că schimbarea va fi adusă de candidatul său, Mircea Geoană“ (adică tocmai de posesorul legitimaţiei cu nr. „1“).
Cetăţeanul fericit şi pătruns de nobila-i misiune, proaspătul membru al clubului select, posesor al legitimaţiei cu nr. „323“, se numeşte Radu al României Duda. Bun venit în club! Să sperăm că numerologia îi va atesta auspiciile favorabile, sub care, din înalt patriotism, va participa la campania de risipire a voturilor, în dauna duşmanului comun.
