Pe aceeași temă
Deocamdată România are unul dintre cele mai joase niveluri ale intermedierii financiare din Uniunea Europeană, deşi firmele sunt apăsate de povara datoriilor.
“Intermedierea financiară, calculată ca pondere a creditului bancar în PIB, a ajuns la 29% la sfârșitul anului 2016, față de 38% în anul 2008. Din 608.246 companii nefinanciare active (care au depus bilanțul la MFP în 2015), un număr de 68.088 firme au un credit bancar la sfârșitul anului 2016 – respectiv 11,2%, din care 8% doar de la bănci și 3,2% atât la bănci cât și la IFN-uri”, a observat viceguvernatorul BNR la conferinţa Coface.
Situaţia descrisă de Liviu Voinea, în care există bani, mai ales bani cash, care sunt în exces în piaţă, dar firmele preferă să amâne plăţile către furnizori, practicând astfel aşa numitul credit comercial, decât să ia un împrumut bancar, are explicaţii multiple. Firmele româneşti au un capital extrem de mic, care în sine blochează accesul la banii băncilor, deoarece calitatea capitalului este extrem de joasă.
“Firmele au o problemă de bancabilitate, care provine din capitalizarea scăzută: capitalul social de pornire este încă de 200 de lei, iar 268.670 firme au capital negativ, ceea ce înseamnă că datoriile au epuizat capitalul. Aceste firme ar trebui, în mod normal, să se capitalizeze sau să iasă de pe piață”, a adăugat Voinea.
Pe de altă parte, atunci când iau totusi credite, aceste împrumuturi sunt de dimensiuni mici, ceea ce arată că firmele româneşti nu fac investiţii importante.
“Valoarea mediană a creditelor bancare din stoc acordate firmelor este de 78.300 lei, o valoare redusă, care nu duce cu gândul la finanțarea unor mari proiecte investiționale”, a spus viceguvernatorul BNR.
Băncile nu creditează suficient firmele româneşti, au reglementări rigide, nu înţeleg întotdeauna realităţile economiei locale şi preferă să acorde împrumuturi fără riscuri, prin programul Prima Casă sau să finanţeze statul, a spus Voinea.
Creditarea firmelor româneşti este este limitată de nivelul mare al dobânzilor asociate creditelor, în timp ce dobânzile plătite pentru depozite sunt joase, marja fiind mare în viziunea viceguvernatorului BNR. În plus, birocraţia internă este greoaie şi asta nu se datorează normelor impuse de BNR. Pe de altă parte, creditele mari nu se pot acorda de către banca locală, ci trebuie aprobate de grupul financiar mamă, mai spune Voinea.
Viceguvernatorul critică şi conducerile străine ale băncilor, pe care le consideră opace în faţa realităţilor economiei româneşti. Nici personalul operational, care intră în contact direct cu clienţii nu este suficient pregătit şi motivat. Voinea constată şi absenţa unei viziuni pe termen mediu cu privire la evoluţia pieţei româneşti.
“ Dar, poate mai presus de orice, îndemn băncile care operează în România să înțeleagă că scopul activității bancare este creditarea, că profitul trebuie să provină din creditare, iar pe o piață concurențială profitul se face în primul rând din volum și nu din marje. Cel mai ușor este să dai credite către populație garantate de stat (Prima Casă) și să împrumuți statul. Dar va veni vremea în care aceste surse de profit se vor reduce inevitabil. Sursa sustenabilă de profit este creditarea sectorului companiilor nefinanciare”, a avertizat Voinea.
