Pe aceeași temă
De subliniat că singura opinie separată aparține judecătoarei Livia Stanciu care a considerat că legea de modificare a Legii nr. 317/2004 trebuia declarată neconstituțională în întregime.
„Legea fundamentala nu face niciun fel de distinctie sub aspectul desemnarii doar a unui judecator in functia de presedinte sau doar a unui procuror in functia de vicepresedinte al CSM, ci mentioneaza ca presedintele CSM este ales dintre magistratii judecatori si procurori alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Senat. Prin urmare, in actualul cadru constitutional, judecatorii si procurorii, in calitate de membri alesi ai CSM, au vocatie egala sub aspectul eligibilitatii fie in calitatea de presedinte, fie in calitatea de vicepresedinte al Consiliului", se precizeaza in motivare.
In opinia CCR, instituirea unei astfel de diferentieri intre membrii CSM judecatori si procurori intra in contradictie cu principiile constitutionale.
"Atat timp cat Constitutia reglementeaza (...) Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant, in egala masura, al celor doua ramuri ale magistraturii - judecatorii si procurorii - si garant, in aceasta calitate, al independentei Justitiei - in componenta sa referitoare la autoritatea judecatoreasca, respectiv instantele judecatoresti si Ministerul Public -, legea organica nu poate institui o diferentiere, in cadrul aceleiasi categorii a magistratilor alesi membri ai Consiliului, sub aspectul vocatiei de a fi ales ca presedinte al CSM doar in privinta judecatorilor, membri alesi ai Consiliului. Aceasta optiune a legiuitorului organic este incompatibila cu prevederile art. 16 si ale art. 133 alin. (3) din Legea fundamentala", se mai mentioneaza in motivare.
Plenul CCR a adoptat pe 13 februarie, cu unanimitate de voturi, obiectiile de neconstitutionalitate privind mai multe articole din legea de modificare a Legii 317/2014 privind organizarea si functionarea CSM, in timp ce pentru respingerea celorlalte obiectii s-a inregistrat majoritate de voturi.
Potrivit CCR, au fost admise obiectiile de neconstitutionalitate formulate si s-a constatat ca dispozitiile art.I pct.5, pct.15 (cu referire la sintagma "comisiile parlamentare de control al serviciilor de informatii"), pct.19, pct.20 si pct.62 din legea vizata sunt neconstitutionale. Pe de alta parte a fost respinsa, ca inadmisibila, obiectia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art.I pct.34, iar obiectiile de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art.I pct.4, pct.7 si pct. 48, precum si la legea in ansamblul sau au fost respinse ca neintemeiate.
In motivarea solutiei de admitere, CCR a retinut ca prevederile art.I pct.5, cu referire la art.7 alin.(51) din Legea 317/2004, contin paralelisme legislative, aceeasi solutie juridica fiind reglementata si la art.I pct.4, cu referire la art.7 alin.(5) teza intai din lege, ceea ce contravine dispozitiilor din Constitutie cu privire la principiul legalitatii, in componenta sa referitoare la calitatea legii.
"Prevederile art.I pct.15, cu privire la sintagma 'comisiile parlamentare de control al serviciilor de informatii' cuprinsa la art.18 alin.(2) lit.b) din lege, sunt neconstitutionale (...) prin raportare la dispozitiile art.1 alin.(4) din Constitutie, referitoare la principiul separarii si echilibrului puterilor in stat. Prevederile art.I pct.19 si 20, cu referire la art.24 alin.(1) si (2), si, respectiv, la art.24 alin.(21)-(23) din Legea nr. 317/2004, sunt contrare dispozitiilor art.133 alin.(3) din Legea fundamentala, potrivit carora presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistratii judecatori si procurori, membri alesi ai Consiliului. Art.I pct.62, cu referire la art.55 alin.(10) si (11) din Legea nr.317/2004 si care reglementeaza procedura revocarii presedintelui sau vicepresedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, contravin, pentru identitate de ratiune, acelorasi norme fundamentale anterior mentionate, referitoare la alegerea conducerii Consiliului", arata CCR.
