Pe aceeași temă
Mame cu bebelusi in brate stau la cozi in fata primariilor, alearga de la o institutie la alta si se dau de ceasul mortii pentru 8 milioane de lei. Este efectul noilor reglementari privind plata indemnizatiei de crestere a copilului care au intrat in vigoare de la inceputul anului. Ministerul Muncii a tulburat apele cu o reforma buna doar pentru functionari. Rezultatul: birocratie sporita, nemultumire si umilinta.
Pana la 31 decembrie 2005, indemnizatiile pentru cresterea si ingrijirea copilului se plateau beneficiarilor direct de catre angajator si se deduceau din contributia acestuia la bugetul asigurarilor sociale. Era vorba de 7.830.000 de lei vechi, pe care statul ii platea unuia dintre parinti timp de doi ani dupa nasterea copilului. Beneficiarul acestei alocatii trebuia sa depuna un dosar la angajator, o singura data. Banii se plateau apoi ca si salariul: in numerar sau pe card.
Ordonanta de urgenta nr. 148 din noiembrie 2005 a modificat insa intregul sistem. Dupa spusele ministrului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Gheorghe Barbu, pana acum, banii veneau din trei surse: de la agentiile de ocupare a fortei de munca, de la casele de pensii si de la angajator. Acum, plata se face direct catre parinte de la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie. Pare simplu: in loc sa se ocupe Casa de Pensii de indemnizatiile de crestere a copilului, se ocupa un organism abilitat. “E o reforma esentiala, nu un simplu transfer de responsabilitate”, a subliniat ministrul.
In realitate, pentru beneficiarul direct, lucrurile s-au complicat mult. Exista trei cazuri posibile:
• In normele de aplicare a legii se recomanda angajatorilor sa depuna direct dosarele persoanelor care primesc deja indemnizatii la Directia de Munca. In acest caz, “parintele in plata” nu trebuie sa faca decat un drum la primarie pentru a depune o cerere, o declaratie ca nu are alte venituri si o adeverinta de la serviciu care certifica acelasi lucru. Dar vizita la primarie se va repeta in fiecare luna cu o noua declaratie si adeverinta.
• In cazul in care angajatorul nu depune dosarul, beneficiarul indemnizatiei trebuie sa mearga si la primarie cu cerere, declaratie si adeverinta, si la Directia de Munca cu tot dosarul. Si drumul la primarie se repeta, bineinteles, lunar. “Nu exista penalitati pentru angajatorii care nu depun dosarele la Directiile de Munca”, a declarat ministrul Gheorghe Barbu. “Credeam ca e o chestiune de buna-credinta, pentru ca ei plateau pana acum indemnizatiile.”
• Cel mai simplu este pentru parintii care au avut inspiratia sa nu aduca pe lume copii decat dupa 1 ianuarie 2006. Acestia depun direct la primarie toate actele (plus, lunar, declaratie si adeverinta). “Cred ca legea e in beneficiul celor care primesc si vor primi indemnizatie: nu se mai creeaza sincope in plata drepturilor”, a comentat ministrul.
Nu pot primi totusi bani decat persoanele care au cotizat la bugetul asigurarilor sociale cel putin 12 luni inainte de nasterea copilului.
De ce noua lege implica primariile in sistemul de plata a acestor indemnizatii? “Pentru ca primaria stie cand se naste un copil - ea este cea care elibereaza certificatul de nastere”, a explicat ministrul Muncii.
Concret, reforma sistemului inseamna o majorare cu 170.000 de lei a sumei pe care statul o plateste parintilor (8 milioane de lei vechi) si obligarea mamicilor care stau acasa sa mearga personal sau sa-si trimita lunar sotii, mamele sau surorile la angajator si la primarie. Asta numai pana la 1 ianuarie 2007, cand se trece la a doua etapa: cuantumul indemnizatiei va scadea la 6 milioane si va aparea “alocatia de stat pentru copii” de 2 milioane de lei. Aceasta va fi acordata de stat “universal, pentru toti copiii, pana la implinirea de catre acestia a varstei de 2 ani, indiferent daca parintii realizeaza sau nu venituri profesionale”.
Ministrul Gheorghe Barbu a sintetizat modificarile in mod optimist: “Indemnizatia a crescut si va fi transmisa direct la domiciliul persoanei prin mandat postal, ca si pensiile.” Desigur, “au aparut neintelegeri din partea primariilor”, dar asta pentru ca normele metodologice au fost publicate abia in ianuarie. Ministrul a promis ca indemnizatia va fi platita chiar daca dosarele sau cererile nu sunt depuse pana la sfarsitul lunii: “Unele persoane o sa primeasca banii cu o luna diferenta, dar ii vor primi.”
Pentru a lamuri parintii, MMSSF le-a pus la dispozitie cateva scheme care exemplifica cazurile de mai sus. Si asa s-a rezolvat totul. Cui ii pasa ca mamicile care au copii de crescut trebuie sa bata drumurile si sa stea la cozi... S-a facut reforma!
Cum sa-ti cresti copilul la coada la primarie
Usile primariei se deschid la ora 9 fix si se inchid la 11. Oamenii intra si se formeaza alte cozi: una la informatii, alta la ghiseul de depunere a dosarelor si alta la xerox. “V-ati adus acuma si copiii...”, comenteaza gardienii, nemultumiti de toata invalmaseala creata.
Dosarul trebuie sa contina cópii dupa tot felul de certificate si buletine, o cerere tip completata de soliciant, o declaratie pe propria raspundere si cateva hartii de la angajator. Beneficiarele ofteaza, isi numara documentele si se plang una alteia. “Am venit si ieri... imi lipsea o hartie de la serviciu, m-am dus sa fac rost si cand m-am intors inchisesera usile”, povesteste o mamica dezarmata. Alta, care si-a adus si fetita de cateva luni pentru ca nu avea cu cine sa o lase acasa, spune ca a venit de dimineata si s-a asezat la coada, dar cand a inceput programul nu s-a mai tinut cont de ordinea venirii: “Sper sa apuc sa depun azi dosarul!”.
Oamenii sunt dezorientati, necajiti si mai arunca cate o injuratura. Primaria si directia de munca ii pun pe drumuri si nimeni nu prea intelege care sunt actele necesare si de ce era nevoie sa se schimbe tot sistemul. Cea mai mare ingrijorare a mamelor e ca toata nebunia se va repeta in fiecare luna.
La Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie din Piata Amzei, aglomeratia e si mai mare. Aici au venit sa depuna dosarele, pe langa beneficiarii directi, si reprezentanti de companii si firme. Contabile debordante tin sub brat teancuri de dosare si dau telefoane. Acolo unde angajatorii nu au catadicsit sa trimita pe cineva cu actele, tot parintii trebuie sa vina, prilej de nervi si de invective la adresa celor de la personal, mai ales daca n-au stiut sa dea documentele bune.
Pe cate un colt de masa, mamele scriu declaratii.
