Pe aceeași temă
Ministerul Justiției a pus marți în dezbatere publică o „lege a fugarilor”, prin care propune modificarea punctuală a Codului penal, astfel încât persoanele condamnate definitiv și care fug din țară pentru a scăpa de închisoare să poată fi pedepsite și pentru infracțiunea de evadare. Proiectul vine în contextul în care numărul celor care fug din România pentru a nu face pușcărie este tot mai mare, ultimii adăugați pe listă fiind Elena Udrea și Sorin Oprescu.
Proiectul de lege lansat în dezbatere publică de Ministerul Justiției vizează modificarea și completarea art. 285, alineatele 3, 4 și 5, din Codul penal.
Ce prevede „legea fugarilor”
Proiectul de lege propune completarea art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, asimilând evadării și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.
Intervenția propusă presupune că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.
Modificările propuse la Codul penal sunt următoarele:
Art. I
1. La articolul 285, după alineatul (3) se introduce un alineat nou, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.
2. La articolul 285, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) În situațiile prevăzute la alin. (1), (2), (3) lit. a) și b) și alin. (31), pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.”
3. La articolul 285, după alineatul (5) se introduce un alineat nou, alin. (6), cu următorul cuprins:
„(6) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (31) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Art. II
(1) Fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii dispuse printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a prezentei legi de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (1) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Art. III
Structurile Ministerului Administrației și Internelor care pun în executare ordinul de dare în urmărire potrivit art. 522 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la expirarea termenelor prevăzute de art. I pct. 1 și art. II alin. (1) sesizează organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
Argumentele Ministerului Justiției
"Creșterea numărului de condamnați care se sustrag executării pedepsei penale reflectă o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnați, sentimentul impunității și mentalitate bazată pe lipsă de respect față de lege și Justiție.
Infracțiunea de evadare, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost concepută de legiuitor într-o perioadă în care fenomenul sustragerii de la executarea pedepsei după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive penale nu era răspândit, persoanele față de care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive de condamnare la pedepse privative de libertate predându-se autorităților pentru executarea pedepselor în cvasitotalitatea cazurilor, aceasta fiind conduita obișnuită a celor condamnați.
În contextul în care cazurile de sustragere de la executarea unei pedepse principale erau relativ izolate, au fost apreciate a fi suficiente mecanismele de cooperare judiciară internațională în materie penală – fie că este vorba de cooperarea cu state membre ale UE (care se face pe baza legislației unionale sau pe baze bilaterale), fie de cooperarea cu state terțe (caz în care sunt aplicabile convențiile internaționale în materie sau pe baze bilaterale) pentru a aborda situațiile în care persoanele condamnate „fugeau” de lege, sustrăgându-se autorităților de aplicare a hotărârior judecătorești definitive penale".
Potrivit Ministerului Justiției, creșterea numărului de condamnați care se sustrag pedepsei poate avea importante consecințe:
declanșarea și desfășurarea procedurilor de dare în urmărire, extrădare și predare determină aglomerarea activității organelor de aplicare a legii, mobilizând importante resurse umane, logistice și financiare;
subminarea încrederii în aplicarea legii și în Justiție; aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnați de la executare, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracțional;
sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă și o sfidare a autorității statului de a aplica legea și a înfăptui Justiția prin instanțele de judecată.
Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a comentat, luni, întrebat despre fugarii României, că „avem de-a face cu un trend”, iar Ministerul Justiției va veni „foarte curând” cu o inițiativă care să răspundă „acestui fenomen de dată recentă”.
