Pe aceeași temă
Postarea ministrului Justiției, Cătălin Predoiu:
Despre reacțiile la proiectul Ministerului Justiției de desființare a SIIJ, sine ira et studio!
1. Am luat act de reacțiile diverse, unele critice, la proiectul MJ de desființare a SIIJ. Pe fond, le privesc pe toate cu seriozitate și voi reflecta la ele, ca întotdeauna. Înțeleg interesul și pasiunea revărsate asupra subiectului. Înțeleg și motivele aparente și cele mai puțin vizibile. Însă nu înțeleg vehemența stridentă, suspiciunea, procesul de intenție, chiar jignirea, acolo unde aceste bube ale gândirii raționale și comportamentului civic se manifestă. Celor care vor să dialogheze rațional, le-am fost întotdeauna alături și i-am privit cu simpatie, indiferent cât de puternică le-a fost critica. Celor care discută în termenii procesului de intenție, ai limbajului agresiv și, uneori, jignitor, pe ton strident și țipător le spun că îmi vorbesc o limbă străină, nu îi pricep, să fiu iertat!
2. Legiferarea este un proces laborios, migălos, generos. Seamănă cu șlefuirea unui bloc de piatră până capătă, pe lângă conținut, formă abstractă, sens. Dar se pleacă întodeauna de la un “dat”, de la un “bloc”, de la un proiect. Nimic nu împiedică CSM să perfecționeze proiectul MJ, de aceea l-am trimis la avizare. Nimic nu împiedică asociațiile de magistrați să trimită propuneri la MJ și, la rândul său, acesta să își perfecționeze propriul “bloc” de lege. Pe unele le-am și primit deja, pe telefonul personal, le aștept și oficial la adresa ministerului. Mulțumesc! La urma urmei, un proiect a fost pus pe masa netedă a CSM, nu direct în Monitorul Oficial, prin OUG, nu direct pe masa și mai netedă a Parlamentului, prin angajare de răspundere. Era mai bine să procedăm direct la intervenție?! O să reflectez și la acest lucru, dacă e cazul să propun Premierului, dacă împrejurările o cer. În fond, și OUG și angajarea de răspundere sunt proceduri de legiferare constituționale.
3. Pe fondul lucrurilor, s-a criticat faptul că aș crea prin proiect o “superimunitate” magistraților. Nu e “superimunitate”, e asigurare pentru imparțialitate. Lupta anticorupție și, în general, lupta pentru integritate nu exclud imparțialitatea, nu exclud rigurozitatea. Ba chiar le presupune cu obligativitate. O activistă ONG pe care o stimez imi transmite public că nu înțelege logica din spatele “filtrelor” procedurale din proiect. Este logica inversă celei cu care acționau în trecutul nu prea îndepărtat unii dintre miniștrii de Justiție, atunci când chemau pe unii dintre procurorii șefi la minister cu unele dosare și le comunicau că sunt interesați de numărul de inculpări, nu de numărul de condamnări. Este logica inversă din spatele unor miniștri care discutau deschis la partid despre stadiul acestor dosare și despre cum le vor accelera ei împotriva inamicilor politici ai prea rafinatului premier în funcție la acea dată. În optica mea, nu trebuie să ne întoarcem la acea logică desuetă și dovedit contraproductivă. O jurnalistă pe care o prețuiesc afirma că nu crede să fi fost vreun magistrat șantajat și niciun abuz, că n-a cunoscut niciunul care să afirme deschis acest lucru. E drept, s-a vorbit doar pe la colțuri de acest lucru sau, când s-a vorbit deschis în CSM, s-a vorbit impersonal și general, însă e exorbitant să ceri unui magistrat să recunoască public faptul că a fost presat să dea o soluție sau alta, mai ales după ce a dat-o. Cert este că există această percepție puternică și această temere că lucrurile s-ar putea repeta. Nu cred că sunt apărute din nimic sau din închipuiri. MJ nu poate ignora aceste percepții și temeri, nu legiferăm într-o lume abstractă și ideală, ci într-una concretă și imperfectă. Și cred că este și în interesul DNA să existe aceste filtre pentru ca, într-un timp oarecare, să elimine orice prejudecată și suspiciune că lucrurile vor derapa și apoi “filtrele” vor dispărea. Eu, personal, am încredere, de aceea am optat pentru reîntregirea competenței legale a DNA. Dar, ca ministru, încerc să fiu imparțial și să am grijă și de cealaltă parte a magistraturii, care înca nu are incredere.
4. Pe scurt, MJ avea de ales între a propune reformarea SIIJ sau desființarea ei cu reîntregirea firească a competențelor DNA. Am optat pentru firescul instituțional și am înclinat balanța spre DNA. Odată făcută această opțiune, am avut de ales între a ignora temerile și percepțiile create în anii anteriori în urma “cazului Ploiești” și a altora, sau a ține cont de ele și a reglementa “filtre” procedurale asiguratorii. Am optat să înclin balanța și în cealaltă parte, prin doua “filtre”, Procurorul General și CSM.
5. În concluzie, celor care spun că CSM ar putea abuza de “filtru”, le răspund: să vedem primul abuz al CSM și MJ va propune eliminarea “filtrului”! Celor care vor păstrarea SIIJ, le adresez următoarele întrebări: cum anchetezi un caz de corupție la 500 de km de București cu 15 procurori staționați în capitală? Există acest interes în magistratură, să anchetăm corupția din magistratură? Au auzit de locurile în care clienții vin la judecata dosarelor civile “împodobiți”, ca să plece fericiți?
Celor care îmi transmit civilizat că, în general, proiectul nu e bun, dintr-o cauză sau alta, le răspund: ceva imperfect e mai mult decat nimic și sunt de acord să îl facem mai bun! CSM, asociațiile, magistrații, analiștii, juriștii, profesorii, jurnaliștii etc, au cuvântul în dezbatere. Avem cu toții dreptul la cuvânt și la opinii, personale sau instituționale. Chiar și Ministerul Justiției.
