Pe aceeași temă
Miza este majoră pentru toate partidele, care se vor strădui să-și scoată la vot susținătorii pentru a obține rezultate care să le mențină în jocul cel mare de peste câteva luni.
Campania a fost una rudimentară, fără dezbateri, fără idei și discuții cât de cât articulate. Bătăile și înjurăturile pe care le-am văzut în multe locuri nu au reușit să risipească sentimentul general de blat între PSD și PNL și nici cel că adevăratul inamic al celor două partide este USR ( Alianța Dreapta Unită) și nu suveraniștii de la AUR și SOS, așa cum s-a clamat.
Era de așteptat ca europenele să fie complet îngropate sub tavălugul localelor, așa cum au dorit PSD și PNL, și din punctul acesta de vedere strategia le-a ieșit. Așa se face că un sondaj făcut de IRES arată că 14% dintre români habar n-au că dumincă sunt și alegeri europarlamentare, iar 59% spun că nu sunt interesați de ele.
Dar chestiunea care ar trebui să le dea de gândit comasaților este că 40% dintre repondenți nu știu că PSD și PNL candidează pe o listă comună la europarlamentare. Interesant, nu? Vom vedea dacă socoteala că alegătorii care votează la locale separat pentru primarii și consilierii celor două partide vor pune ștampila pe lista comună despre care nici măcar nu au auzit. Am putea asista la surprize.
De fapt, cel care contează cu adevărat în aceste alegeri este scorul de la Consiliile județene și nu cel de la europarlamentare. Motivul este simplu: PSD și PNL și-au luat adio și de la candidatul comun la prezidențiale, și de la listele comune la parlamentare. Deci rezultatul de la europene, indiferent care va fi acesta, mai aproape sau mai departe de 50%, nu va conta prea mult în viitoarele aranjamente. Sigur, el poate arăta că alianța funcționează mai mult sau mai puțin bine, dar atât timp cât locurile eligibile au fost împărțite frătește dinainte între PSD și PNL, nu se va ști cu adevărat ponderea partidelor. Rezultatul de la europene va putea fi folosit cel mult ca argument suplimentar pentru o viitoare guvernare PSD-PNL, așa cum tot repetă liderii celor două partide că intenționează. Rămâne însă de văzut dacă socoteala se va potrivi cu realitatea din toamnă, căci multe se pot întâmpla și situația e mai complicată decât pare la prima vedere.
Deci, lupta se va da pentru Consiliile județene în primul rând, pentru primari și consiliile locale. Aici se decide cine domină cu adevărat țara. PSD mizează pe un scor peste 30%, adică să obțină mai mult de 20 CJ-uri câte are acum, eventual să urce până la 23. PNL ar vrea și el să sară de 20%, ca să-și conserve cele 17 CJ-uri, dar nu prea are șanse, poate miza cel mult pe 15. Dacă nu va fi așa, și scorul la votul politic va fi mai mic, în partid ar putea urma fricțiuni, există voci care cer ieșirea de la guvernare după locale, dar sunt minoritare, pentru că puțini sunt cei care vor să plece de la ciolan. Și mai puțini sunt cei care nu se văd într-o combinație cu PSD în următorul ciclu electoral.
Alianța Dreapta Unită are o mare problemă- sondajele arată că nu reușește să sară de 18% cel mult. Înțelegem și de ce: USR a fost ciuca bătăilor. PSD și PNL au dus o campanie agresivă și murdară împotriva candidaților USR de la primării, de la europarlamentare și împotriva partidului în general. Marcel Ciolacu nu deschidea gura fără să arunce venin în direcția USR, zeci, sute de clipuri negative au împânzit Internetul. Murdăria a atins apogeul cu documentul fabricat despre așa-zisa colaborare a lui Nicușor Dan cu Securitatea. Cărui geniu de la PSD sau din media asociată i-a dat în cap asta, nu știu, dar nici nu mai contează: electoratul nu a înhățat momeala. Au înțeles rapid asta și Ciolacu, și Firea, care se jurau că partidul nu are nimic de-a face cu porcăria. Nu i-a crezut nimeni, evident.
Dacă Dreapta Unită nu va reuși să atingă la europarlamentare pragul psihologic de 20% va avea o problemă. La consilii județene nu are nicio șansă, pentru că PSD și PNL vor lua tot, probabil și Timișul. Desigur, nu e doar vina faptului că USR a fost transformat în inamicul public numărul 1, dar nici lista la europene nu e ceea ce ar fi trebuit să fie în raport cu principiile clamate, ca dovadă că Vlad Voiculescu și Dan Barna au cam dispărut din peisaj, iar leadershipul suferă și el, deși Cătălin Drulă a făcut tot ce a putut. Mai mult nu poate însă, iar asta e o problemă. Rămâne însă de văzut ce vrea cu adevărat electoratul dincolo de ceea ce s-a întâmplat în campanie: vrea să pună toată puterea în mâinile PSD și PNL, sau nu.
Suveraniștii lui Simion s-au cam ofilit, AUR speră și el la un 20%, dar nu are șanse prea mari. Cum campania nu a fost despre europarlamentare, iar televiziunile l-au cam scos din priză, AUR nu a avut unde să-și disemineze mesajul suveranist și anti-UE. Internetul nu e suficient, mai ales pentru un electorat de tipul AUR. Nu e clar dacă steaua lui Simion apune sau dacă electoratul a început să înțeleagă că promisiunile partidului zburdă jalnice pe arătură. Dar ceva s-a întîmplat. Poate, așa cum susțin mulți, cineva cu epoleți l-a deconectat de la aparate. Dosarul penal cu falsificarea semnăturilor l-ar putea ajuta, dar nu prea mult, căci victimizarea are picioare scurte. Sigur, că Simion a făcut circ și a încearcat să profite la maximum de intervenția procurorilor, dar mă îndoiesc că e suficient.
Cât despre Diana Șoșoacă, nu-i de mirare că SOS a ajuns sub 5%. Ridicolul ucide mai repede decât orice explicații savante despre pro-putinism, extremism și antioccidentalism. Amazoana călare pe cal urlând „Vine Șoșoaca să distrugă cloaca” nu poate stârni decât râsul și un deget dus la frunte.
De rezultatul alegerilor va depinde și cursa pentru prezidențiale, deși nu așa de mult pe cât s-ar crede. La PNL, candidatura lui Nicolae Ciucă e aproape bătută în cuie și doar un scor foarte prost la Consiliile județene ar putea s-o repună în discuție. De altfel, PNL a investit foarte mult în această campanie pentru a-i reconstrui imaginea lui Ciucă. În plus, nu are alternativă nici în ce privește alt candidat, nici în a nu avea unul. Susținerea unuia de la PSD iese din discuție.
Problema de fond este că după ce se va trage cortina peste aceste alegeri, PNL și Ciucă trebuie să înceapă rapid campania pentru prezidențiale, iar adversarul care se profilează acum cel mai sigur este însuși „prietenul” Marcel Ciolacu.
Aproape indiferent de scor va scoate PSD, Ciolacu va fi obligat să candideze. Asta dacă vrea să mai fie în fruntea partidului și să nu se întoarcă la Buzău pe post de baron local. Singurul lucru care ar putea da peste cap socotelile PSD este candidatura lui Mircea Geoană. Dar e încă un joc deschis aici.
Cel mai probabil Ciucă și Ciolacu vor trebui să se confrunte în cursa pentru prezidențiale. Și vor trebui să se lupte pe bune, pentru că aici nu țin blaturile, jumătățile de măsură și înțelegerile pe sub masă, electoratul chiar este atent la meciul pentru Cotroceni. Cum vor face? Va fi interesant.
Până atunci însă, duminică electoratul va merge la vot, se mizează pe o prezență de peste 50%. Seara vom vedea exit-poll-urile și clasamentul partidelor, cine câștigă Bucureștiul și marile orașe. Vom mai vedea și care sunt casele de sondare care au manipulat campania cu rezultate care se bat cap în cap. Dar mai ales vom vedea în mâna cui vor românii să pună țara și ce aleg europenii.
