Pe aceeași temă
Bilanțul Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA nu este unul imaculat, după cum nici un Parchet din România sau de aiurea nu sunt imaculate. Procurorii joacă pe un teren moral șubred și înșelător și de multe ori victoriile lor în instanță au un cost pe care nu orice „civil” ar fi dispus să îl plătească. Nici Laura Kovesi nu face excepție și există suficiente zone de penumbră în cele două mandate ale sale după cum există și succese de proporții epice care au dus combaterea corupției până în inima fenomenului. Din acest motiv, Kovesi fost ținta unor „scandaluri” politico-mediatice complexe, în fapt a celei mai elaborate campanii de manipulare prin mass-media propagandistice legate de grupurile infracționale și chiar a unei tentative de spionaj. Informațiile prezentate sunt obiective dar ierhizarea lor este subiectivă.
Marile dosare care definesc era Kovesi în fruntea DNA
Voiculescu. Așa cum mandatul lui Daniel Morar va rămâne marcat pentru totdeauna de condamnarea lui Adrian Năstase și de destructurarea rețelei Cătălin Voicu-Florin Costiniu-Mitică Iliescu, de numele lui Kovesi vor rămâne legate unele condamnări de răsunet dintre care poate cea mai importantă este condamnarea lui Dan Voiculescu la zece ani de închisoare în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare. Afacere prin care mogulul, fost turnător dovedit și ofițer de rang înalt încă nedovedit al Securității, s-a înstăpânit peste un teren de câteva zeci de ori mai valoros în zona de lux din nordul Bucureștiului, în complicitate cu reprezentanți ai statului, ai autorităților locale și ai institutului Agronomic. Fostul ministru Sorin Pantiș și fostul director al ICA, Mencinicopschi, au primit la rândul lor ani grei de închisoare. Prejudiciul calculat la 60 de milioane de euro nu a fost încă recuperat decât într-o proporție infimă, dar acest eșec nu poate fi pus pe seama DNA. Prin condamnarea lui Voiculescu, DNA a atacat în inima triunghiului dur al corupției - legătura dintre mediul politic- mediul de afaceri și fosta Securitate și de aici li s-a tras sfârșitul și lui Kovesi și judecătoarei care l-a condamnat, Camelia Bogdan, exclusă deja de două ori din magistratură.
Udrea&Bica. Cele două cazuri nu par să aibă nici o legătură unul cu celălalt în afara celei personale dintre cele două, dar tocmai această legătură strânsă cu Udrea și cu Ponta explică faptul că Bica a ajuns în fruntea DIICOT. Udrea este exponenta corupției din mandatul lui Băsescu, perioadă în care s-a consacrat infamul procent de 10% comision pentru partid sau pentru ea însăși. Udrea a funcționat în calitate de curea de legătură între puterea politică și oamenii de afaceri de casă precum Dorin Cocoș și, de aceea, condamnarea ei în dosarul Gala Bute, chiar dacă în primă instanță, reprezintă un prag major pe care l-a trecut DNA în combaterea corupției politice la cel mai înalt nivel. Bica, în schimb, a fost pusă în funcție de agenții grupurilor infracționale pentru a primi protecție chiar din partea instituției care trebuia să le vâneze. Prin relația Udrea-Bica se făcea legătura între politicienii corupți de rang înalt, oamenii de afaceri branșați la banul public și magistrații corupți. Condamnarea celor două la închisoare cu executare a fost așadar o victorie majoră.
Mazăre, Nicușor Constantinescu, Vîlcov, Cosma. Fiecare din aceste cazuri soldate cu condamnări reprezintă tot atâtea asalturi ale legii asupra instituției baronului corupt, care domină politica locală și regională și dispune după plac de banul public. Toate sunt exemple de abuzuri și ilegalități comise de baronii politici care erau obișnuiți să facă ce vor în impunitate. Mai sunt și multe alte nume de politicieni locali și oameni de afaceri corupți care au fost condamnați (Horea Uioreanu, Carabulea) dar i-am ales pe cei care simbolizează cel mai bine instituția baronului rapace.
Liviu Dragnea. Condamnat deja în primă instanță la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive, Dragnea a declanșat jihadul împotriva DNA, a Codruței Kovesi și legislației penale. Modificările Codului de procedură penală și Codului Penal au trecut accelerat prin parlament cu votul majorității, rezultând o legislație care îl scapă pe Dragnea și pe mulți alții de abuzul în serviciu, care apără infractorii și pun sub semnul întrebării lupta anticorupție. Se poate afirma că PSD a dedicat cei doi ani de guuvernare acestui unic scop. Pe Dragnea îl așteaptă însă nu doar verdictul Completului de 5 judecători de la ICCJ, dar și dosarele aflate deja în lucru la DNA, Belina și Teldrum.
Judecătorii lui Voiculescu, Adamescu, Dinel Staicu, Magistrații care au primit mită de la acești infractori condamnați și au încercat să-i scape de pedeapsă au fost urmăriți cu succes de DNA și au primit pedepse severe din partea colegilor lor judecători. Curățirea magistraturii de corupție a început spectaculos cu aceste cazuri și reprezintă un precedent valoros dacă Justiția își va recăpăta vreodată independența după urgia Dragnea/PSD.
Hrebenciuc și Ion Adam. Cei doi erau la vremea condamnării lor pentru retrocedări ilegale, cei mai influenți oameni din Parlament. Primul în calitatea lui de maestru al combinațiilor și înțelegerilor, celălalt din poziția de stăpân al textelor de lege. Politicieni extrem de puternici în legislativ, și-au folosit această putere pentru a face trafic de influență în favoarea retrocedării ilegale a peste 40.000 de hectare de pădure. Cu condamnarea lor ar fi trebuit să ia sfârșit era patronajului politic direct, la adăpostul imunității parlamentare, a corupției pe scară largă. Din păcate locul lui Adam a fost luat de Iordache, iar cel al lui Hrebenciuc de Dragnea și lucrurile au devenit mult, mult mai rele.
Eșecuri catastrofale
Sebastian Ghiță reprezintă cel mai mare eșec al procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Compromisuri morale și, probabil, legale, făcute pe vremea când a colaborat cu el și cu SRI pentru a obține dovezi împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu au împiedicat-o pe Kovesi să ducă la bun sfârșit dosarele unuia dintre cei mai corupți și mai nocivi oameni de afaceri post-decembriști. Un individ lipsit de orice scrupule, care a prădat banii statului și ai UE în schimbul unor sisteme informatice primitive care mai mult paralizează decât ușurează activitatea unor instituții esențiale ale statului (vezi cardurile de sănate „made by Ghiță” care dau din ce în ce mai des rateuri). Dosarele prost făcute, care în cel mai bun caz au fost retrimise la parchet pentru refacerea rechizitoriului, iar în cel mai rău au generat achitări în serie dau măsura acestui eșec cu atât mai mare cu cât mulțimea infracțiunilor ar fi trebuit să genereze cel puțin un singur dosar beton care să se soldeze cu o condamnare grea. Acest dosar nu există.
Cazul DNA-Ploiești-Negulescu. Ghiță scapă și pentru că o parte din dosarele care îl vizează au fost făcute de un procuror care și-a pierdut orice credibilitate, celebrul Mircea Negulescu, zis Portocală, un personaj megaloman și narcisist și un procuror submediocru. De ce nu a încercat Kovesi să reducă pierderile prin curățarea DNA Ploiești de figuri precum Negulescu sau Onea când de partea cealaltă se aflau Ghiță și clanul Cosma este inexplicabil. Lovitura de imagine și legitimitate primită de Kovesi dar și de DNA prin gestionarea ezitantă a situației de la Ploiești este cea mai grea de la înființarea DNA până astăzi.
Microsoft. Prăbușirea unuia dintre cele mai mari dosare instrumentate de DNA, Microsoft II, în care fuseseră inculpați șapte foști ministri, cu un prejudiciu estimat la 67 milioane de dolari, a fost una dintre cele mai grele lovituri primite de DNA și Kovesi. Acarul Paun a fost identificat in persoana procuroarei Mihaela Iorga-Moraru. În acest dosar, clasat din cauza depășirii termenului de prescriere, ministrii inculpați au scăpat, dar au fost condamnati la 2,4 ani inchisoare oamenii de afaceri Dorin Cocos si Dumitru Nicolae, fostul ministru al comunicatiilor la 3 ani, iar fostul primar de Piatra Neamt la 6 ani de inchisoare. In megadosarul Microsoft II doi inculpati importanti au fost trimisi in judecata, Claudiu Florica si Dinu Pescariu.
Rușanu, Ponta, Oprea, Șova, Blaga, Orban, Tăriceanu etc, etc. Numele de mai sus reprezintă tot atâtea cazuri de dosare de mare corupție eșuate pentru că s-au soldat cu răsunătoare achitări. Nu are importanță dacă au fost prost făcute din incompentență sau din lipsă de probe credibile, dar dacă țintești atât de sus și tragi o petardă fâsâită, rezultul va fi că eșecul se întoarce împotriva ta pentru că cei vizați vor denunța public că au fost victimele unei înscenări politice. În lipsa unei replici credibile, DNA trebuie să înghită în liniște aceste acuzații chiar dacă sunt nedrepte. Pare că Laura Kovesi fie a fost incapabilă să facă jocuri politice în interesul DNA și a reușit să-și pună toți politicienii în cap, fie, atunci când s-a decis să joace politic, a făcut-o atât de prost că rezultatul a fost invariabil unul mai rău pentru DNA.
Scandaluri, manipulări și campanii fără număr
Nici un procuror șef al DNA sau al oricărei instituții de parchet nu a făcut obiectul unor scandaluri contrafăcute în fabricile de propagandă ale PSD, ale lui Voiculescu și Ghiță și ale unor moguli mai discreți precum Adamescu decât Kovesi. Campaniile de linșaj mediatic împotriva sa au atins cote paroxistice.
Binomul DNA-SRI/Kovesi-Coldea. Lansat prima oară de Elena Udrea în colaborare cu „maestrul” Cristoiu, scandalul „Binomul” era menit să scoată în evidență faptul că procurorul-șef al DNA era unealta foamei de putere a prim-adjunctului SRI, Florian Coldea. Așa a fost preluat și rostogolit de RTV, Antena 3 și Luju până când, la sugestia fostului colonel SRI Dragomir, condamnat penal, dar și sub influența precedentului Erdogan, „binomul a devenit statul paralel în care nu mai deosebești procurorul de agentul secret, contopiți într-o uniune a abuzului împotriva bietului politician/baron corupt. Atât de generoasă pentru un autocrat este tema statului paralel încât ea a devenit pentru Dragnea și PSD principală temă de guvernare și va fi folosită în continuare, după revocarea lui Kovesi, împotriva SRI și a lui Iohannis.
Sufrageria lui Oprea. Întreaga butaforie era construită pe pretenția nedovedită vreodată că oamenii strânși acasă la Gabriel Oprea (inclusiv Kovesi și Coldea) în seara turului al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009 alcătuiau o conjurație care urmărea să fraudeze alegerile în favoarea lui Traian Băsescu. În baza acesteia a fost Kovesi somată să se prezinte în fața comisiei parlamentare de anchetă, iar apoi reclamată la CCR Și Inspecția judiciară a CSM. Refuzul său de a valida prin prezență această gogoriță a devenit motiv de revocare pentru ministrul Tudorel Toader.
Probele contrafăcute. Pe baza unui scenariu scris și interpretat la televiziuni (inclusiv la TVR) s-a construit scandalul „probelor contrafăcute” prin care Negulescu și Onea încercau să îl înfunde pe Ghiță cu mâna lui Vlad Cosma. Înregistrările nu arătau că Vlad Cosma ar fi fost constrâns în vreun fel, dar modul în care procurorii îi dictau acestuia ce să scrie în denunț arunca o umbră de îndoială „rezonabilă” asupra probelor, motiv pentru care au curs achitările pentru Ghiță, iar dosarul Cosma a fost retrimis spre rejudecare.
Ordonanța 13. Încă din ianuarie 2017, Kovesi a fost atacată permanent pentru încălcarea Constituției și „încălcarea gravă” a separației puterilor în stat după ce DNA a decis să ancheteze emiterea de către Guvern a Ordonanței 13. Evident, presupusa „încălcare a Constituției” și sfidare a CCR de către Kovesi au devenit la rândul lor în mâinile lui Toader, pretext de revocare.
Black Cube. În scandalul Black Cube în care firma israeliană a fost angajată să strângă informații compromițătoare de natură personală despre Laura Kovesi și familia ei în vederea unui șantaj, se cunoaște cu siguranță un singur actor român fostul colonel compromis al SRI Dragomir, iar altul, familia Adamescu, este prezumat cu o probabilitate socotită mare. Recuperarea lui Dragomir pentru cauza anti-Kovesi de către mașinăria de propagandă, transformarea lui într- un erou al luptei împotriva „sistemului” și a „statului paralel”, rezumă cel mai bine mecanismul prin care industria de scandaluri politico-mediatice a făcut din procurorul-șef DNA o țintă permanentă și i-a distrus în cele din urmă cariera.
