Pe aceeași temă
Curtea Constitutionala a Romaniei arata, in motivarea ce vizeza incheierea protocoalelor secrete dintre Ministerul Public si SRI, ca acestea sunt in afara ordinii constitutionale si au obligat legiuitorul sa lupte contra unei paradigme juridice neconstitutionale de peste 9 ani.
„Constatăm că Serviciul Român de Informații nu poate avea atribuții judiciare, nefiind un organ de urmărire penală, astfel că nu poate exercita acte de urmărire penală, separat sau în colaborare cu procurorii, și implicit nu poate strânge și administra probe referitoare la o cauză penală", se arată în motivarea CCR, cu privire la protocoalele secrete încheiate în 2009 și 2016.
Majoritatea judecătorilor constituționali arată că analizând conținutul celor doua protocoale, se constată că obiectivele ce au vizat, in principal, "planurile comune de acțiune" și "echipele operative comune" stabilite prin primul protocol, depasesc cadrul legal, in conditiile in care SRI nu are calitatea de organ de urmarire penala si, prin urmare, nici competenta in acest domeniu.
"Serviciul Roman de Informatii nefiind un astfel de furnizor, inseamna ca suportul tehnic acordat excedeaza cadrului legal stabilit prin normele Codului de procedura penala. (...) Curtea, in aceasta faza a analizei sale, constata ca problema principala dedusa judecatii sale vizeaza faptul ca Ministerul Public si-a asumat rolul de legiuitor, adaugand la lege, prin continutul "protocoalelor de colaborare".
„Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unitățile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, și vor dispune măsurile legale corespunzătoare”, se arată în decizia Curții, adoptată cu majoritate de voturi.
Judecătorul Daniel Morar a formulat o opinie separată, afirmând că nu s-ar fi impus constatarea unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte.
O opinie separată a fost formulată și de judecătorii Mircea Ștefan Minea și Livia Stanciu, care apreciază că nu a existat și nu există un conflict juridic de natură constituțională în această speță. „Nu se poate profita de echivocul promovat intens mediatic al „caracterului nelegal” al protocoalelor P.I.C.C.J. – S.R.I., pentru a se anula toate eforturile justiției penale din ultimii ani, în măsura în care nu se dovedește existența unor reale probleme de fond, pentru care există, oricum, remedii legale în cazurile individuale”, spun cei doi judecători constituționali.
A existat și o opinie concurentă - Simona-Maya Teodoroiu
În motivare, CCR arată că, „atât în raport cu Parlamentul, cât și în raport cu Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti, conflictul are natura constitutionala, sustinandu-se si imputandu-se Ministerului Public faptul ca s-a subrogat legiuitorului si a emis un act legislativ simulat, ceea ce a dus la situatia in care justitia sa fie infaptuita pe baza unui asemenea act".
Potrivit CCR, toate acestea pun in discutie dezvoltarea unei paradigme juridice, care coroborata cu ineficienta sau lipsa unui mecanism institutional autoreglator, indica relevanta constitutionala a litigiului, ceea ce angajeaza, astfel, competenta Curtii Constitutionale.
"In masura in care misiunea reglarii sistemului constitutional revine in exclusivitate in sarcina justitiabilului, care este pus, astfel, in situatia de a lupta pentru garantarea drepturilor sau libertatilor sale in contra unei paradigme juridice neconstitutionale, dar institutionalizate de peste 9 ani", mai transmite sursa citata.
Curtea retine ca, incepand cu anul 2009, s-au creat premisele normative pentru ca Serviciul Roman de Informatii sa exercite atributii de cercetare penala in orice domeniu. "Or, acest aspect duce la incalcarea art.1 alin. (4) privind separatia si echilibrul puterilor in stat si art.61 alin. (1) din Constitutie cu privire la rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii", se arată în documentul citat.
Curtea a reținut că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul.
Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art.147 alin.(4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive.
Curtea, având în vedere efectele exercitării căilor extraordinare de atac asupra hotărârilor judecătorești care reprezintă actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează cu autoritate de lucru judecat cauza, a reținut că opțiunea legiuitorului în reglementarea unei căi de atac ce urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești trebuie să se realizeze în limite constituționale.
Curtea afirmă, în motivare, că decizia privind protocoalele semnate cu SRI „nu aduce nici un element de noutate faţă de cadrul normativ primar existent la data pronunţării ei” având în vedere două precedente decizii pe spețe similare - Deciziilor .51 din 16 februarie 2016 şi 302 din 4 mai 2017.
Curtea desființează practic protocolul semnat de Ministerul Public cu SRI, în 2009, dar apreciază că protocolul din anul 2016 a fost „încheiat legal”, fiind declarate neconstituționale aspectele precum cele legate de informarea Serviciului față de modul de valorificare a sesizărilor primite sau punerea la dispoziţia SRI, scrie HotNews.ro.
