Pe aceeași temă
A luptat cu enormă demnitate cu suferința lui. Despre care nu aveai cum bănui din prestația sa publică. Ultimele lui subiecte de discuție și pe pagina de socializare erau despre situația din România și despre starea presei. Nu e greu de bănuit tragismul care se ascunde în spatele primei postări.
Nimic despre sine, în care să se victimizeze pentru a poza corespunzător. Tocmai pentru să suferința sa era una autentică și și-a dorit doar să o învingă, nu să o afișeze ca pe un stindard.
A se remarca spiritul lucid și critic al postărilor sale, ceea ce dă măsura condeiului ca jurnalist dar și a caracterului din spatele condeiului. Cu care, însă, nu făcea nici poză și nici frondă. Deși avea o cultură riguros pusă la punct. De formație istoric. Nu de facultate de cartier. Nici de pregătirea sa nu făcea caz și nici subiect de postări sau de afișări gălăgioase. De fapt, pe cât era de mare pe atât era de discret. Tot așa cum extrăgea esența din fiecare eveniment. Ar fi fost și ciudat să fie altfel după zeci de ani pe agenții de știri și o specializare la una dintre cele mai bune agenții din lume. Cu toate acestea nu și-a dorit niciodată să se impună, să se afirme. Într-o lume în care ești considerat prost dacă nu-ți exhibi și cele mai modeste calități. Dan ar fi putut fi, oricând, unul dintre liderii de opinie ai momentului. Avea, însă, o părere foarte proastă despre exhibiționismul lor.
Ceea ce nu va fi scris în niciun ferpar este că Dănuț era un om eminamente onest: pentru că refuza să facă acele compromisuri menite a suplimenta câștigurile modeste de la agenția României libere - compromisuri pe care foarte mulți colegi de-ai noștri le-au făcut -, Dănuț și-a mai luat încă un job, ca bodyguard, în tura de noapte. Deși era jurnalist acreditat pe lângă Guvernul României. Cu inconștiența la care doar tinerețea și pasiunea pentru presă te predispun, Dănuț făcea din asta subiect de glume. Și de făcut cinste cu uriașe pachete de mâncare pentru colegi. Câte dintre aceste sacrificii de dragul onestității și al păstrării unui condei nemânjit nu le-o fi plătit, oare, acum... Mai multe joburi, mai puțină odihnă. Șefii de presă care s-au ridicat pe spatele celor ca Dănuț petrec acum o pensie liniștită și perorează pe teme de virtute jurnalistică. Eșalonul doi comunist, care a condus presa după 1989.
Dănuț era un om eminamente bun, o bunătate care - ca și onestitatea lui - era subiect tabu. Pentru că, așa cum am spus deja: el nu poza, el era. Un uriaș cu suflet curat și blând, de copil.
Condoleanțe, familiei!
Agenția națională de știri, unde a lucrat - cu întreruperea de la agenția de știri a României libere, unde am avut șansa să-l întâlnesc - scrie despre el:
A fost unul dintre ziariștii importanți ai Agenției Naționale de Presă și a contribuit din plin la prestigiul AGERPRES prin întreaga sa activitate, timp de 22 de ani, în două perioade distincte (1990-1997 și 2002-2017).
În această perioadă a fost, pe rând, operator telex și operator PC, reporter, redactor și editor în domeniile cultură, politică, social și știri județene. Ca reporter, a reflectat în știrile transmise pe fluxul Agenției, printre multe alte domenii, activitatea Parlamentului României și a Ministerului Apărării Naționale.
A mai scris ca reporter "A.R. Press" acreditat pe lângă Guvernul României și a mai colaborat la ziarul "Expres".
A absolvit, în 1997, Facultatea de Istorie București și, în 1995, un curs AFP de jurnalism.
Dincolo de faptul că a fost un foarte bun jurnalist, Dănuț a fost și un bun coleg și prieten. Rămâne în memoria noastră omul vesel, care mereu avea o vorbă bună pentru fiecare.
