Pe aceeași temă
La o scoala generala din cartierul Berceni, Bucuresti, profesoara de desen, proaspata absolventa de Arte Frumoase, sectia Pictura, debuteaza stralucit, învatand copiii sa exprime artistic ceea ce traiesc si sa se bucure de noul lor limbaj în imagini. Dupa cateva luni începe sa lipseasca de la scoala. Cand se reintoarce, directoarea adjuncta, M. G.1, ii spune:
- M-ai dezamagit enorm fata de felul in care ai inceput. De ce ai lipsit? Ma obligi sa te sanctionez.
- Doamna, m-am simtit tare rau si nu am putut sa ajung la scoala.
- Inteleg, dar trebuia sa iti iei un certificat medical daca ai fost bolnava.
- Nu, nu pot. Ma simt rau fiindca imi este mereu foame si uneori nu ma pot tine pe picioare.
Tanara profesoara de desen are un salariu de in jur de 300 de lei noi, familia ei este saraca si departe. Ce poate sa faca sa traiasca in conditiile in care nu este casnica, somera, nu este "vagabonda", are un loc de munca ce presupune educatie superioara, meditatii la cultura artistica nu cere nimeni si, atunci cand nu ameteste de foame sau de trai comun intr-un camin de nefamilisti, complet ticsit de oameni, merge sa invete copii?
- Sa se marite, dar nu cu un alt profesor, caci redistribuie saracia. Este de preferat sa se marite cu un politist debutant sau cu un soldat profesionist fiindca ei au salarii de 3-4 ori mai mari.
- Sa se marite cu un profesor universitar, cu 25 de ani mai in varsta, fiindca are un salariu de 6 ori mai mare decat al ei, dar sunt putini si cam insurati, la fel ca si coloneii, cu salarii mult mai mari, sau ca si oamenii de afaceri. Aici concurenta este mult prea mare si sansele sunt mult prea mici.
- Sa plece din invatamant intr-o firma de design de moda, lasand locul alteia care o ia de la capat cu aceleasi probleme.
- Sa faca menajul sau baby-sitting in timpul liber.
- Sa isi converteasca talentul in cel de zugrav sau vacsuitor pe santier, ca sa castige de doua ori si jumatate mai mult.
- Sa se prostitueze direct sau prin videochat sau sa lucreze la liniile erotice, tricotandu-si in timpul serviciului pulovere si sosete.
- Sa plece culegatoare in Vest.
- Sa nasca un copil ca sa ia peste 600 de lei noi pe luna timp de doi ani, dar nu are unde-l creste, iar dupa doi ani problema ei se dubleaza, devine problema "lor".
- Sa isi vanda ovulele sau un rinichi la "negru".
Originea politica a povestii noastre
Am preferat sa iau exemple la feminin fiindca, ceea ce este evident oricui, chiar de la prima vedere, este faptul ca domeniile bugetare cu forta de munca preponderent feminina au cea mai scazuta alocatie bugetara si cele mai mici grile de salarizare. Aceasta politica nu este niciodata explicita, poate nici macar constienta. Ea este insa reflexul patriarhal traditional potrivit caruia ceea ce fac de obicei femeile este mai putin important, cere efort mai mic si, in consecinta, trebuie platit mult mai prost3. Barbatii din domeniile feminizate o patesc si ei. Aceasta "cutuma", invaluita in aburul legislatiei de imprumut despre egalitate de sanse, ne orbeste foarte adesea la cea mai serioasa forma de discriminare pozitiva generala a barbatilor in raport cu femeile: discriminarea prin politicile salariale bugetare. Despre ce egalitate de sanse vorbim atunci cand:
a. Salariile femeilor tinere (si ale barbatilor tineri, tot mai putini prezenti in educatie) din domeniile bugetare nu le pot asigura supravietuirea, aruncandu-le in situatia de dependenta fata de un barbat (sot, tata, amant) sau de mai multi (prostitutie).
b. Aceste salarii nu sunt rezultatul relatiilor cerere-oferta, ci al politicilor adoptate de guvernele Romaniei, incepand cu cele comuniste. Ele sunt girate actual de Parlament.
c. Politicile au fost facute neintentionat, dar evident, astfel incat toate domeniile dominate de catre barbati (armata, serviciile de informatii, politia, jandarmeria etc.) au grilele de salarizare mult mai mari decat cele dominate de femei (educatia, sanatatea, cultura, administratia publica). Nu este o conspiratie, nici o politica explicita, ci un reflex despre importanta domeniilor feminizate.
d. Ierarhizarea interna a salariilor conduce la ocuparea pozitiilor de conducere preponderent de catre barbati, astfel incat si atunci cand sunt platiti bine, cei platiti sunt mai ales barbatii de peste 50-60 de ani: profesori universitari, directori, inspectori, sefi de sectie, sefi de clinica, decani, rectori (in Romania lui 2005 sunt doua rectore). Segregarea de gen si de varsta nu este doar orizontala (intre domenii), ci si verticala. Barbatii (mai ales cei maturi) se sprijina intre ei sa ocupe pozitii de putere si au grija sa dezvolte o cultura institutionala suficient de conflictualista incat sa taie femeilor propensiunea spre astfel de pozitii.
e. Criteriile dupa care, de exemplu, munca unui angajat in armata, pe timp de pace, este de 4-5 ori mai "importanta" decat munca in sanatate sau in educatie, unde razboiul impotriva bolii si mortii - o fi un pacat sa pastrezi viata in loc sa inveti sa o iei - precum si a ignorantei este continuu, dar si munca unui politist de birou sau a unui ofiter de informatii specializat in filatul presei sunt incomparabil mai bine cotate decat a unui profesor sau medic, raman mistere niciodata facute publice.
f. Grilele de salarizare, de pensii bugetare, criteriile si nivelul de salarizare sunt toate "ferecate" de ochii contribuabililor, adica ai celor care platesc banii invatatoarelor, asistentelor medicale, doctorilor (mai ales femei), chestorilor, jandarmilor, generalilor (aproape numai barbati).
g. Principiul "Salarii egale la munca egala" in domeniile bugetare (in sensul calificarii, efortului, importantei sociale) este aplicat discretionar si netransparent, in cazul in care ii pasa cuiva de el la "negocierea" politicilor salariale intre domenii bugetare. Dar din aplicarea politicilor salariale deducem insa discriminarea pozitiva a domeniilor prin excelenta "barbatesti".
h. Domeniile bugetare au oricum bani putini fiindca "protectia sociala" a celor care nu au muncit, nu muncesc si mai ales isi privatizeaza "legal" bugetul public a fost o "constanta gravitationala" a politicii romanesti (folosirea timpului trecut exprima un optimism robust!).
Daca la cele de mai sus adaugam faptul ca in tranzitie barbatii au fost "victime privilegiate", fapt exprimat prin salarii compensatorii si in forta politica a sindicatelor lor, opusa economiei de piata, precum si "clienti favoriti" in sensul accesului la privatizare din domeniul public si la "capturarea statului" prin politicile tratamentului preferential, obtinem un tablou ceva mai complet. Din el lipsesc in genere femeile. Ele nu au fost nici victime privilegiate, fiindca s-au desindicalizat si au intrat masiv in economia de piata, nici clienti favoritii, fiindca nici una dintre ele nu a participat direct la privatizarea bunurilor publice.
Sindicatele din educatie sau sanatate, de exemplu, nu au solicitat transparenta politicilor salariale si stabilirea criteriilor in ierarhizarea salariilor, ci pur si simplu cresteri. In realitate, "batalia" se da intre domeniile bugetului public, in interiorul aceluiasi buget. Faptul de a te lega de salariile celor cativa demnitari este o tinta falsa.
Ministerele de resort au inteles pana acum, in mod bizar, ca sunt ale Guvernului, nu ale propriilor angajatori si angajati. In consecinta, ministrii au tins sa apere Guvernul, coalitia, partidul, iar sindicatele, sa ceara mai multi bani, nu mai multa dreptate in distribuirea acelorasi bani intre domeniile bugetare si intre categoriile de salariati. Morala acestei povesti personale, asezata insa pe dimensiune politica este urmatoarea:
Tanara profesoara de desen nu este "victima" tranzitiei, saraciei, a economiei de piata, ci a politicilor adoptate de Guvern si binecuvantate de Parlament, dar si a tintelor false ale politicii sindicale, fiindca nu exista crestere absoluta, ci doar relativa la alte domenii si la alte salarii finantate din bugetul public, prin discriminare pozitiva tacita. Dar este si victima finantarii nelegitime a falimentelor, a evaziunii fiscale practicate de marii datornici. Este victima muncii intr-un domeniu feminizat4 si, in buna traditie patriarhala, desconsiderat.
Note:
1. Autoare de manuale care ia drepturi de autor de maximum 100 de lei noi pe an.
2. Personajul, foarte real, de altfel, poate sa fie inlocuit cu un medic stagiar (de obicei doctora) care nu are tatal sef de clinica, demnitar, patron etc.
3. Vezi cercetarea detaliata a acestui fenomen in vol. lui Vladimir Pasti, Ultima inegalitate, Polirom, Iasi, 2003.
4. In perioada interbelica invatamantul era masculinizat si bine salarizat. Un invatator putea cumpara o casa, intretine financiar o nevasta casnica si doi 2-3 copii la studii.
