Pe aceeași temă
În două dintre volumele de istorie semnate de Ioan Aurel Pop, actual preşedinte al Academiei Române, şi Ioan Bolovan, membru al aceleiași Academii, se regăsesc o serie de pagini preluate din opere anterioare, fără însă ca acest lucru să fie semnalat prin ghilimele şi note de subsol. Într-un caz este vorba chiar de o lucrare preluată integral, căreia i-au fost aduse modificări insignifiante. Ambii spun însă că, la vremea la care au scris cărţile respective, nu exista noţiunea de autoplagiat. Mai mult, Ioan Bolovan anunţă că, dacă din noua lege a educaţiei nu va dispărea “aberația cu autoplagiatul”, se va adresa CEDO.
Cum se transformă o carte în două cărţi
Comisia de Etică a Universităţii „Babeş Bolyai”, din Cluj Napoca, şi Consiliul de Coordonare a Cercetării Ştiinţifice al Academiei Române au fost sesizate, spre sfârşiul anului 2017, de Hans Hedrich, activist şi politolog – care a şi scris despre această situaţie în Neuer Weg –, în privinţa unui autoplagiat de care acesta îl acuza pe Ioan Aurel Pop, rector al universităţii clujene şi, la vremea respectivă, membru, nu preşedinte încă, al Academiei Române. Sub semnătura acestuia, au apărut două cărţi, publicate la interval de un an, în 1996 şi 1997, care diferă doar prin titlu şi prin adăugarea, în cazul celei din 1997, a unui capitol. Este vorba despre volumele:
Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1996, 245 p., ISBN 973-9155-004-0
Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul, Cluj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 1997, 274 p., ISBN 973-9261-24-8.
Deşi Comisia de Etică a Universităţii „Babeş Bolyai” a decis că nu a fost încălcată deontologia profesională, volumul din 1997, Istoria Transilvaniei medievale…, ar fi trebuit să fie, în mod normal, nu prezentat drept unul nou, ci o ediţie adăugită a celui din 1996, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV… Şi asta pentru că toate cele patru capitole din prima carte se regăsesc în cea de a doua, cu unele modificări insignifiante în text şi în structura unor titluri de capitole şi subcapitole din cel de al doilea volum.
Ceea ce Istoria Transilvaniei medievale… are diferit faţă de Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV… este faptul că i-a fost adăugat un capitol (5), de 40 de pagini, numit „Transilvania în secolele XV şi XVI: de la voievodat la principat”.
Comentarii 4
Isoscel - 02-07-2019
Oau ! D-l Mircea M. Cociu ne da doua informatii grozave ! Prima, ca d-sa nu citeste "cu interes "ceea ce scrie I.A. Pop , iar a doua, ca dupa parerea d-sale, I.A.Pop este un tip de duzina (nici mai mult nici mai putin !) Dar d-l Cociu nu ne spune cine este d-sa, ca sa conteze pentru altii ce citeste si ce crede despre un membru al Academiei. P.S. Sper ca "22" nu confunda sau nu amesteca lucrurile. Una este informatia adusa de catre d-l Hodor, caruia si eu i-am luat apararea fata de atacatori, si alta este ceea ce i se imputa acum academicianului ! Est modus in rebus !
Răspundenidru - 02-07-2019
Ce avem noi aici?!Nimic nou ,inca un hot!
RăspundeMircea M. Cociu - 02-06-2019
Niciodata nu am citit cu interes productiile actualului presedinte al AR. Mi se pare un personaj pregatit in ceaunul Luptei intregului popor si al filialei clujene a Comisiei Române de istorie Militară.
RăspundeIsoscel - 02-06-2019
Si mie mi se pare exagerata chestiunea cu autoplagiatul . Exista o serie de lucruri in mintea , in "biblioteca " interna, a unui autor , si atunci fara sa constientizezi ca ai mai scris despre ceva si poate ca, chiar in aceeasi termeni , reiei ideile intr-o alta lucrare. In situatia de fata , ar fi de discutat intr-adevar despre publicarea aceleeasi (sau aproape) carti cu titluri diferite, fara modificari estentiale. Dar de data aceasta trebuie sa ne uitam la autor ! Eu nu cred ca ajuns academicianul I.A. Pop sa trebuiasca sa-si numere cartile ! Prin urmare, eu cred ca , daca lucrurile sau exact cum sunt redate aici, a fost mai mult o neglijenta din partea autorilor si mai putin (sau deloc) o tentativa de frauda. Eu ma tem ca facand asemenea atacuri din care acuzatii se vor putea apara credibil, vor scapa adevaratii plagiatori , invocand si ei scuze asemanatoare (formal, dar nu si in fond). Eu cred ca ar trebui pisat, printre altele, cazul Codut Olaru, doctorandul plagiator al lui Tudorel Toader, sau o carte de autorii Ocatvian Traian Loghin si Tudorel Toader , reaparuta dupa moartea primului cu singur autor Tudorel Toader ! Etc etc !
Răspunde