Pe aceeași temă
Presedintele Germaniei, Christian Wulff, si-a anuntat, vineri, demisia din functie, dupa ce procurorii au cerut ridicarea imunitatii sale pentru a fi anchetat intr-un scandal de coruptie, izbucnit la sfarsitul anului trecut.
"Sunt convins ca Germania are putere sociala mare si poate sa aduca avantaje mari Uniunii Europene. (...) Germania are nevoie de un presedinte care se poate darui acestor angajamente natonale si internationale fara probleme, un presedinte care are increderea unei majoritati a cetatenilor din tara", a declarat Christian Wulff, vineri, in cadrul unei conferinte de presa.
"Evenimentele din ultimele zile au aratat ca increderea cetatenilor in mine si puterea mea de actiune au fost ingradite, din acest motiv nu este posibil sa continui in calitatea mea de presedinte, atat pe plan intern, cat si pe plan international, de aceea ma retrag din aceasta functie pentru a lasa drumul liber unui urmas", a mai spus acesta.
Angela Merkel, cancelarul Germaniei, si-a amanat vizita oficiala in Italia, prevazuta pentru vineri, pentru a fi la Bonn atunci cand presedintele isi anunta demisia, relateaza BBC.
Wulff este criticat aspru de la jumatatea lunii decembrie de presa germana care il acuza de a fi profitat de pozitia sa de lider al guvernului din Saxonia inferioara pentru a obtine avantaje financiare diverse, incercand apoi sa ascunda aceste afaceri.
Presa l-a acuzat pe seful statului, care nu detine puteri executive, ca a ascuns un imprumut, a profitat de vacante gratuite din partea unor oameni de afaceri bogati, iar apoi pentru ca a incercat sa faca presiuni asupra jurnalistilor cu scopul de a impiedica publicarea informatiilor.
In Germania, functia presedintelui este onorifica, insa acesta este o autoritate morala.
Angela Merkel vrea un candidat de consens la preşedinţia Germaniei
Cancelarul german Angela Merkel a anunţat vineri că vrea să caute împreună cu opoziţia un candidat de consens la preşedinţia germană, după demisia lui Christian Wulff.
"Vrem să avem discuţii" cu partidele de opoziţie, social-democraţi (SPD) şi ecologişti, "pentru a propune un candidat comun la alegerile viitoare pentru preşedinţia republicii", a declarat cancelarul creştin-democrat (CDU), care conduce un Guvern de coaliţie cu liberalii.
Secretarul general al social-democraţilor, Andrea Nahles, a primit favorabil această propunere. "Salut oferta cancelarului Angela Merkel de a găsi un candidat comun pentru funcţia de preşedinte" , a declarat el într-un comunicat.
Wulff s-a incurcat in minciuni si a amenintat presa cu un "razboi"
Scandalul in care este implicat Christian Wulff a izbucnit in luna decembrie, cand presa germana a scris ca acesta ar fi tainuit un imprumut avantajos pe care l-a luat de la sotia unui om de afaceri cu care este prieten, dar in legatura cu care Wulff negase initial ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. Mai mult, oficialul german ar fi amenintat mai multi editori de presa cu "razboi" daca vor publica articole despre imprumutul avantajos pe care familia sa l-ar fi primit de la sotia unui prieten milionar.
Scandalul a luat proportii la inceputul lunii ianuarie, cand s-a aflat ca presedintele ii lasase, in luna decembrie, un mesaj editorului-sef al cotidianului german Bild, in care il ameninta pe acesta cu un "razboi", in cazul in care va publica dezvaluiri despre respectivul imprumut. Intre timp, si alte publicatii germane au acuzat presiuni din partea lui Wulff.
Angela Merkel este cea care l-a nominalizat pe Wulff pentru functia de presedinte in 2010. Wulff (52 de ani) este cel mai tanar presedinte din istoria Germaniei, fiind ales in functie in iunie 2010, dupa cel de-al treilea tur de scrutin, cu un scor slab, considerat la acea vreme o umilinta pentru cancelarul Angela Merkel, care l-a sustinut puternic.
In ianuarie, presedintele Wulff a acordat miercuri un interviu posturilor publice de televiziune ARD si ZDF, in care a spus ca regreta mesajele telefonice trimise editorilor de presa, dar ca nu a incercat decat sa-si apere familia si sa ceara o amanare in publicarea povestii. El a adaugat, insa, ca nu a facut nimic ilegal si ca nu intentioneaza sa demisioneze.
Preşedintele Germaniei, Christian Wulff, şi-a dat demisia. Ia sfârşit astfel o carieră politică marcată în final de o sarabandă de critici, învinuiri, atacuri, justificări parţiale, cereri de iertare şi recriminări.
Deutsche Welle: preşedintele nu se mai bucura de nici un fel de autoritate morală
"Mi-a făcut plăcere să accept Preşedinţia şi am încercat să o exercit cum am putut mai bine (...) Germania are nevoie de un preşedinte care să se poate exprima fără îngrădiri în probleme naţionale şi internaţionale, un preşedinte in care să aibă încredere o mare parte din populaţie (...) Nu îmi mai stă în măsură să îmi port mandatul aşa cum trebuie. Prin urmare, îl predau". Cu aceste cuvinte şi-a anunţat preşedintele Germaniei, Christian Wulff, demisia, scrie Deutsche Welle.
Şeful statului german, acuzat de corupţie, a încercat timp de câteva luni să reziste presiunilor tot mai ample exercitate împotriva lui. Presiunile s-au acumulat din clipa în care s-a aflat că a încercat să treacă sub tăcere anumite relaţii de afaceri controversate, întreţinute în epoca în care era premierul landului Saxonia Inferioară.
Wulff s-a văzut nevoit să arunce prosopul după ce procuratura din Hanovra a anunţat că intenţionează să deschidă un dosar de urmărire penală pe numele preşedintelui şi a solicitat ridicarea imunităţii şefului statului pentru a putea ancheta acuzaţia de trafic de influenţă planând asupra sa.
În cauză este în special relaţia dintre preşedinte şi un producător de filme, despre care se afirmă că i-ar fi asigurat lui şi soţiei sale un concediu gratuit în schimbul unor favoruri acordate de Wulff în calitatea sa de premier de land.
Om politic creştin-democrat, provenind dintr-o familie săracă, Wulff a cunoscut o ascensiune meteorică, încununată, după ani la cârma guvernului regional saxon, ca preşedinte al Republicii Federale - o funcţie reprezentativă, fără atribuţii executive, preluată de la Horst Koehler.
Şi predecesorul său în funcţia supremă demisionase înainte de termen, Wulff fiind propulsat la şefia statului, cu oarecari dificultăţi, de către coaliţia guvernamentală de centru-dreapta condusă de Angela Merkel. Opoziţia de stânga preferase alt candidat, dar executivul s-a impus.
Ca preşedinte, Wulff a încercat, între altele, să contribuie la ameliorarea integrării în societate a imigranţilor musulmani. Într-o mult dezbătută alocuţiune, preşedintele afirmase, spre iritarea unei părţi a germanilor, că Islamul a devenit de mult parte integrantă a Germaniei. În genere, şeful statului a obţinut note bune pentru prestaţiile sale reprezentative.
Dar spre sfârşitul anului trecut, ziarele au început să publice relatări despre avantajele materiale obţinute în chip discutabil de către Wulff, despre aderenţa sa îndoielnică la adevăr şi despre tentativele sale de a intimida ziarişti şi ziare critice.
Wulff a încercat o vreme să aplice tactica tăcerilor iritate, apoi pe cea a mărturisirilor şi regretelor parţiale. Preşedintele, care, teoretic cel puţin se bucură, ca orice alt cetăţean, de prezumţia de nevinovăţie, a insistat că, din punct de vedere penal, nu are ce să-şi reproşeze. La rândul său, arcul guvernamental încercase, până la sfârşit, să evite criza provocată de o nouă evacuare prematură a palatului Belvedere.
În pofida presei, care i-a fost permanent ostilă şi opoziţiei de stânga, care a revendicat relativ rapid retragerea lui Wulff, demnitari influenţi îl susţinuseră din răsputeri cerând mediilor să pună capăt cascadelor de critici, calificate de susţinătorii preşedintelui drept o veritabilă campanie de presă.
Germania este o ţară în care ierarhiile contează, iar procuratura a ezitat multă vreme să deschidă un dosar de urmărire penală, pe baza unor acuze nu întru totul concrete. Când, în cele din urmă şi-a adoptat decizia, preşedintele nu se mai bucura de nici un fel de autoritate morală.
Demisia lui Wulff, care e şi o chestiune de dimensiuni europene, dat fiind rolul cheie al Germaniei în UE şi în zona euro, deschide nu numai calea anchetării preşedintelui, ci şi a reevaluării unor chestiuni de etică politică, a funcţiei supreme şi a modului de alegere, prin electori, a şefului statului.
