Procurorul general interimar Licu cere redeschiderea dosarului Revoluției române

Tudor Despina | 05.04.2016

Procurorul general interimar, Bogdan Licu, a anunțat marți că a cerut redeschiderea anchetei în dosarul Revoluției române.

Pe aceeași temă

 

Procurorul general interimar a anunțat, marți după-amiază, că a cerut redeschiderea Dosarului Revoluției din 89. Soluția de clasare a dosarului, a spus Bogdan Licu, a fost netemeinică și ilegală.„Încadrarea juridică a faptelor a fost greşită, ceea ce a impiedicat aflarea adevărului şi a făptuitorilor, precum şi a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”, a declarat procurorul general interimar.

 

„Nu a existat o preocupare reală pentru aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. Nu au fost luaţi in considerare factorii externi care au contribuit la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est. Procurorii nu au luat în considerare toate rapoartele şi mărturiile existente. Nu au cerut raportul Comisiei senatoriale care a făcut mii de audieri şi a obţinut numeroase documente. Deşi SRI a întocmit un document referitor la evenimentele din decembrie 1989, acesta nu se regăseşte în dosar. Nu s-au efectuat activităţi necesare stabilirii condiţiilor în care s-a deschis focul în fiecare caz în parte. Rapoartele de evaluare sunt sumare”, a explicat Bogdan Licu, citat de Digi 24. Ordonanţa procurorului general interimar trebuie confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru ca ancheta să fie reluată.

 

CONTEXT

 

ICCJ a clasat, în 23 Octombrie 2015, dosarul 11/P/2014 ce priveste fapte comise in contextul evenimentelor din Decembrie 1989 care au avut ca rezultat decesul, ranirea, lipsirea de libertate a unor persoane si distrugerea unor bunuri, a transmis Parchetul ICCJ.

 

Faptele avute in vedere in aceasta cauza au facut, initial obiectul a 4.544 de dosare penale. In 112 dintre acestea, Sectia Parchetelor Militare a dispus trimiterea in judecata a 275 de inculpati : 25 de generali, 114 ofiteri, 13 subofiteri, 36 de militari in termen, 87 de civili.

 

Imediat după anunţarea deciziei de clasare, Teodor Marieş, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, a declarat că vinovatii din dosarul Revolutiei sunt aceiasi cu cei din dosarul Mineriadei şi a anunţat Asociatia va ataca această decizie:“Solutiile pe care le avem sunt cele legale: prima – vom ataca la ICCJ decizia Parchetului. (…) Este vorba despre aceiasi trei procurori care au decis clasarea dosarului in 2009. Ei nu mai aveau ce cauta in Parchetul General dupa 2009”, a declarat la acel moment Maries.

  

Potrivit comunicatului Parchetului Instantei Supreme, perioada 16 Decembrie – 22 Decembrie 1989, pana la fuga lui Nicolae Ceausescu din cladirea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, “a fost caracterizata de actiuni violente de reprimare a manifestatiilor anticomuniste si antidictatoriale” organizate in Timisoara, Cluj si Bucuresti. In plus, fortele represive comuniste au luat masuri de impiedicare a extinderii actiunilor de protest in celelalte localitati ale tarii.

 

Mai mult, arata procurorii militari, Nicolae Ceausescu a actionat inca de la inceputul tulburarilor sociale “pentru reprimarea brutala a manifestatiilor, dispunand implicarea unor forte supranumerice si eterogene, apartinand militiei, securitatii si armatei”. Conducerea politica si militara centrala a dispus catre autoritatile locale reprimarea manifestatiilor, fapt ce a dus la “uciderea, ranirea prin impuscare, vatamarea corporala si retinerea unui numar mare de persoane”. Ulterior, de la 22 Decembrie si pana la finalul anului 1989, perioada “a fost caracterizata prin vid de putere, stare de confuzie, panica si haos”.

 

La finalul lunii februarie 2016, procurorul general interimar Bogdan Licu declara că a cerut Inaltei Curți de Casație și Justiție să reanalizeze dosarul Revoluției. Asta după ce președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieș, a făcut o nouă plângere împotriva rezoluției de clasare. Dacă plângerea va fi admisă, cercetările în această cauză vor fi reluate.

 

La finalul lunii Ianuarie, ÎCCJ a respins ca inadmisibilă plângerea depusă de Asociația 21 Decembrie împotriva deciziei procurorilor militari de clasare a dosarului Revoluției.

 

"Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta Asociația 21 Decembrie 1989 București, prin reprezentant legal Teodor Mărieș, împotriva ordonanței din data de 14 octombrie 2015, emisă în dosarul nr.11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția Parchetelor Militare. Obligă petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă", se arată în decizia instanței.

 

Teodor Mărieș, președintele asociației, a declarat după pronunțarea instanței: "CEDO a reglementat foarte clar că în acest dosar ancheta trebuie făcută de procurori independenți, care să nu fi avut niciun grad de subordonare în 1989. Procurorul militar, care este astăzi delegat în dosar, este un colonel în subordinea Ministerului Apărării, minister care în decembrie 1989 a tras în populație", a declarat Mărieș.

 

Dosarul Revoluției atrage condamnări pe bandă la CEDO

 

În februarie anul acesta, statul român a fost condamnat din nou la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Din nou, în dosarul Revoluției din 89.

 

E vorba despre o plângere depusă de 17 cetățeni români din Măgurele (București) și Reșița, în cazul “Elena Apostol și alții împotriva statului român”. Petenții au reproșat lipsa unei investigații în ce privește represiunea violentă a manifestațiilor anti-guvernamentale din 1989, în București și Reșița, în urma cărora mai multe rude de-ale lor au murit.

 

Faptele din acest caz sunt similare cu acelea din cazul Asociației 21 Decembrie 1989 și alții împotriva statului român, judecat în Mai 2011”,argumentează CEDO. “Au același context istoric și au legătură cu aceleași proceduri penale domestice. În 1990, procurorii militar din București și alte orașe din România au deschis o investigație cu privire la uzul de forță și la privarea ilegală de libertate a participanților la demonstrațiile din Decembrie 1989.

 

Potrivit unui document al parchetului militar de pe lângă Înala Curte de Casație și Justiție în 2008, mai mult de 1,200 de oameni au murit în acele operațiuni, peste 5.000 au fost răniși și alte câteva mii au fost private ilegal de libertate și supuse unui tratament rău.

 

Prin două decizii în 2010 și 2011, procuratura militară și-a delegate jurisdicția în favoarea procuraturii ÎCCJ. După adoptarea unui nou Cod de procedură penală, jurisdicția a fost din nou pasată în favoarea procuraturii militare, în 2014. Aplicanții s-au plâns că investigația penală deschisă de autorități în 1990 a fost ineficientă. Aceștia au susținut că România nu le-a respectat dreptul la viață”, explică CEDO într-un comunicat. Curtea a decis ca statul român să plătească câte 15.000 de euro fiecăruia dintre cei 17 cetățeni implicați în acest caz.

 

In iunie 2015, CEDO a decis condamnarea Romaniei pentru tergiversarea solutionarii dosarului timp de 25 de ani. In acest caz, statul a fost obligat la plata a 800.000 de euro cu titlu de daune catre 76 de membri ai Asociatiei “21 Decembrie 1989”. "Decizia CEDO survine in lipsa unei anchete efective cu privire la crimele savarsite in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si prin tergiversarea finalizarii plangerii depuse de catre Asociatia '21 Decembrie 1989', inca din anul 1990”, potrivit unui comunicat al Asociatiei.

 

In 24 mai 2011, Romania a fost condamnata de aceeasi Curte Europeana a Drepturilor Omului in procesul intentat de Asociatia "21 Decembrie" si alte persoane pentru incalcarea dreptului la viata si la respectarea vietii private, legat de ancheta in dosarul Revolutiei.

 

Completul de sapte judecatori de la sectia a III-a a CEDO a decis atunci ca statul roman a incalcat articolele 2 si 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viata si, respectiv, la viata privata si de familie.Curtea a decis ca statul roman sa acorde despagubiri de 15.000 de euro catre Nicolae si Elena Vlase, pentru incalcarea articolului 2, in ancheta privind moartea fiului lor, precum si de 6.000 de euro presedintelui Asociatiei “21 Decembrie”, Teodor Maries, pentru incalcarea articolului 8, intrucat SRI nu i-a raspuns unei solicitari privind interceptarea sau nu a telefonului ori daca a fost filat. Totodata, Guvernul roman s-a vazut obligat la plata a 20.000 de euro avocatilor Antonie Popescu, Ioana Sfiraiala si Ionut Matei, care l-au reprezentat pe Maries.

 

Sotii Vlase sunt parintii unui tanar care, la 19 ani, in timpul Revolutiei din decembrie 1989 a fost ucis la Brasov, in cadrul unei manifestatii anticomuniste reprimate de fortele de ordine.

 

Iliescu, despre Revoluție: “Să nu dezgropăm trecutul

 

La finalul lui februarie 2016, fostul președinte Ion Iliescu a făcut câteva declarații controversate cu privire la dosarele Revoluției și Mineriadei. Fostul președinte susținea că redeschiderea dosarelor Revoluției și Mineriadei nu mai are niciun rost acum. “Plângem morții, în loc să tragem concluziile politice”, a spus el acum câteva săptămâni.

 

Declarațiile au fost făcute la Parlament, acolo unde Iliescu a fost abordat de presă pe tema dosarelor Revoluției și Mineriadei. Răspunsul fostului șef de stat nu mai necesită niciun alt comentariu.

 

"Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! A fost caracterul cel mai radical de tranformare din tot arealul nostru. Nici ungurii, nici cehii, nici polonezii nu au avut asta, nici măcar bulgarii. Deci la noi a fost o mișcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot ... plângem morții, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societății românești...", a spus Iliescu.

 

El a fost întrebat cu privire la faptul că urmașii victimelor Revoluției și Mineriadei au spus că nu pot trece peste acele evenimente, oricât de îndepărtate ar fi. Fostul președinte a comentat și deciziile Curții Europene pentru Drepturile Omului în aceste dosare, în care statul român primește condamnări pe bandă rulantă.

 

"Nu CEDO. CEDO este alimentată de oameni de aici, interesați să întrețină așa ceva. (...) Nu știu cui slujește așa ceva. Altminteri, nu e nicio problemă”, a adăugat Ion Iliescu, punctând că nu are niciun rost să dezgropăm trecutul.

 

 Ulterior, într-o postare pe blogul personal, Iliescu a încercat să își explice pozitia exprimată. “Regret faptul că o exprimare eliptică, în contextul acestei discuții, poate suna drept indiferență față suferința rudelor celor morți în acele zile. Nu este, iar tot ceea ce am făcut pentru cinstirea memoriei lor stă dovadă că nu este vorba de indiferență sau de lipsa empatiei”, scria fostul șef de stat.

 

În ce privește Revoluția din ’89, Iliescu o descrie drept “un eveniment extrem de complex” care nu poate fi cuprins într-un dosar: “Orice sentințe ar da un tribunal sau altul, ele nu înseamnă că reprezintă adevărul despre Revoluție. Sunt doar soluții particulare, date unor cazuri particulare. Iar acolo unde au fost identificați vinovați de represiune, aceștia au fost judecați și condamnați. Nu pentru o vină în general, ci pentru fapte concrete”, a precizat fostul președinte.

 

Controversele lui Iliescu

 

“Ce e aia Revolutie confiscata? E o prostie!”afirma fostul presedinte Ion Iliescu, la finalul anului 2014. Liderul social-democrat mai spunea atunci ca Romania a beneficiat de o “schimbare structurala”, dar si ca Revolutia a fost o miscare “veritabila, care s-a bazat pe o revolta populara”. Iliescu subliniaza, in acelasi timp, ca “eu am venit pe valul Revolutiei, aceasta nu a fost generata de oameni ca mine”.

 

Ce e aia Revoluţie confiscată? Asta e o prostie. Explicaţi-mi undeva o revoluţie confiscată. Sau e revoluţie sau nu e. O revoluţie este un proces istoric, care duce la schimbări fundamentale mai ales în structurile politice”, afirma Ion Iliescu, intr-un interviu pentru Gandul, la 25 de ani de la evenimentele care au schimbat realitatea politica romaneasca.
 

Mitingul fatal

 

Fostul sef al statului roman crede ca, in tabloul de ansamblu al acelui decembrie 1989, intrunirea convocata de Nicolae Ceausescu avea sa-i fie fatala.

 

”Mitingul convocat de el s-a transformat într-un miting anti-Ceauşescu şi un protest puternic. A încercat în noaptea de 21 spre 22 să reprime mişcarea, iar, pe 22, oamenii s-au regrupat şi au năvălit, iar el a fost obligat să plece la 12.06 cu un elicopter. Emblema aceasta, adică această imagine a fugii dictatorului cu elicopterul, este expresia a ceea ce s-a petrecut în România şi dramatismul situaţiei în care se aflase Ceauşescu”, povesteşte Iliescu.
 

Ruptura

 

Iliescu admite faptul ca a fost promovat in regimul comunist de Nicolae Ceausescu, dar ca in 1971, dupa o vizita in Coreea de Nord, la intoarcerea in Romania, a existat o disputa intre el si Ceausescu.

 

Iliescu sustine ca atunci a criticat regimul de la Phenian si a dat exemplu, in acest sens, si alte opinii asemanatoare, precum cea a fiului presedintelui din Sierra Leone.

 

”Le-am spus şi Elena Ceauşescu: . Am spus, negru, negru, dar ăsta e student la Oxford, nu este orice fel de negru. Ce gândeşte el, este şi gândirea mea. Omul gândeşte sănătos, clar, dovedeşte că are inteligenţă. Aceasta a fost ruptura noastră, a urmat o plenară a Comitetului Executiv, consacrată ideologiei, în care Ceauşescu m-a criticat pentru intelectualism şi m-a retrimis spre reeducare la Timişoara. I-am spus: vrei să îmi explici şi mie ce conţinut are această apreciere, ce înseamnă intelectualism? Pentru ce mă critici Şi a spus „o să îţi explic eu ţie”, a descris Iliescu scena respectiva.



El a adăugat că l-a contrazis pe Ceauşescu şi în privinţa canalului Dunăre – Bucureşti, motiv pentru care a fost din nou sancţionat.

 

Studiourile TVR, Comitetul Central si "garda personala"

 

Cand a inceput Revolutia din 1989, Ion Iliescu era director al editurii Tehnice. ”Aveam un colaborator foarte bun şi a venit la mine pe 17 decembrie, foarte agitat, luase legătură la tipografie, trebuia să apară o carte, că cel de la tipografie cu glasul sugrumat şi emoţionat a spus: la noi aici e prăpăd, se trage în plin. Pe 17 începuse reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. Aceasta a fost sursă directă de informare”, a rememorat Iliescu.

 

Era urmărit în permanenţă de Securitate şi spune că „însoţitorii” săi au dispărut în dimineaţa lui 22 decembrie.



Aveam gardă personală, o făceau la vedere. Colaboratorii mei erau obişnuiţi să vadă că vin cu garda după mine. Când parcam maşina ei parcau alături de mine. Pe 22 decembrie dimineaţa, toată noaptea au stat să ne supravegheze, pe la 11.00, un colaborator mi-a spus, „băi, însoţitorii tăi au dispărut”, mai arata fostul sef al statului.



După ce a văzut la TVR primele imagini s-a dus în sediul televiziunii publice.



Las maşina acasă şi cu 20 de oameni am intrat în televiziune, am spus ce am spus atunci. Apoi am plecat spre MApN, luasem legătura cu Stănculescu, ministrul s-a sinucis şi l-am găsit pe Stănculescu. Am spus . Erau singurii care aveau informaţia generală. După ce am ţinut discursul de la balcon, m-am dus la Armată şi ne-am întâlnit mai mulţi, şi Petre Roman, şi alţii”, începe Iliescu să povestească prima sa implicare în Revoluţie.



El continua si arata ca: ”de la Televiziune m-am dus la sediul Comitetului Central, am vorbit şi pe urmă ne-am retras toţi la Armată şi ne-am pregătit ca seara să ieşim la televiziune cu ceva. Atunci am încropit acel document: comunicatul către ţară al FSN”.
 

“Ce Moscova sa instiintam?”

 

Ion Iliescu sustine că autorităţile de la Moscova nu au fost ”înştiinţate” despre Revoluţie.

Ce Moscovă să înştiinţăm? Ei s-au interesat şi la un moment dat a fost un telefon, nici nu cred că eu am vorbit direct cu ei, dar cineva i-a informat ce este. Nouă nici măcar nu ne-a trecut prin cap că trebuie să informăm din moment ce am dat un document oficial, Acela era documentul Revoluţiei române, pe care l-au preluat toţi”, a fost poziţia lui Iliescu.
 

Executia Ceausestilor

 

In ceea ce priveste procesul si executia lui Nicolae si a Elenei Ceausescu – unul dintre cele mai controversate momente ale evenimentelor in decembrie ’89 – Ion Iliescu afirma ca si-ar fi dorit ca procesul celor doi dictatori sa fie organizat in conditii normale. Totusi, acest lucru putea conduce la cresterea numarului victimelor Revolutiei, mai arata Iliescu.

 

Legat de organizarea procesului, eu preferam să putem avea un proces în condiţii normale, deci să fi putut să-l ţinem încarcerat pe Ceauşescu, pe cei doi, până ce se liniştesc lucrurile în ţară şi să avem un proces public, organizat aşa cum trebuie. Din punct de vedere politic ar fi fost un mare câştig, ar fi fost un moment politic important. Numai că mureau oameni, orice oră de întârziere însemna noi morţi. Şi atunci am luat decizia să organizăm procesul tocmai pentru a curma aşa ceva. Pe 24 am luat această decizie, l-am mandatat pe Stănculescu să se deplaseze la Târgovişte unde erau încarceraţi şi în 25 a avut loc procesul. Acesta a fost televizat. A fost al doilea moment important, televizarea procesului soţilor Ceauşescu şi apoi execuţia”, explica Ion Iliescu.

 

Potrivit acestuia, au existat presiuni din partea populaţiei pentru ca la TVR să fie difuzate şi imaginile execuţiei soţilor Ceauşescu.
 

Ce-a fost cu teroristii

 

Unul din marile semne de intrebare ale Revolutiei romane din decembrie 1989 raman asa-zisii “teroristi”. Ion Iliescu îi caracterizează ca ”persoane total necunoscute şi pe care nici azi nu le ştie nimeni, după ce Armata, care acţionase la indicaţiile lui Ceauşescu s-a raliat mişcării populare”.

 

Nu aş putea spune, s-a tot discutat, s-au vehiculat chestiuni, că au fost arabi, nu s-a confirmat nimic. Şi ăştia care au fost au plecat imediat după aceea, nu este vorba de nicio acţiune a vreunor agenţi străini”, a spus social-democratul.

 

Pe de altă parte, el a precizat că mulţi oameni au pus mâna pe arme abandonate de forţele de Securitate.



Eu am văzut acolo în sediu oameni cu arme în mână, pe care le luaseră de la Securitate, după ce au părăsit posturile. Unii au tras, alţii nu le-au folosit. A fost o debandadă generală, cine controla aşa ceva? Eu eram un civil, alaturi de Petre Roman. Ce eram noi, ce pregătire aveam noi să ne asumăm? Au fost evenimente care s-au petrecut în prezenţa noastră, pe lângă noi”, a descris situaţia Ion Iliescu. 

Asta e realitatea, pe cine să condamni, pe cine să judeci?”, a comentat fostul preşedinte.
 

“Am fost membru PCR”

 

Ion Iliescu a avut si o reactie privitoare la acuza conform careia este comunist si ca el este vinovat pentru faptul ca PSD a pierdul alegerile prezidentiale din noiembrie.

 

Astea sunt sloganuri care sunt repetate din când în când cu o anumită tentă. Eu am fost membru al PCR şi tatăl meu, şi mama mea. Dar aveam 4,5 milioane de membri de partid. Revoluţia s-a produs în capetele tuturor, cu toţii am schimbat viziunea despre societate, democraţie. Asemenea sloganuri şi etichete sunt pur şi simplu instrumente de bazar într-o bătălie politică primitivă şi o tratez ca atare”, conchide Ion Iliescu, potrivit sursei citate.

 

***

 

In 21 Octombrie 2015, fostul presedinte Ion Iliescu si fostul sef al SRI Virgil Magureanu au fost invinuiti in dosarul Mineriadei din 13-15 Iunie ’90, cei doi fiind acuzati de infractiuni contra umanitatii.

 

O zi mai tarziu, procurorii Inaltei Curti l-au pus sub acuzare pe fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma. Tot atunci a venit la Parchetul General si fostul ministru al Transporturilor Gheorghe Dobre. Lui, alaturi de amiralul in rezerva Emil Dumitrescu si fostul vice al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, Cazimir Ionescu, i-a fost adusa la cunostinta calitatea de invinuit in dosarul Mineriadei.

 

Tiberiu Nitu, procurorul general al Romaniei la acea vreme, a cerut in 22 Octombrie presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, sa declanseze procedurile pentru formularea cererii de urmarire penala fata de fostul prim-ministru Petre Roman si fata de Victor Atanasie Stanculescu si Gelu Voican Voiculescu, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, in dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

 

Dosarul a fost inchis in 2009 pentru ca nu ar fi existat probe suficiente la dosar, fiind redeschis in martie 2015, ca urmare a unei decizii CEDO din septembrie 2014. CEDO arata, la acel moment, obligatia statului roman de a face dreptate victimelor crimelor impotriva umanitatii, indiferent de timpul scurs de la savarsirea acestora. Marea Camera a CEDO a constat ca Romania a incalcat articolele 2, 3 si 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, dupa ce reclamantii Anca Mocanu, Marin Stoica si Asociatia 21 Decembrie 1989 s-au plans de ineficienta cercetarilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22