Pe aceeași temă
Concret, doi deputați social-democrați susțin că documentele de lucru ale Comisiei Juridice în cazul legii Defăimării conțin sintagma “avere” în definirea grupului social. Faptul rezultat este în contradicție cu documentele atașate proiectului de lege, care nu conține în forma finală sintagmele “apartenență politică” și “avere”.
“Dintr-o eroare repetată şi inexplicabilă a personalului administrativ din cadrul Comisiei Juridice, pe documentele de lucru ale Comisiei şi pe site-ul Camerei Deputaţilor a apărut o variantă a amendamentului care conţinea formularea “avere”. (…) În aceste condiţii, pentru clarificarea situaţiei şi stoparea acuzaţiilor nefondate apărute în ultimele zile în spaţiul public, această eroare materială va fi îndreptată, conform procedurilor parlamentare, în şedinţa de plen în care va fi discutată legea pe articole”, transmit deputații Ciprian Nica și Daniel Florea, ambii membri în Comisia Juridică. Cei doi precizează că vor face o solicitare pentru o anchetă administrativă în acest caz, la începutul săptămânii viitoare.
Reglementări aduse de noua lege
Liviu Dragnea justifica necesitatea noii legi în contextul noilor “provocări multiculturale”, a unor "tensiuni și atitudini radicale" apărute în urma crizei refugiatilor, materializate într-o "creștere a tensiunile sociale, între etnii sau față de minorități," legea încercând să sprijine "libera exprimare, respectul reciproc si demnitatea umană".
Potrivit textului proiectului, defăimarea socială este "fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă ân situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social", în timp ce grupul social este considerat a fi o "categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnica, limbă maternă, tradiții culturale, orientare sexuală, origine socială, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA." Legea mai arată că "persoana care se consideră vizată de defăimare socială poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare defăimării sociale sau anularea situației create prin discriminare"într-un termen de "3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei."
Proiectul prevede de asemenea înființarea unui Departament pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței, în subordinea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, acesta având sarcina de a elabora și gestiona programe și Ghiduri de bune practici pentru promovarea demnității umane și a toleranței față de diferențele de grup în administrația publică, poliție, armată etc. In expunerea de motive se arăta de asemenea că "propunerea legislativă are drept scop crearea unor mecanisme de promovare a valorilor privind demnitatea umana și toleranța față de diferențele de grup" în educație și mass-media.
Care este necesitatea aflată la baza noii legi?
În ciuda caracterului vast de cuprindere al legii – administrația publică, media, educație, armată etc – aceasta nu se remarcă deloc prin elemente de noutate esențială în raport cu cadrul legislativ deja existent, apărând semne de întrebare în privința necesității și a justificării unor noi reglementări și a unor noi instituții în domeniu. Există un cadru legislativ solid în care problemele avute în vedere de noua lege erau deja reglementate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Departamentul pentru egalitate de șanse din Guvern se ocupau deja de discriminare chiar și în absența noului Departament pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței, care urmează a fi constituit în cadrul CNCD în urma adoptării legii.
Prevederile Codului Civil, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, la fel ca și mult discutata lege "anti-legionară" ofereau deja un cadru juridic în care plângerile celor discriminați puteau fi rezolvate.
Puncte slabe
Dincolo de anularea criteriului de apartență politică din definiția grupului social, multe dintre criticile formulate în spațiul public românesc au rămas încă valabile. Un grup de ONG-uri, printre care GDS, Freedom House, Expert Forum, au subliniat faptul că „definițiile privind «grupul social» și «defăimarea socială» sunt vagi, imprevizibile și permit interpretări abuzive...“. Centrul pentru Jurnalism (CJI) independent arăta de asemenea că "sancționarea 'faptei prin care o persoană este pusă într-o situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social' utilizează termeni evazivi și fără temei juridic în raport cu OG 137/2000 care vorbește de limitarea exercitării drepturilor prevăzute în Constituție."
Asupra acestui caracter vag a atras atenția și Guvernul României, într-un punct de vedere trimis Parlamentului în privința noii legi, arătând că noțiunea de "defăimare socială" nu este "consacrată de reglementările comunitare" și necesită "clarificări prin raportare la definiția legală a discriminării" din OG 137/2000.
CJI arăta de asemenea că "definiția 'defăimării sociale' în noua lege este mai slabă decât cea din OG 137/2000, care reglementează domeniul anti-discriminării", existând astfel o suprareglementare care introduce prevederi de lege mai slabe decât cele care existau deja. CJI critica de asemenea distincția dintre "demnitatea unui individ si cea a unui grup social, deoarece reglementările internaționale în domeniul drepturilor omului vorbesc de drepturi individuale, 'demnitatea unui grup' fiind greu de definit și susținut juridic".
O bună parte dintre critici au fost îndreptate contra Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței care urmează a fi constituit în cadrul CNCD. Problema noului organism constă în faptul că membrii săi vor fi numiți politic, ei având puterea de a aplica amenzi, înlocuind astfel analiza făcută de un judecător în cadrul unui proces civil și aplicarea unor pedepse pe baza Codului Civil. Active Watch, APADOR-CH, CRJI și SAR au cerut retragerea proiectului de lege acuzând faptul că acesta ar institui un nou organism de sancțiune, care nu ar respecta standardele de independență și transparență și nu ar oferi minime garanții procesuale.
