Pe aceeași temă
Mai mulţi regizori de film români au protestat împotriva ordonanţei de urgenţă care trece ICR în subordinea Senatului. Iată câteva dintre declaraţiile lor, publicate de Filmreporter.ro.
CRISTIAN MUNGIU:
„O epurarede cea mai oribilă speţă“
„Ce e grav e că această schimbare referitoare la ICR s-a făcut printr-o ordonanţă de urgenţă de către aceiaşi oameni care considerau - parţial îndreptăţit, de altfel -, acum trei luni, că o asemenea modalitate de decizie e improprie şi nedemocratică. Acum nu li se mai pare nedemocratică şi acţionează exact precum cei pe care îi criticau, neavând nici măcar delicateţea de a simula o dezbatere publică. (...) Există pericolul ca, odată cu conducerea, să fie aruncaţi peste bord şi profesioniştii care au făcut instituţia să funcţioneze şi să fie distruse structuri, programe, iniţiative care au funcţionat foarte bine - doar pentru că sunt implementate de cei de dinainte. E o epurare de cea mai oribilă speţă - la fel de reprobabilă ca una etnică, ideologică sau rasială. (...)“
CRISTI PUIU:
„Sinistră execuţie cu iz de fratricid“
„ (...) Institutul Cultural Român este cu adevărat singura instituţie a statului român care a reuşit performanţa de a ne restitui bruma de demnitate atât de necesară însănătoşirii noastre ca naţie. Dacă noi am început să fim asociaţi şi cu altceva decât Ceauşescu, Dracula sau copiii străzii, acest lucru se datorează în mare măsură echipei conduse de Horia-Roman Patapievici, care a muncit vreme de opt ani la resuscitarea identităţii noastre culturale. (...)
Nu interesul naţional şi grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a determinat pe iniţiatorii ordonanţei să recurgă la această sinistră execuţie cu iz de fratricid, ci invidia.“
LUCIAN PINTILIE:
„Profesioniştii politicii au făcut o gafă enormă“
„Cred că, pentru nimic în lume, nu trebuie scăpat acum, pe loc, în această clipă, prilejul de a interzice politicului de a ne patrona viaţa şi creaţia noastră. Politicienii, profesioniştii politicii au făcut o gafă enormă. Politicul se insinuează şi apoi posedă. Trebuie izgonit. Acest moment poate deveni unul de luciditate colectivă şi de rezistenţă colectivă, dacă cumva va fi nevoie. Dar poate nu va fi nevoie.“
