Pe aceeași temă
Cine este premierul României în viziunea revistei QMagazine?
„O muiere venită din țara mârlanilor a vorbit cu forța unui popor mândru de sine și a galvanizat în câteva minute sentimentele naționale ale tuturor românilor; cu excepția cozilor de topor sau a celor mândri doar de a fi slugă. Simplu, calm, liniștit.
Când ea este premierul-modestie, iar nu premierul-narcisism, premierul-om de rând, iar nu premierul-erou, premierul-echilibru, iar nu premierul-isterie, premierul-feminitate, iar nu premierul-mârlănie.”
În opinia autoarei articolului, Nora Noapte, poporul român, în afară de faptul că este constituit în mare parte din „mârlani”, este mult prea ignorant pentru a merita un asemenea politician în fruntea Guvernului. Românii formează un „univers aberant” și au un comportament „colectiv adolescentin”, „arogant și depresiv, agresiv și defetist, în același timp; temerar, când este vorba de a începe, și fatalist, când este vorba să termine treaba”.
Revista lui Juncan a descoperit că supunerea unui om de valoarea lui Dăncilă la o „infamie de dimensiunile unei enciclopedii” se datorează faptului că românii de 100 de ani oscilează între „rătăcirea legionară din anii ’30, și cea neofascistă din prezent”.
În opinia autoarei (care se ascunde din păcate sub un pseudonim), explicația reacției populare la fenomenul Viorica Dăncilă nu se explică decât prin „maidanizarea societății românești, în paralel cu polarizarea acesteia”.
În absența unui partid conservator, dispărut încă din anii 20, „spațiul politic românesc a fost dominat numai de partide „progresiste”, străine de evoluția organică a societății – liberalii și țărăniștii, până în 1946, social-liberalii, după 1990”.
Deci cum se spune în revista lui Jucan, în climatul „neofascist din prezent”, „Viorica Dăncilă [care] nu este nici proastă, nici incultă, nici provincială, nici gafeură” este „pur și simplu un actor onest, distribuit ca substitut într-un rol pe care titularul este în imposibilitatea de a-l juca”. Trebuie să recunoșteam că suntem introduși într-un univers malefic, în care un om de calitatea lui Dăncilă nu se poate acomoda.
Astfel că „lipsiți de protecția și îndrumarea unui tătuc și obligați să se descurce cum pot într-o lume a concurenței libere, în care inclusiv naționalismul economic a fost obligat să dispară, iar cel cultural a devenit suspect, românii, abia ieșiți de sub biciul dictaturii, s-au regăsit într-un univers străin și au căzut în nevroză.”
Numai prin această alienare a poporului român a fost posibil să apară „industria anticorupției care, dintr-o lovitură, a distrus atât clasa de mijloc românească, deja lovită de neoliberalismul globalizat, cât și elitele naționale, condamnate de neoconservatorismul puterilor globale.”
Se observă cu ușurință teoria conspirației mondiale care urmărește distrugerea celor mai buni dintre români. Nu degeaba liderul PSD Liviu Dragnea, descoperitorul lui Dăncilă, se plângea că patru criminali străini, cazați la Atene Palace, au încercat timp de o săptămână să-l asasineze.
Se deduce din articol că autoarea pune pe seama „industriei anticorupției” procesul de distrugere a României, care bineînțeles este comandat de afară. Iată cum în așa de puține cuvinte, Noapte reușește să sintetizeze programul PSD-ALDE.
Nu în ultimul rând trebuie remarcată fotografia din text, cu o Viorica photoshopată, care pozează ca în posterul de promovare a serialului House of Cards în care apare personajul Clire Underwood. O trimitere subliminală la forța și neclintirea de care dă dovadă premierul României.
Jocurile de cuvinte nu-i sunt străine autoarei care în altă fotografie cu Dăncilă titrează „rezistă”, un antagonism la sloganul protestelor antiguvernamentale #rezist.
„Iar Viorica Dăncilă trebuie să meargă mai departe, cu zâmbetul ei derutat, cu pasul apăsat, cu calmul imperturbabil, căci, slavă Domnului, poporul nu se confundă cu maidanul, chiar dacă urletele minorității roboților maidanezi caută să acopere respirația sănătoasă a majorității robotitoare”.
Fragmente din omagiul adus Vioricăi:
În acest univers aberant a picat Viorica Dăncilă. Un om de desăvârșit bun simț, neconflictual, opusul isteriei și al limbajului suburban. Un om normal într-o lume anormală.
Anterior s-a încercat substituirea cu actori având o mimică mai potrivită, dar aceia s-au dovedit a fi doar marionetele unor regizori oculți care au încercat să profite de situație pentru a da pe sub mână bilete de favoare unor spectatori turbulenți, interesați doar în compromiterea reprezentației. Iată de ce s-a recurs la doamna Dăncilă.
Dacă nu accepta, nu se mai putea juca piesa, iar spectatorii plătitori (alegătorii români) ar fi rămas cu banii pierduți.
Dacă unui chirurg de mare talent, care salvează vieți, i-ai da să citească un text din domeniul petrochimiei, s-ar împiedica în cuvinte asemenea unui analfabet.
De multe ori poeții își recită mizerabil poeziile. Una este să scrii și alta să declami. Tocmai sensibilitatea, care umple de har scrisul în intimitate, lipsește de har lectura în public.
Este exact ce s-a întâmplat cu doamna Dăncilă, neinspirat obligată de cutumele politicii dâmbovițene de vodevil, pentru care ea nu are nicio vină, să citească texte scrise într-o limbă care îi era străină.
Aceasta a alimentat acuzațiile de agramatism venite tocmai din partea celor pentru care gramatica limbii române rămâne o mare taină.
