Pe aceeași temă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că România a încălcat dreptul la nediscriminare, demnitate umană și întrunire pașnică a comunității LGBTI în cauza „ACCEPT și alții împotriva României”, care are ca obiect incidentele homofobe petrecute la Cinematograful din cadrul Muzeului Țăranului Român în 2013.
Filmul întrerupt pe 20 februarie 2013 la Muzeul Țăranului Român, “The Kids Are All Right”, este o portretizare cinematografică a unei familii gay din Statele Unite.
CEDO a hotărât că România a încălcat articolul 14 împreună cu articolele 8 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: dreptul de a nu fi discriminat în raport cu manifestarea dreptului la viață privată și demnitate umană și exercitarea libertății de întrunire pașnică. România are de plătit daune morale și cheltuieli de judecată în valoare de 59 514 euro.
CEDO a analizat plângerea ACCEPT și a cinci petenți referitoare la incidentele din seara zilei de 20 februarie 2013, când o proiecție de film a fost violent întreruptă de grupuri extremiste prin ocuparea sălii de cinema din incinta MȚR, scandarea unor lozinci homofobe, utilizarea publică de însemne legionare și neonaziste și amenințări cu moartea la adresa publicului și a organizatorilor. Incidentele de atunci, deși nu sunt în niciun caz singurele rămase nerezolvate de autoritățile române și îndreptate împotriva comunității LGBTI, au rămas în memoria colectivă, stând la baza a două lungmetraje, printre care filmul distins cu mai multe premii internaționale „Câmp cu Maci”, al regizorului Eugen Jebeleanu.
„Curtea concluzionează că autoritățile nu au evaluat corect riscul suportat de petenții individuali din partea intrușilor și nu au răspuns în mod adecvat pentru a proteja demnitatea solicitanților individuali împotriva atacurilor homofobe … [Curtea concluzionează] că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a investiga în mod eficient dacă abuzul verbal îndreptat către solicitanții individuali a constituit o infracțiune motivată de homofobie…Procedând astfel, autoritățile și-au arătat propriile prejudecăți față de membrii comunității LGBT,” spune hotărârea CEDO. Curtea afirmă, de asemenea, că întreruperea evenimentului din 20 februarie 2013 a constituit fără îndoială o încălcare a dreptului Asociației ACCEPT și a comunității LGBTI la libertatea de întrunire pașnică garantat de articolul 11 al Convenției.
„Soluţia pe care a dat-o Curtea vine să confirme faptul că manifestări ale urii de tipul celor care au avut loc la MŢR, precursoare ale campaniei urii de la referendumul din 2018, nu pot scăpa neinvestigate şi nepedepsite. Cei care i-au mobilizat pe extremişti în 2013 au mers mai departe cu Iniţiativa de modificare a Constituţiei. Astăzi, o instanţă de rang european recunoaşte că autorităţile trebuie să aplice corect şi egal legea şi să nu se manifeste homofob. Hotărârea de astăzi este a doua pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ultimele 6 luni în legătură cu încălcarea drepturilor omului pentru comunitatea LGBTI din România. Este prima decizie împotriva României în care Curtea constată că autorităţile române nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale ca urmare a prejudecăţilor împotriva comunităţii LGBT. Ne întrebăm ce face statul român să îmbunătăţească viaţa persoanelor din comunitatea noastră?” a declarat Iustina Ionescu, avocată ACCEPT.
Incidentul sancționat a fost foarte grav. Spectatorii sosiți în sala de cinema au fost fotografiați sistematic, filmați și agresați verbal drept “spurcăciuni” și “animale”.
Protestatarii, în număr de aproximativ 50, au blocat proiecția filmului încă din primele minute, scandând “Moarte homosexualilor”, “Nu vă vrem aici”, “Nu sunteți români”, confundând libertatea de a-și exprima dezacordul cu un eveniment legal, cu incitarea la discriminare și la ură pe criteriul orientării sexuale.
Pentru a-și explica și legitima actul de huliganism, aceștia au intonat imnul României și cântece ortodoxe, au folosit însemne religioase (icoane) și fasciste (salutul legionar). Unii dintre manifestanţi au intrat în sala de cinematograf cu beţe.
Numărul semnificativ de manifestanţi, ameninţările cu moartea, prezenţa beţelor şi întunericul din sală au creat sentimente neputinţă şi de teamă pentru viaţa şi integritatea reclamanţilor şi a restului participanţilor invitaţi de Asociaţia ACCEPT.
Lipsa de acțiune din partea autorităților este cu atât mai mare, cu cât, ACCEPT a notificat evenimentul în prealabil și a sunat la 112 de la fața locului, forțele de ordine (Poliția Locală și Jandarmeria) râmânând în afara sălii, neintervenind pentru a asigura derularea evenimentului în continuare, ci mai repede încurajându-i pe participanții la eveniment să plece cât mai curând, permițând celor 40 de extremiști să ocupe sala de proiecție și să amenințe persoanele LGBTI din sală.
Decizia CEDO de astăzi este una deosebit de importantă, o decizie pe care Asociația ACCEPT o salută și care trage un semnal de alarmă clar.
„România este astfel obligată să se poziționeze categoric împotriva incidentelor homofobe și să acționeze conform legislației în vigoare pentru a-și proteja toți cetățenii, indiferent de orientarea lor sexuală sau de identitatea lor de gen. Decizia de astăzi arată clar că încălcarea drepturilor fundamentale nu poate să treacă nesancționată și că autoritățile sunt obligate să le protejeze în astfel de situații”, transmite asociația.
Claudia Stănescu, una dintre persoanele care a depus această aplicație la CEDO, vorbește despre decizie, dar și despre evenimentele petrecute în 2013.
„Au trecut mai bine de 8 ani de la atacul împotriva comunităţii LGBTQIA+ şi agresiunile homofobe care au avut loc în data de 20 februarie 2013 la Muzeul Ţăranului Român, timp foarte îndelungat în care este foarte uşor să uiţi panica, frica, feţele pline de ură care îţi doresc moartea în timp ce intonează imnul României şi cântece ortodoxe, fac salutul nazist, îţi lipesc de faţă icoane şi camere de filmat, şocul şi nedumerirea când vezi forţele de ordine care stau la intrare şi nu intervin să te apere şi să-i scoată de lângă tine pe agresori. Te gândeşti tot mai puţin, dar nu poţi să uiţi. Mai ales când trăieşti intr-un stat creştin-ortodox care face tot posibilul să-ţi reamintească faptul că viaţa şi familia ta nu contează… De asta este atât de important ca decizia CEDO în cauza MŢR să fie una de amendare şi tragere la răspundere a României care prin instituţiile sale a eşuat să recunoască agresiunile şi infracţiunile motivate de ură şi care îşi protejează cetăţenii în mod discriminatoriu … Avem nevoie de o decizie în favoarea noastră pentru a trăi cu mai puţină panică şi frică într-o societate care să ştie că va fi sancţionată atunci când este împotriva noastră”.
„Ca organizator al evenimentului de la MȚR m-am simțit complet abandonat de autoritățile ce ar fi trebuit să mă protejeze în fața violenței. Pe de o parte poliția și jandarmeria au ”luat partea” agresorilor prin a-i menaja și a nu le crea un disconfort prin a-i scoate din sală, pe de altă parte ne-au tratat cu ”egalitate” și ”neutralitate” prin a ne legitima și pe noi, și pe ei, ca și cum pozițiile noastre erau în vreun fel egale. Nu m-am simțit în nicio clipă protejat sau în siguranță. Îmi aduc aminte că mă rugam de polițiști să facă ceva, să îi oprească pe cei care țipau sau cântau imnuri, rugăciuni, sau saluturi naziste în sală, iar ei îmi spuneau pur și simplu că nu pot face nimic, pentru că nu ne-au agresat fizic. Ba mai mult, ne-au spus că ar fi mai bine să plecăm noi pentru a opri evenimentul. Imi aduc si acum aminte momentul când am decis să plecăm, pentru că era clar că nu există altă soluție, și am mers câțiva zeci de metri mai departe de MȚR, iar în urma noastră, triumfători, o gașcă de vreo 20 de persoane se fotografiau în fața cinematografului și își celebrau victoria. M-am simțit umilit și luat în derâdere de toate acele persoane care au reușit să ne acapareze evenimentul pentru a ne face să înțelegem că nu avem dreptul de a folosi un spațiu pentru a împărtăși din cultura noastră LGBTQIA+. Iar autoritățile nu au făcut decât să le confirme acestor oameni că opiniile și acțiunile lor sunt valide și acceptabile, transmițând astfel un mesaj întregii societăți că acest tip de infracțiuni motivate de ură sunt permise. Zile bune după eveniment mi-a fost frică să plec seara de la sediul ACCEPT, gândindu-mă că e posibil să apară cineva și să îmi facă rău.”, Dani Prisacariu, petent și persoană care a participat la organizarea evenimentului din partea ACCEPT.
„Decizia CEDO în cazul agresiunilor de la MȚR din 2013 e importantă dintr-o cauză cât se poate de simplă – aduce cu sine o recunoaștere a demnității umane și a dreptului comunității LGBTQ de a exista pur și simplu, atât în spațiul public, cât și în acela privat, de a trăi laolaltă cu semenii lor, de a se bucura de respect și bunătate din partea celor din jur și de a fi fericiți. Fix ca oricine altcineva. E un mesaj absolut banal, și totuși, la 8 ani de la incidentul respectiv, e trist câtă nevoie e de decența asta elementară, la îndemâna oricui. Ulterior agresiunii, autorii ei – gruparea bigoților ortodocși înfrățiți prin afinitățile lor istorice cu neo-legionarii – și-au prezentat violența urii lor revărsate în cuvinte drept un gest civilizat, de virtute creștină și patriotică, iar poliția și jandarmeria i-au sprijinit tacit prin refuzul lor de a-și face meseria și de a interveni. Curtea Europeană și statul român, prin instituțiile sale, nu pot valida logica răsturnată și fantasmele auto-victimizante ale unor extremiști care iau simpla existență a cetățenilor non-heterosexuali în societate drept o invitație explicită la violențe și umiliri. Decizia CEDO confirmă realitatea obișnuită, nu panici în masă care inventează dușmani în pielea propriilor vecini, confrați și surori. Și e o recunoaștere profund umană și necesară”, Ioana, petentă.
“Era nevoie de o decizie favorabila dinspre CEDO, de ce? Pentru ca dacă filmul proiectat avea legătură cu o tema, alta decât homosexualitatea, cu siguranță că răspunsul din partea autorităților romane ar fi fost altul. Nici nu am fi ajuns la CEDO”, a declarat Alexandra, petentă la CEDO.
„Au trecut deja 8 ani de atunci fără mari schimbări, iar lucrurile par că merg din ce în ce mai rău. De atunci am trecut prin coșmarul referendumului pentru familie (2015 -2018). În cei trei ani cât a durat dezbaterea pe tema unor drepturi pe care oricum nu le aveam, am văzut zilnic în social media sau în articole o avalanșă de ură, oameni care ne îndemnau să ne sinucidem, să plecăm din țară care ne comparau cu teroriști și criminali…De fiecare dată când organizez sau particip la un eveniment cu tematică LGBTQI+ stau cu teamă, sunt oameni care au fost umiliți, bătuți și tâlhăriți pe stradă și în continuare primim amenințări foarte explicite, atât în viața reală, cât și pe social media … în acest context este clar că decizia CEDO este extrem de importantă și e singura modalitate prin care se poate face dreptate în România unde încă nu suntem cetățeni cu drepturi egale și depline”, a declarat Alecs Cândea, petentă la CEDO și care a fost în sală la incidentele din 2013.
Asociația ActiveWatch a atras atenția publicului asupra gravității incidentului homofob din 2013 și s-a solidarizat cu ACCEPT, susținând eforturile de condamnare a încălcării libertății de întrunire și exprimare a comunității LGBTI.
” Decizia CEDO în cazul MȚR evidențiază pe de-o parte eșecul statului în protejarea unor drepturi fundamentale ale omului, iar pe de altă parte lipsa unui răspuns adecvat din partea acestuia privind condamnarea și reprimarea incitării la ură și la violență. Decizia semnalează și faptul că dreptul la libera exprimare nu poate fi folosit pentru pardonarea agresiunilor verbale sau psihologice ce incită la ură pe baza unor criterii de orientare sexuala sau identitate de gen. Similar, lipsa intervenției organelor de lege nu poate fi scuzată în baza respectării dreptului la liberă exprimare al protestatarilor extremiști de la MȚR,” a declarat Victoria Carasava, reprezentată ActiveWatch.
De asemenea, manifestanţii au urcat pe scena MŢR cu pancarte pe care scria „România nu e Sodoma şi Gomora” sau „Hey Soros, leave them kids alone”.
Protestatarii au afirmat că nu reprezintă nicio asociaţie, fiind doar cetăţeni ai poporului român.
Fostul director al muzeului, Vintilă Mihăilescu, a declarat, pentru „Adevărul”, că incidentul reprezintă un atentat la ordinea publică.
„MŢR este o instituţie de stat în care, conform legilor în vigoare, ca să nu vorbim de bunul simţ, nu intră nimeni să facă scandal, aşa, pentru că vrea el - şi cu atât mai mult nu un grup organizat cu această intenţie! Mai mult, este un act anticultural: filmul cu pricina a fost premiat la Cannes nu pentru conţinutul său, ci pentru că este un film bun. Singurul lucru în care cred aceşti ultra-ortodocşi este ura, nu iubirea - ceea ce te pune pe gânduri dacă au înţeles cu adevărat ceva din mesajul christic sau din parabola cu aruncatul pietrei. Nu în ultimul rând, este vorba despre un grup care pare convins că MŢR este lăcaşul lor de cult, pe care au dreptul să-l apere de ceea ce consideră ei a fi profanare. Despre nivelul de educaţie, de civism, de toleranţă nu cred mai este cazul să vorbim“, a comentat antropologul.
”Problema fundamentală a cetățenilor revoltați e că “mizeriile astea de filme cu gay” nu au ce căuta la Muzeul Țăranului Roman. Acest spațiu sacru, cum ar veni, fost sediu al Muzeului Partidului sau Muzeul Lenin-Stalin (sic!) e pîngărit de varii filme care au o morală neconformă cu spiritualitatea noastra milenară, carpato-danubiano-pontică, “indisolubil legată de valorile noastre creștine”, cum am citit într-un comentariu pe FB. Am văzut aseară extremiști religioși (cică apăruți spontan) care văd peste tot conspirații oculte împotriva Marelui Popor roman. Noi, ăștia de am cumpărat bilet la film (cinefili de toate varstele) probabil că încurajăm “distrugerea purității creștine a substanței tradiționale milenare a romanilor”. Am dat 10 lei special ca să vedem la MȚR activități homosexuale extreme care jignesc Poporul Roman și Ortodoxia. Așa ne place nouă să ne petrecem duminica, pe desfrîu, cu filme premiate la Cannes… Aloooo, echipa de agitatori patrioți-cîntăreți! Bă, dar cum dracu’ nu v-a venit vouă să intrați în pămînt de rușine atunci cînd ați auzit sau ați citit despre masacrul de la Odessa sau pogromul de la Iași. Aaa, știu, precis sunt alte minciuni sfruntate ale propagandei sorosiste. Romanii voștri sunt frumoși și neprihăniți, precum dacii liberi imaginați de Sergiu Nicolaescu. O nație imaculată care, în fine, după ce l-a impușcat pe Ceaușescu ca un caine, are nevoie acum de o direcție. Probabil că lucrați deja la o listă cu ce trebuie să citim, ce filme nu trebuiesc văzute, unde anume și tot așa. Profu’ ala de religie de s-a masturbat in ora o fi fost si el corupt tot de Soros? E penibil că trăim într-un stat unde tipul ăsta de atitudini sunt încurajate la nivel înalt, fie ca vorbim de incremenirea in proiect a BOR pînă la susținerea demersurilor CpF de către politicieni influenți din toate partidele. Conducerea MȚR trebuie să explice clar patrioților cu iconițe că universul spiritual al țăranului roman, trecut prin filtrul personalității uriașe care a fost Horia Bernea, poate coexista în bună-pace cu un cinematograf de artă, unul din ultimele două care au mai rămas în București. Iar filmele astea din repertoriu nu pot fi ode pastorale închinate spiritului romanesc pentru ca distributia de filme are pur si simplu alte reguli. Primeaza valoarea artistica a filmului. Atit. În rest, anunț pe această cale gașca de aseara că „120BPM” a fost doar aperitivul. Vinerea asta se lansează Call Me By Your Name, unul dintre cele mai bune filme văzute de mine în 2017. Nu va fi pe gustul vostru, iară o să va dea Soros fatality cu o seducție între un american de 30 de ani și un puști de 17. Sper că MȚR îl va difuza în regim normal. Și, cireașa de pe tort, la vară vă așteaptă un film romanesc despre relația dintre două fete. Plus noul film al lui Radu Jude, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Have fun!”
Acţiunea este criticată şi de Biserica Ortodoxă Română, însă numai din cauza modului violent în care manifestanţii au ales să protesteze.
„Creştinii, ca şi membrii altor culte religioase recunoscute de stat, au dreptul să îşi exprime public dezacordul faţă de promovarea unor mesaje, inclusiv subversive, care lezează sensibilitatea morală personală şi publică. O formă elegantă de protest va ţine însă întotdeauna cont de respectarea legii şi ordinii. O stilistică agresivă a protestului, oricât de întemeiată din punct de vedere moral, nu e niciodată benefică“, a declarat, pentru „Adevărul”, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.
Ceva mai dur s-a pronunţat preotul Eugen Tănăsescu.
„Ortodoxia nu apelează la forme violente de exprimare. Prin urmare, eventualele diferenţe de opinii, chiar şi în privinţa homosexualilor, se rezolvă pe tărâmul disputelor de argumente, nu pe cel al forţei, violenţei, cenzurii, prin metode necreştineşti”, a explicat preotul.
Un film despre activismul LGBT Acţiunea filmului "120 BPM/bătăi pe minut", regizat de francezul Robin Campillo, care a câştigat Marele Premiu la Cannes 2017, are loc în Franţa la începtul anilor ’90.
Pentru că SIDA face nenumărate victime de mai bine de 10 ani, activiştii de la Act Up-Paris îşi intensifică acţiunile în lupta contra indiferenţei generale. Viaţa lui Nathan, care s-a alăturat grupului de curând, este bulversată de întâlnirea cu Sean, un militant radical.
