Pe aceeași temă
Foştii disidenţi politici maghiari deplâng situaţia critică a sistemului constituţional din Ungaria.
Subsemnaţii, participanţi în cunoscuta mişcare pentru democraţie şi drepturile omului care s-a opus regimului partidului unic în anii ’70 şi ’80, considerăm că societatea maghiară nu este doar victima crizei economice de astăzi, ci şi victima propriului guvern. Guvernul actual a smuls instrumentele democratice din mâinile celor care le-ar putea folosi pentru a-şi ameliora situaţia.
Sistemul constituţional al Ungariei a ajuns într-o situaţie critică. De la 1 ianuarie 2012, noua Constituţie a Ungariei, împreună cu alte câteva legi fundamentale au intrat în vigoare. Intenţia guvernului condus de Viktor Orbán este aceea de a distruge democraţia statului de drept, renunţând la mecanismele de „checks and balances“ şi promovând o politică sistematică de lichidare a instituţiilor autonome, inclusiv cele ale societăţii civile. Niciodată, de la schimbarea de regim din 1989, nu a mai existat în regiune o atât de masivă concentrare a puterii, ca în Ungaria de astăzi.
1. Puterea legislativă
Fidesz, partidul de guvernamânt, a creat un sistem care a pus capăt dezbaterilor reale, înăuntrul şi în afara parlamentului, transformându-se într-un centru de putere al partidului unic. Prin modificarea regulilor, Fidesz deţine acum dreptul exclusiv de a transforma orice proiect legislativ în lege şi de a lua decizii pe orice temă legată de protocolul parlamentar, făcând ca partidele de opoziţie să devină o simplă formalitate.
2. Puterea executivă
Având în vedere că un procent considerabil de propuneri şi amendamente sunt iniţiate individual de membri ai parlamentului care nu depun niciun efort pentru a obţine consensul, ignorând, de cele mai multe ori, ministerele relevante, guvernarea eficientă şi responsabilă a încetat să mai existe. Este un semn că separarea puterii a rămas doar o simplă faţadă. Preşedintele, care ar trebui să acţioneze independent de guvern şi partide politice, fiind un simbol viu al ordinii constituţionale, semnează cu promptitudine orice document pus în faţă, a devenit o marionetă a puterii executive.
3. Justitiţia
Numeroasele schimbări făcute în legislaţie arată intenţia politică directă de a ignora normele de drept democratice.
Curtea Constituţională a fost transformată într-un corp lipsit de importanţă. Numărul judecătorilor a fost suplimentat cu membri recunoscuţi a fi loiali partidului de guvernământ, incluzând un fost ministru şi un parlamentar. Rolul Curţii a fost redus, fiindu-i retrase atribuţiile de arbitraj în chestiuni economice. Biroul Judiciar Naţional se află sub influenţă politică directă. Preşedintele BJN, soţia unui membru Fidesz, are dreptul exclusiv de a numi, delega şi promova judecători, precum şi de a determina ce instanţă se ocupă de care caz. Preşedintele BJN a fost ales pentru 9 ani cu două treimi din majoritatea parlamentară şi în viitor, în absenţa unei majorităţi calificate, aceasta ar putea ocupa postul pe termen nelimitat. În timp ce vârsta de pensionare a crescut, o proporţie semnificativă a judecătorilor a fost forţată să se pensioneze, puterea juridică devenind dependentă de puterea politică. Procurorul şef, care are dreptul exclusiv de a decide care caz este înaintat Curţii de Justiţie, este un politician al partidului de guvernământ. În viitor, suspecţii şi acuzaţii ar putea fi privaţi de oportunitatea de a-şi consulta avocaţii. Noul sistem marchează sfârşitul justiţiei independente în Ungaria.
4. Media
Fidesz intenţionează să-şi exercite controlul asupra tuturor mass-media, împiedicând exprimarea oricărei forme de judecată imparţială, analitică sau critică la adresa politicii sale. Media publice au fost obligate să servească partidele de guvernământ. În locul profesionalismului, singurul criteriu pentru ca acestea să-şi poată continua existenţa este loialitatea politică. Departamentele de ştiri au fost centralizate: aceleaşi ştiri sunt difuzate pe toate canalele. Agenţia Naţională de Media şi Telecomunicaţii, condusă de un loialist al Fidesz, poate exercita drepturi nelimitate de reglementare şi sancţionare. Frecvenţele radio şi drepturile de emisie ale televiziunilor sunt acordate în mod arbitrar. Presei independente i se pot percepe taxe enorme, obligând-o, astfel, la autocenzură.
5. Legea electorală
Noua lege electorală restrânge semnificativ voinţa cetăţenilor pentru crearea unei alternanţe democratice în structurile puterii. Fidesz intenţionează să distrugă forţele politice rivale, în scopul perpetuării propriei puteri. Noua lege electorală a reorganizat circumscripţiile electorale, creând astfel un sistem care favorizează candidaţii partidelor de la putere. Niciun organism independent nu are drept de veto asupra repartizării noilor circumscripţii electorale. Fidesz a făcut un pas fără precedent pentru a se asigura că toate voturile de pe listele compensatorii vor merge la partidul câştigător; ignorând voinţa electoratului, această clauză va duce la falsificarea rezultatului final al alegerilor. Sistemul cu un singur tur de scrutin va obliga rivalii din opoziţie să formeze o coaliţie.
La 21 de ani de la schimbarea regimului, a fost adoptată o lege prin care Partidul Socialist Maghiar, un partid democratic al Parlamentului Maghiar, a fost găsit vinovat de a fi succesorul legal al fostului partid comunist.
În Ungaria, democraţia liberală aşa cum este interpretată de Occident a luat sfârşit, autonomia centrilor de putere fiind doar o formalitate. Guvernul este complet antidemocratic, nu respectă proprietatea privată, elimină consiliile locale şi forţează aducerea instituţiilor publice şi a învăţământului superior sub controlul său politic. Obiectivul actualului guvern este de a răsturna întreaga societate şi prin recursul la ameninţări şi şantaj să creeze o ţară incapabilă să se opună unei guvernări dictatoriale. În asemenea condiţii, Ungaria nu ar fi avut nicio şansă să adere în 2004 la UE. În mod regretabil, Ungaria nu se poate aştepta în viitor decât la şi mai multă izolare, sărăcie şi disperare.
Susţinătorii democraţiei şi ai statului de drept din interiorul şi din afara Ungariei nu trebuie să consimtă ca un stat membru al UE să strivească aceste valori universale. Nici UE nu ar trebui să stea deoparte în timp ce statul maghiar este luat ostatic de un tiran demodat şi provincial. Este în interesul comun al Ungariei şi al UE să se ia atitudine împotriva primului ministru al Ungariei. Liderii UE au dreptate în decizia lor de a consolida integrarea, dar aceşti paşi ar trebui făcuţi nu doar pentru a combate criza fiscală, ci şi pentru a răspunde crizelor politice. UE se poate dezintegra nu doar din motive economice, ci şi datorită adoptării unor politici antidemocratice şi disparate.
Suntem convinşi că Ungaria poate deveni o ţară în care statul de drept este restabilit. Totuşi, nu trebuie uitat că Fidesz nu va preda niciodată puterea decât obligat de către reprezentanţii democraţilor maghiari, în acord cu normele legale ale democraţiei pe care este fondată UE.
Domnia dictatorială a atins deja un punct fără întoarcere; în circumstanţele actuale ţara noastră nu va putea să-şi găsească drumul înapoi spre statul de drept. Totuşi, o dezbatere pe aceste coordonate nu este oportună atunci când forţele democratice se confruntă cu dificila sarcină de a-şi unifica forţele - în şi în afara parlamentului. Nu ne permitem luxul de a ne învăţa lecţia după pierderea alegerilor.
Pentru moment, unificarea presupune obţinerea unei susţineri de masă. Dincolo de a ridica tonul faţă de aventurismul economic al lui Orbán, Europa şi întreaga lume vor oferi susţinere democraţiei maghiare numai după ce unificarea se bazează pe un sprijin în masă.
Europa se află şi ea la răscruce. Ungaria este exemplul tragic a ceea ce se poate întâmpla oriunde există o concentrare a tendinţelor crizei, agravată prin încercările de a rezolva problemele cauzate de criza economică şi socială prin mijloace autoritare şi o politică de izolare naţionalistă. În loc de prosperitate şi stabilitate, o astfel de politică nu poate conduce decât la suprimare, conflict şi haos. Situaţia disperată a Ungariei de astăzi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi: dacă Europa este pregătită să ajute Ungaria, se va ajuta pe ea însăşi.
Budapesta, 2 ianuarie 2012
Attila Ara-Kovács, jurnalist;
György Dalos, scriitor;
Gábor Demszky, fost primar al Budapestei;
Miklós Haraszti, fost reprezentant OSCE pe libertatea presei, fost parlamentar;
Róza Hodosán, fost parlamentar;
Gábor Iványi, pastor, fost parlamentar;
János Kenedi, istoric;
György Konrád, scriitor;
Bálint Magyar, fost ministru al Educaţiei;
Imre Mécs, fost parlamentar;
Sándor Radnóti, filosof;
László Rajk, arhitect, fost parlamentar;
Sándor Szilágyi, critic foto.
