Sorin Ilieşiu a fost exclus din GDS

Dragă Sorin Ilieşiu,

Te anunţ că s-a hotărât excluderea ta din GDS.

Colegilor care au vorbit la adunarea generală a Grupului pentru Dialog Social din 1 februarie le-a fost greu să îţi ia apărarea faţă de anumite atitudini necolegiale din trecut şi din prezent. Dintre cei care şi-au exprimat opţiunea prin e-mail, patru colegi au fost împotriva excluderii. Ai trimis, în trecut, comunicate în care i-ai inclus pe unii dintre colegii din GDS fără a avea acordul lor. Ai apelat la ei în public, i-ai îndemnat la televiziune să facă ce crezi tu de cuviinţă şi în schimb nu ai venit la întâlnirea în care discutam între noi problemele respective.

Te-am întrebat dacă mai există cineva din GDS care îţi împărtăşeşte opiniile şi cu care te consulţi. Mi-ai spus că nu, şi atunci ţi-am spus că soluţia potrivită pentru soluţionarea acestui conflict ar fi să te retragi singur din GDS.

În ultima vreme l-ai atacat cu foarte multă energie pe d-l Andrei Pleşu. Este absurd cum cosideri potrivit ca o altă persoană să se comporte cum crezi tu de cuviinţă. Îmi aduc aminte de faptul că i-am descoperit pe Andrei Pleşu şi pe Gabriel Liiceanu printr-o carte pe care am citit-o cândva, în perioada 1987-1989: Jurnalul de la Păltiniş. Era o lume, pe care am întâlnit-o în carte, care mi-a dat încredere.

Nu era o carte politică, dar am simţit sprijin şi solidaritate şi am simţit că există oameni valoroşi care gândesc şi scriu altfel decât în propaganda de partid. Îi simţeam aproape de mine. Cred că acesta poate însemna ajutorul dat disidenţei de rezistenţa prin cultură şi eu am simţit un sprijin în acea vreme de la Pleşu, Liiceanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu şi alţii. Cum probabil ai simţit şi tu.

L-am cunoscut personal pe domnul Andrei Pleşu pe 27 decembrie 1989, împreună cu Mariana Celac, Mihnea Berindei şi mai mulţi viitori membri ai GDS. Fiecare întâlnire pe care o am cu o personalitate atât de plină de umor, dar şi de substanţă, atât de complexă, dar şi atât de implicată în problemele noastre este una dintre cele mai mari şi rare bucurii pe care le am la GDS. Dânsul are opinii uneori diferite de ale tale. Chiar dacă aveţi puncte de vedere diferite, agresivitatea şi atacurile tale sunt exagerate, unele scoase din context şi din realitate.

În 1997, am fost şi eu printre invitaţi la o seară omagială organizată în onoarea României la Târgul de Carte de la Frankfurt, într-o sală a conferinţelor cu peste 1.000 de invitaţi. A vorbit întâi foarte bine preşedintele Constantinescu şi a fost aplaudat apreciativ. Apoi a vorbit d-l Andrei Pleşu, ministrul de Externe, în limba germană. Cei prezenţi, dintre care procentul cel mai mare erau germani, aplaudau din când în când şi se vedea cum savurează discursul. La sfârşit au fost aplauze şi urale cum nu am mai auzit niciodată primite de un politician român, mai ales în străinătate. Valuri de încântare şi de aplauze. Cam cum sunt aplauzele la Festivalul Enescu după concertele de succes de la Sala Palatului. Ca să nu crezi că fac comparaţie cu altceva, organizat şi artificial.

Nu sunt mulţumit de multe activităţi sau inactivităţi ale GDS, nici de unele poziţii exprimate în revista 22 sau de Consiliul de Administraţie. Totuşi, modul în care tu ai acţionat este în afara oricărei capacităţi de funcţionare a unei comunităţi.

Uneori eşti o persoană dificilă. Prin modul tău încăpăţânat, ai avut însă şi realizări notabile. Poţi continua. Există un proiect care s-a împotmolit de tot, la care poţi contribui, la fel cum ar putea contribui şi foştii tăi colegi din GDS. Aducerea înregistrărilor audio şi a documentelor arhivate ale postului de radio Europa Liberă din Statele Unite, unde sunt depozitate la Institutul Hoover, în Româ­nia, preferabil la Arhivele Naţionale. Există două instituţii cu implicare în acest proiect: 1) Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) care: a) a avut în trecut o înţelegere cu Institutul Hoover, care b) pretinde să fie singurul deţinător al arhivelor, dar c) nu are fonduri; şi există: 2) Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR) care: a) a strâns fonduri prin colectă publică, dar b) nu are un acord în acest sens cu Institutul Hoover. Soluţia pe care o propun este: a) depozitarea tuturor arhivelor care s-ar obţine la Arhivele Naţionale, b) cu acces public la ele, şi c) atât IICCMER, cât şi IRIR să contribuie cu resursele pe care le au la acest proiect.

Aşa încât nu suntem foarte îngrijoraţi de faptul că nu mai faci parte din grupul nostru, pentru că poţi să îţi continui activitatea oricum. Am observat că te-ai integrat foarte bine în grupul de la Antena 3. Îţi dorim succes în continuare, în nouă echipă.

RADU FILIPESCU,
preşedintele CA al GDS