Taxa obligatorie radio-TV

1. Cum comentati maniera in care a fost impusa, prin ordonanta de urgenta, introducerea unei taxe pentru serviciul public audiovizual, care sa inlocuiasca abonamentul radio-TV?

2. Ce parere aveti despre afirmatia facuta de catre promotorii acestei ordonante, conform careia astfel se va asigura independenta Radioului si Televiziunii publice?

O taxa pentru megafinantarea serviciilor publice radio-TV

Mona Musca (deputat PNL):
1. In primul rand, este o nerespectare a Constitutiei de catre guvernul insusi. Este grav ca ori nu stiu, ori nu le pasa de Constitutie. Modifica o lege organica, cum este Legea 41 de organizare si functionare a Radioului si a Televiziunii publice printr-o ordonanta de guvern. Deci, interventia lor este neconstitutionala.

De altfel, procedural, ar trebui sa se tina cont de faptul ca la ora actuala este o lege chiar a actualului guvern, privind transparenta decizionala prin care se legifereaza ca toate deciziile care se iau la nivel de autoritati centrale sau locale sa fie comunicate din timp celor interesati, sa primeasca amendamentele si parerile si sa beneficieze de modificarile acestora. Abia dupa aceea aceste decizii devin aplicabile. Ei bine, nu s-a intamplat acest lucru. Acest guvern nu isi respecta nici macar propriile legi. Guvernul n-a facut acest lucru, n-a consultat publicul. Guvernantii nu s-au gandit la impactul pe care il are o asemenea taxa radio-TV obligatorie asupra celor care au un tarif social la curentul electric si acest tarif social este practic dublat si triplat de taxa obligatorie radio-TV.

Este foarte grav pentru ca acest guvern ar trebui sa stie ca saracia in Romania este generalizata si ca exista 46% din populatie cu tarif social. In discutie sunt si agricultorii care n-au de unde sa plateasca. De-abia se intretin pe ei. Din ce cresc in gradina, o gaina, un porc, dintr-un petec de pamant unde au niste legume nu mai pot sa sustina si Televiziunea si Radioul Public.

Deci, din punct de vedere al felului in care au impus dictatorial si in dispretul Constitutiei si, in acelasi timp, in dispretul contribuabilului, al cetateanului, demersul guvernului e condamnabil.

2. In primul rand, e grav ca cei doi presedinti ai institutiilor publice de media au facut o ordonanta impreuna cu guvernul. Aceasta ordonanta este semnata de cei doi presedinti, care nu au putere de initiativa legislativa, si de premierul Nastase. Ceea ce demonstreaza in acelasi timp si cat de independenti sunt ei. Va aduc aminte ca atat Radioul Public, cat si Televiziunea Publica sunt sub control parlamentar. In mod normal ar fi trebuit sa discute cu parlamentul aceasta chestiune. Deci, de la bun inceput, dependenta fata de guvern se remarca si din metoda prin care au introdus aceasta taxa obligatorie. Eu cred ca o Televiziune si un Radio Public trebuie sa fie independente oricum. Daca dansii spun ca aceasta taxa le confera “mai multa” independenta decat pana acum, asta inseamna ca recunosc implicit dependenta lor de pana acum.

Pe de alta parte, este de mirare ca pot spune ca pot sa fie “mai” - fie-mi scuzata licenta - independenti de acum inainte decat pana acum, pentru ca toate celelalte chestiuni prevazute in lege raman in continuare aceleasi. Adica, in continuare ei vor fi finantati de la bugetul de stat, in continuare vor avea publicitate, numai ca au transformat abonamentul intr-o taxa obligatorie. Drept urmare, nu vad, daca nu se modifica celelalte chestiuni, cum ar putea sa fie Televiziunea Publica si Radioul Public “mai” independente, pentru ca toate lucrurile raman la locul lor, doar ca baga mai mult si mai adanc mana in buzunarul contribuabilului.

In tarile europene exista, intr-adevar, formula aceasta de a finanta institutiile publice de media printr-o taxa si prin publicitate, deci finantare mixta. Dar ele nu mai primesc fonduri si de la buget. Ei bine, la noi, asa cum au propus domniile lor, aceasta taxa poate fi oricand marita sau micsorata de catre actualul guvern. Drept urmare, Televiziunea si Radioul Public raman in continuare dependente, de doua ori - de data asta - fata de guvern. O data prin taxa obligatorie care va fi impusa prin hotarare de guvern si a doua oara raman dependente de fondurile de la bugetul de stat. E iarasi foarte periculos, pentru ca aceasta taxa se poate mari oricat.

Intr-o discutie pe care noi am avut-o cu d-l Theodor Stolojan, cu alti lideri ai PNL-ului si cu mai multi oameni din conducerea Radioului Public am fost uluiti cand d-l Stolojan l-a intrebat pe d-l Seuleanu “cat o sa mariti aceasta taxa?” si raspunsul lui a fost simplu: “cat suporta populatia”. In situatia asta, eu personal sunt foarte speriata de ce se poate intampla in viitor in functie de hotararea guvernului si apetitul deosebit de accentuat al unora, cum este d-l Seuleanu, pentru o megafinantare.

Se putea discuta la parlament, gaseam noi solutia, anulam orice finantare de la buget si ramaneam cu o taxa fixa, care sa se indexeze doar cu indicele de inflatie.

O taxa neconstitutionala, ilegala, imorala si inechitabila

Ioan Onisei (deputat PD):
1. In opinia Partidului Democrat, aceasta ordonanta a guvernului nr. 13 din 30 ianuarie 2003 prin care toate persoanele fizice si juridice cu domiciliul sau sediul in Romania sunt obligate sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, chiar daca au sau nu receptoare radio sau TV, chiar daca urmaresc sau nu programele Societatii Romane de Radio sau ale Societatii Romane de Televiziune este neconstitutionala, ilegala, imorala si inechitabila. Masurile luate de guvern sunt brutale, discretionare si vadit impopulare. Practic, Cabinetul Nastase obliga cetatenii Romaniei sa plateasca pentru propaganda pesedisto-guvernamentala, caracteristica canalului Romania Actualitati si canalului 1 al TVR.

2. Este in mod evident un mare neadevar. Atata vreme cat guvernul stabileste cuantumul taxei, sfera persoanelor exceptate, modul de incasare, procedurile de executare silita, este evident ca Societatea Romana de Radio si Societatea Romana de Televiziune se afla la discretia guvernului care de la o saptamana la alta poate schimba prevederile hotararilor de guvern date in baza ordonantei. De altfel, dupa valul intens de nemultumiri ale populatiei, nu mai departe de ieri (miercuri, 21 mai a.c.) guvernul a modificat cele doua hotarari, ceea ce este o dovada foarte clara a faptului ca modul de stabilire a taxei a fost in mod evident gresit.

In tarile importante din Europa, unde exista o asemenea taxa numita de catre Asociatia Europeana a Societatilor de Radio si de Televiziune, ca taxa de solidaritate, si ma refer la Marea Britanie, Franta si Germania, o asemenea posibila taxa este stabilita prin lege de Parlament, sub controlul caruia se afla si in Romania sau ar trebui sa se afle societatile romane de radio si e televiziune.

Ordonanta 18/2003 incurajeaza concurenta neloiala

Teodor Morariu (vicepresedinte PNTCD):
1, 2. PNTCD considera ca Ordonanta 18/2003 referitoare la taxa obligatorie pentru serviciul public de radio si televiziune este aberanta, aratand dorinta fatisa a guvernantilor de a controla posturile publice de radio si televiziune, pe banii cetatenilor. Deoarece aceasta taxa se impune pentru un serviciu care, pentru multi, nu se presteaza, este neconstitutionala.

Ordonanta 18/2003 încurajeaza concurenta neloiala pe piata mass-media, posturile publice fiind favorizate, în dauna posturilor private.
Aceasta taxa este în totalitate împotriva cetateanului, aplicarea ei ducand la cresterea preturilor, inclusiv la alimente.
PNTCD considera ca singura solutie este abrogarea acestei ordonante, precum si demisia persoanelor responsabile cu promovarea ei.
PNTCD Galati a actionat în judecata guvernul pentru taxa obligatorie pentru serviciul public de radio si televiziune, acest exemplu urmand a fi urmat si de alte organizatii judetene ale PNTCD.

Indepedenta editoriala nu depinde numai de finantare

Christian Mititelu (director BBC Romania):
1. Nu stiu ce anume graba impunea adoptarea acestei masuri prin ordonanta de urgenta, si nu discutarea ei în parlament. Din cauza “urgentei”, nu s-au putut cântari suficient lucrurile.

Astfel, daca trebuie sa plateasca si cei care n-au televizor în numele “dreptului la informare”, nu mai e vorba de taxarea unui serviciu (pe care îl platesc numai utilizatorii), ci de un impozit, care ar trebui colectat în rand cu alte impozite. Apoi, juristii vor trebui sa examineze legalitatea includerii taxei în nota de electricitate. Furnizarea energiei electrice este un serviciu public pe care îl platesc doar utilizatorii, nu platesc, în baza vreunui “drept la lumina”, si cei care nu au electricitate. Cuplarea celor doua taxe, una pentru un serviciu si consum (electricitatea), cealalta pentru un drept (la informare), duce la anomalii. Daca un cetatean nu doreste sa achite taxa radio-TV este dreptul sau sa o faca, urmand sa suporte consecintele, dar aceste consecinte nu pot include întreruperea curentului electric! Iar daca un cetatean nu e racordat la reteaua electrica, dar are un radio cu baterii (situatie reala, doar ca taranii la care am vazut acest lucru nu ascultau radioul deoarece nu aveau bani de baterii!), trebuie sa plateasca sau e scutit de la taxa?

2. Radioul si Televiziunea Publice încaseaza bani din trei surse, abonamente, reclame si guvern (pentru cheltuieli legate de transmisii).
Nu mai adaug unele sponsorizari. Se poate argumenta ca o astfel de finantare mixta, desi nu ideala pentru piata audiovizualului, asigura oarecare protectie de ingerinte politice. Venitul din reclame depinde însa de mersul economiei. Finantarea exclusiv din taxa e garantata indiferent de climatul economic si ar întari independenta financiara a Radiolui si Televiziunii Publice.

Daca vorbim însa de independenta editoriala, aceasta nu depinde numai de finantare. Conteaza foarte mult si autoritatea profesionala si morala a conducatorilor; calitatea si caracterul angajatilor; si realizarea unui consens, care sa fie sprijinit de toate partidele politice, de CNA si de ansamblul societatii, pentru ca serviciul public înseamna serviciu în folosul publicului, si nu al guvernului zilei.

Dezechilibrarea pietei audiovizualului in Romania

Rasvan Popescu (membru CNA):
1. Ca institutii aflate sub autoritatea parlamentului, banuiesc ca radioul si televiziunea publica trebuiau sa mearga cu aceasta doleanta la Parlament, si nu la guvern. Faptul ca s-au dus la guvern arata o conexiune directa intre cele doua institutii, care nu este de dorit si in orice caz nu mi se pare a fi neaparat calea cea mai legala.

De altfel, omeneste vorbind, nici nu ma surprinde foarte tare ca d-l Valentin Nicolau a apelat mai usor la guvern, daca stam sa ne gandim ca este totusi un fost consilier al d-lui Adrian Nastase. Dansul, sigur, cu respectarea tuturor normelor legale, a trecut intr-o singura zi de la etajul 2 sau 3 al Palatului Victoria, unde functiona ca si consilier al d-lui prim-ministru Adrian Nastase, la etajul 11 al Televiziunii Publice ca si presedinte-director general.

2. Nu este nici o legatura intre acesta forma de finantare si o independenta reala. Problema principala in ceea ce priveste independenta Televiziunii si a Radioului Public este modul in care se constituie, prin lege - e adevarat -, cel doua consilii de administratie. In modul cel mai legal, cele doua consilii de administratie ajung sa reflecte majoritatea politica parlamentara, ceea ce inseamna ca puterea de decizie in cele doua institutii o au practic, prin reprezentantii lor in consilii, reprezentantii puterii politice.

Acesta este viciul principal si aici trebuie sa ne gandim ce se poate face, cum poate fi schimbat acest sistem, pentru ca s-a dovedit in 12-13 ani ca nu functioneaza. Nici una dintre formulele incercate pana acum la Televiziunea si la Radioul Public nu a probat independenta. Eu sunt un om care a lucrat in Televiziunea Publica - e adevarat, numai ca redactor-sef de departament -, dar mi-a fost foarte clar inca de pe atunci, din interior, ca nu putea fi vorba de o independenta reala, cum nu este vorba nici in momentul de fata.

Dupa parerea mea, in momentul de fata, cand este in curs de modificare legea audiovizualului si urmeaza sa fie modificata si legea Televiziunii Publice si probabil si a Radioului Public, cred ca este momentul sa ne gandim la un sistem de reprezentare paritar in aceste consilii de administratie, sa spunem 4 la 4, patru reprezentanti venind dinspre sfera puterii, iar patru venind dinspre sfera opozitiei, indiferent care sunt raporturile politice de putere din parlament, la care sa se adauge 1-3 reprezentanti ai societatii civile. Personal ma gandesc la oameni de tipul, sa spunem, presedintelui AZR, pentru ca e vorba de institutii de presa, poate un reprezentant al clerului, poate din partea mai multor biserici, bineinteles.

Pentru mine, ca reprezentant al CNA, cel mai important este faptul ca nu exista pana in momentul de fata o dezbatere in jurul statutului serviciilor publice de radio si de televiziune: cum sunt finantate, cat de independente sunt si in acelasi timp ce factura/caracter le conferim prin lege. Pana la urma in ce masura ele reprezinta un serviciu public, sa spunem in ce proportie un asemenea serviciu trebuie sa faca emisiuni culturale, in ce proportie trebuie sa faca educatie, cat trebuie sa fie informatie si cat divertisment. O structura de acest tip iti da - asa cum se intampla si in alte tari occidentale - caracterul de Televiziune Publica sau, dimpotriva, de televiziune mai degraba comerciala, asa cum se intampla in momentul de fata cu Televiziunea Publica.

Aceasta taxa aduce la bugetul celor doua institutii mult mai multi bani decat pana acum. Dupa primele estimari care s-au facut, la televiziune aparea posibilitatea dublarii bugetului, iar la radio chiar de triplare a bugetului. Aceasta inseamna o dezechilibrare masiva a pietei de audiovizual din Romania si CNA-ul este dator sa vegheze asupra echilibrului acestei piete. Practic, daca acesti bani vor fi incasati si oamenii chiar vor plati pe acest sistem, inseamna ca vom avea pe piata audiovizualului din Romania doi giganti, o televiziune publica si un radio public cu bugete uriase, de ordinul - la televiziune sa spunem - a peste 100 de milioane de dolari anual si care vor trebui sa concureze cu niste marunte televiziuni si radiouri private. Bugetul unei televiziuni private este de circa 15-17 milioane de dolari anual.

Asta inseamna ca o televiziune publica va putea sa ofere practic aproape oricat pentru un film, pentru un meci, pentru orice vrea si e excelent de pe piata comerciala si sa lupte in conditii absolut inechitabile cu posturile private, un lucru care trebuie evitat de dragul sanatatii presei audiovizualului din Romania.