Pe aceeași temă
"Andrei Pleşu, o minte sclipitoare din care adesea pătrund în spaţiul public idei geniale. Cu toate acestea, Andrei Pleşu are o mare infirmitate.Îi lipseşte caracterul," afirma fostul presedinte, care povesteste cateva episoade din trecut despre care considera ca i-ar demonstra teza.
"Mi-l aduc aminte pe Andrei Pleşu în vremea când Petre Roman era pe val. L-a susţinut fără rezerve în schimbul unei funcţii de ministru până cînd Petre Roman a început să alunece către abisul sondajelor şi atunci n-a ezitat să-l facă pulbere.
Mi-l aduc aminte pe Andrei Pleşu în era Emil Constantinescu. Nu mai avea cuvinte cu care să-i ridice ode, pentru ca spre sfârşitul epocii să-l facă pulbere.
De mine nu mai vorbim. Laude pe aproape două mandate, iar azi, pentru Andrei Pleşu, sunt nici mai mult nici mai puţin decât egalul lui Ghiţă şi partenerul PSD. Conform caracterului a uitat încleştările formidabile ale celor două mandate şi m-a introdus în propriu-i ventilator al pulverizării.
Şi asta pentru că a venit vremea altora să fie proslăviţi filosofic. Va veni şi rândul lor să fie pulverizaţi de geniul fără caracter Andrei Pleşu, cu siguranţă, la momentul declinului popularităţii."
Basescu si-a incheiat mesajul afirmand ca este vorba de "un drept la replică, după multe atacuri pe care le consider incorecte."
Plesu l-a ironizat pe fostul sef al statului, intr-un articol publicat saptamana trecuta, aratand ca ar fi ajuns la un consens cu cei de la PSD pe tema marilor probleme iscate de faptul ca pe presedinte il cheama Werner si pe premier Julien: "Deunăzi, dl Liviu Dragnea, cu umorul fin care îl caracterizează, nu prididea să se refere la şeful guvernului insistînd pe numele „Julien” din cartea sa de identitate. Adică insul nu e de-al nostru. E un venetic venit să ne încurce, să ne colonizeze, să ne scoată la mezat. Or, iată că şi dl Traian Băsescu, altfel antipesedist, susţine acelaşi punct de vedere, e drept ceva mai răstit, mai ostăşeşte, cum îi e felul: „Julien” şi „Werner” l-au umilit pe Brâncuşi, primul cu o licitaţie publică ratată, celălalt aşezîndu-se, ireverenţios, pe unul dintre scaunele de lîngă Masa Tăcerii. De ce am ajuns aici? E simplu. Pentru că pe premier nu-l cheamă Gigi şi pe preşedinte nu-l cheamă Mitică. Oricum, avem, în sfîrşit, consens. De opinia dlui Băsescu mă mir mai puţin. Îl cunosc destul de bine ca să ştiu că e pasionat de Brâncuşi, într-atît încît ia orice afront la adresa artistului ca pe un afront personal. Arta şi cultura sunt, pentru fostul preşedinte, sfinte. Cînd nu iese la televizor, citeşte multă literatură şi răsfoieşte albume cu marile capodopere ale muzeelor lumii.
În plus, e un om flexibil, fără obsesia vulgară a consecvenţei. Nu e „încremenit în proiect”. Pe vremuri era cu „axa Washington-Londra-Bucureşti” cu „licuriciul cel mare”, cu Uniunea Europeană. Acum s-a lămurit: discursurile din 2012 ale lui Victor Ponta şi ale lui Crin Antonescu erau corecte: străinii ne vor răul, ne vor legume, ne tratează de sus. Pe vremuri, găsea normal să-l demaşte pe Victor Ponta drept ofiţer acoperit. Acum ştie că astea sunt mofturi. Şi ca dovadă îl creditează generos pe Robert Turcescu, cel care s-a demascat singur ca ofiţer acoperit, într-un moment (televizat) de răpire mistică, dar şi cel care, la rîndul lui, îl „suspectează” pe Vlad Mixich de angajamente ascunse. Ce mai, oameni vii, oameni fără principii de lemn, oameni cu simţul realităţii: azi aici, mîine-n Focşani!", scria Andrei Plesu, in articolul publicat saptamana trecuta.
