Pe aceeași temă
Cu 256 de voturi pentru şi 87 contra, FIDESZ, partidul de dreapta care conduce Ungaria după alegerile din primăvara lui 2010, a impus Legea mass-media, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2011. Actul legislativ reglementează drastic atât presa scrisă, cât şi audiovizualul şi Internetul. „Libertatea presei din Ungaria se duce de râpă“, titra cotidianul Népszabadság pe prima pagină, în cele 27 de limbi oficiale ale UE, „Este o mare ruşine!“, a exclamat Miklós Haraszti, scriitor disident şi jurnalist maghiar, până de curând responsabilul cu presa al OSCE, în timp ce Washington Post anunţa „putinizarea Ungariei“, iar oficiali europeni cereau premierului Viktor Orbán respectarea regulilor democraţiei, tocmai în zilele când Ungaria prelua conducerea semestrială a Uniunii Europene.
Ce este atât de grav în Legea mass-media încât sute de jurnalişti au ieşit să protesteze pe străzile Budapestei cu plasturi lipiţi peste gură, iar publicaţii importante ca Népszava, Népszabadság, Magyar Narancs, Élet és Irodalom au ieşit cu pagina de gardă albă? În cele aproape 200 de pagini, documentul impune un control fără precedent asupra instituţiilor de presă, a jurnaliştilor şi a pieţei, încredinţând decizia, controlul şi dreptul de sancţiune unui organism politic atotputernic numit Autoritatea Naţională pentru Media şi Comunicare în Masă (ANMC). Autoritatea este condusă pentru nouă ani de Annamária Szalai, membră a partidului de guvernământ în rang de secretar de stat, care conduce şi Consiliul mass-media, alcătuit din cinci membri desemnaţi de FIDESZ. Instituţia are prerogative extinse care includ şi emiterea de decrete, ceea ce doar guvernul, Banca Naţională şi guvernările locale mai pot face.
Autoritatea Naţională pentru Media şi Comunicare în Masă:
- stabileşte regulile pieţei mediatice, distribuie frecvenţe în audiovizual, autorizează sau retrage autorizaţii staţiilor de radio şi televiziune.
- controlează şi sancţionează mediile electronice, presa tipărită, precum şi pe cea difuzată online pentru încălcarea „interesului public, moralei şi ordinii publice“. Amenzile aplicate pentru conţinutul „lipsit de echilibru“ sau care „aduce atingere demnităţii umane“ au cuantumuri capabile să ruineze piaţa mediatică şi aşa sărăcită de criză: până la 730.000 de euro pentru televiziune şi radio, până la 100.000 de euro pentru cotidiene naţionale şi portaluri de ştiri, până la 40.000 de euro pentru publicaţiile săptâmânale.
- limitează sub sancţiune procentul de ştiri conţinând violenţă la maximum 20% la televiziune şi radio şi stabileşte un procent obligatoriu de muzică ungurească de 35%.
- poate cere jurnaliştilor în baza legii să-şi dezvăluie sursele, invocând ameninţarea securităţii naţionale sau a ordinii publice.
- are mandat de a verifica şi confisca echipamentele şi documentele companiilor de presă publice şi private pentru a vedea dacă nu s-au produs încălcări de lege.
- decide bugetul mediilor publice şi îi numeşte pe directorii acestora.
- obligă presa, inclusiv pe bloggeri, sub sancţiune, să publice drept la replică nu doar în cazul informaţiilor eronate sau al atacului nejustificat, ci în toate situaţiile când cineva este nemulţumit de conţinutul materialului de presă.
Presa ungară a dat publicităţii primele măsuri luate pe baza noii legi care afectează mediile publice: Televiziunea Maghiară (MTV), Duna TV, Radioul public şi Agenţia Maghiară de Ştiri (MTI) au fost comasate într-un singur organism cu buget comun şi vor difuza ştirile produse de o redacţie unică. „Suspectez că această comasare, pe lângă scopul de a subordona complet mass-media publice, are şi un substrat comercial, şi anume vânzarea clădirilor situate central, foarte valoroase care ar aduce guvernului foloase substanţiale“, opinează László Cselényi, fostul preşedinte al Duna TV, demisionat în urmă cu câteva luni.
Imediat după promulgarea legii, opoziţia socialistă din parlament a trimis-o spre reexaminare Curţii Constituţionale, declarând că încalcă prevederi ale Constituţiei. Şi Uniunea Europeană s-a sesizat şi i-a cerut premierului Orbán să retragă sau să revizuiască legea. „Pentru mine este de neimaginat ca UE să spună Ungariei să modifice cutare sau cutare secţiune a legii, lăsând însă intacte legile din Franţa, Germania sau Danemarca. Aceasta ar fi discriminare“, a ripostat Orbán, citat de Bloomberg.
Totuşi, a admis cu oarecare iritare că Ungaria este dispusă să accepte orice procedură demarată de UE. „Vom amenda orice secţiune a legii, doar dacă această secţiune va fi amendată şi în legea ţării din care provine“, a declarat premierul.
Ambiguităţile Legii mass-media, lipsa de definiţie a încălcărilor sancţionabile, atotputernicia organismului politic pe mâna căruia s-a dat, pentru 9 ani, soarta presei ungare, politizarea, căluşul în gură şi aroganţa unei puteri care deţine două treimi din parlament, asociindu-se adesea cu partidul de extremă dreaptă Jobbik, aparent în opoziţie, pun Ungaria într-o situaţie incomodă la momentul preluării preşedinţiei Uniunii Europene, cu o agendă dificilă, care cere o diplomaţie în legătură cu care ministrul de Externe al Luxemburgului exprima serioase dubii.
Nici Germania nu este mai îngăduitoare cu vechiul său aliat. „Ca ţară care preia preşedinţia UE, Ungaria are o responsabilitate specială pentru imaginea întregii Uniuni în lume”, a declarat recent jurnaliştilor purtătorul de cuvânt al cancelarului Angela Merkel la Berlin.
„Textul încalcă standardele OSCE privind libertatea media şi pune în pericol pluralismul presei. Violenţa împotriva jurnaliştilor este echivalentă cu violenţa împotriva societăţii şi a democraţiei şi trebuie să răspundem cu condamnarea celor vinovaţi“, a pus punctul pe „i“ Dunja Mijatovic, responsabilă cu monitorizarea libertăţii presei la OSCE.
Informaţiile recente din presa ungară şi românească despre contribuţia adusă la controversata lege de un fost colaborator al Securităţii române, Péter Heltai, care turna tineri publicişti la Cluj sub numele de cod „Hegel“, are darul de a pune capac acestei poveşti care stârneşte indignare şi nelinişte în Europa.
În România au existat numeroase tentative similare privind o lege a presei. În 1992, senatorul PRM Vasile Moiş şi senatorul PDSR Ion Plătică au elaborat un proiect prin care ziarele şi periodicele erau „obligate să trimită câte un exemplar, înainte de difuzare, prefecturii judeţene şi inspectoratului judeţean de poliţie în a căror rază teritorială îşi au sediile şi se difuzează“. Cei doi voiau ca ofensa adusă preşedintelui prin media să se pedepsească cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În 1998, deputatul Petre Ţurlea (FSN), PUNR şi Uniunea Ziariştilor iniţiau un proiect de lege a presei, care prevedea monopolul UZP asupra legitimizării jurnaliştilor, cu drept de excludere din profesie.
Senatorul PNL Ioan Ghişe, susţinut de Gheorghe Funar (PRM), a iniţiat, în 2008, unul dintre cele mai controversate proiecte, cel al „ştirilor pozitive“. Astfel, programele de ştiri ale posturilor de radio şi televiziune erau obligate să aibă, în proporţii egale, ştiri pozitive şi negative. Era definit şi „delictul de presă“, care însemna, printre altele, şi „inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi cauzează o daună materială şi morală unei persoane“, fiind sancţionată inclusiv „omisiunea“. Ca acum în Ungaria, urma să se înfiinţeze un Ombudsman Mass-Media, care avea rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă, fiind un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, TV, Ombudsmanul putea să-i suspende din profesie pe jurnalişti, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.
În 2010, o altă iniţiativă, care voia, ca şi legea maghiară, să controleze şi presa scrisă şi Internetul, a venit din partea senatorului PDL Silviu Prigoană. Proiectul de lege dădea dreptul Consiliului Naţional al Audiovizualului să acorde şi să retragă licenţe pentru ziare tipărite şi online. Conform documentului, licenţa unei publicaţii din presa scrisă sau online poate fi suspendată pe o periodadă de 1, 3 sau 6 luni. Legea a fost respinsă de Senat. //
* * *
Péter Heltai, informator român
Péter Heltai, magnat media apropiat partidului de guvernământ FIDESZ, manager al postului de televiziune Duna şi care a inspirat legea presei ungare, a fost informator al Securităţii române în anii 1980. Sub numele de cod „Hegel“, a scris note informative despre artistul de origine clujeană Tibor Gall, cel care l-a depistat în propriul dosar de Securitate. Péter Heltai a dat informaţii şi despre Szőcs Géza, actual secretar de stat.
Budapesta nu renunţă la lege
Autorităţile de la Budapesta apără vehement noua Lege a presei, spunând că ea nu contravine în niciun fel legislaţiei europene. Ministrul Comunicaţiilor, Zoltán Kovács, susţine că ea este „necesară“ pentru a „actualiza“ activitatea jurnalistică. Ministrul de Externe, János Martonyi, consideră, la rândul său, că noua Lege a mass-media este una „amplă, complexă, nu contravine statului de drept şi are un caracter european“.
* * *
Taguri: legea presei, libertatea presei, OSCE, guvernul maghiar, FIDESZ.
