UNPR, pendulul lui Foucault în politica românească

Silvia Simion | 04.02.2016

Dispozitivul lui Foucault este un pendul gravitațional capabil să oscileze în orice plan vertical, demonstrând că Pământul se învârte în jurul axei sale. De la înființare, UNPR gravitează în orice plan politic, demonstrând că politica românească se învârte în jurul axei lui Gabriel Oprea.

Pe aceeași temă

 

Protocolul PSD – UNPR, un rod al fricii lui Dragnea de alegerile în două tururi

 

După decăderea rapidă a lui Gabriel Oprea care a urmat decesului polițistului aflat în coloana sa oficială, UNPR părea sortit pieirii. Parlamentari dezorientați, amețiți de aburii puterii pe care ”vicepremierul pentru probleme de securitate națională” părea să o aibă în servicii, și posibil la DNA, primari gata să fugă în brațele oricui ar avea mai multe șanse la guvernare după alegerile din toamnă, ce mai, agitație specifică scufundării unei bărci politice.

 

Pentru UNPR, ca un vânt în pupa a venit acțiunea PNL de a forța schimbarea legii alegerii primarilor într-un singur tur. Cu un simț înnăscut al pendulării după centrul de atracție, Gabriel Oprea s-a reorientat  și, ”prin interpuși” a lansat ideea că ar fi de acord cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin, dacă legea ar ajunge în Parlament. 

 

Purtătorul de cuvânt al UNPR, deputata Luminița Adam, declara că partidul său ”ascultă vocea poporului” și cum poporul a cerut alegerea primarilor în două tururi de scrutin, UNPR susține alegerea primarilor în două tururi. Concret, dacă premierul Dacian Cioloș va trimite în Parlament un proiect de lege privind modificarea legislației electorale, atunci UNPR va susține alături de PNL acest proiect de lege, chiar și cu o zi înainte de alegeri, declara Luminița Adam la Realitatea TV.

 

Doar arătând sperietoarea alegerilor în două tururi, la negocierile cu Liviu Dragnea, UNPR își putea condiționa susținerea legii actuale, de vot într-un singur tur, de garantarea remorcării UNPR la PSD.

 

UNPR susţine alegerile într-un singur tur de scrutin deoarece acestea sunt prevăzute de o lege organică. Aceasta a parcurs toate etapele, a fost dezbătută, votată în plenul Parlamentului şi promulgată de preşedintele României. UNPR rămâne fidel principiilor pe care le-a afirmat întotdeauna, seriozitate, stabilitate şi consecvenţă şi ca atare respinge propunerea de modificare a legislaţiei“. Aceasta era poziția oficială a UNPR, după întâlnirea cu premierul Dacian Cioloș din 1 februarie.

 

Premierul Dacian Cioloș a simțit oscilația UNPR și n-a riscat o asumare de răspundere guvernamentală pe legea alegerii primarilor și nici măcar un proiect de lege. La conferința de presă de după consultări, Cioloș recunoștea că nu a înțeles care este poziția UNPR față de modificarea legii, nu a înțeles dacă UNPR susține alegerea primarilor într-un tur sau în două tururi.

 

PNL își freca deja mâinile, sperând că pendulul gravitațional îi va indica lui Gabriel Oprea că centrul Pământului e în Aleea Modrogan, că împreună îl pot da jos pe Călin Popescu Tăriceanu din fruntea Senatului și că numai împreună vor reuși să schimbe, mai întâi, legea alegerilor locale și la toamnă, cine știe?, poate vor forma din nou un guvern împreună.

 

La Senat, grupul PSD are 60 membri, PNL 57, UNPR 21. Așadar, UNPR înclină decisiv balanța majorității. Mircea Geoană, în 2011, Vasile Blaga, în 2012, au fost demiși din funcția de președinte al Senatului prin votul majorității. Lui Crin Antonescu, după ruperea USL, în 2014, i s-a arătat ușa cu aceeași majoritate și a plecat singur. Călin Popescu Tăriceanu era, deci, pe făraș. Nu întâmplător au avut loc atâtea negocieri între PSD și ALDE după demararea acțiunii PNL de revenire asupra legii alegerii primarilor într-un singur tur.

 

La Senat se află încă din septembrie un proiect de lege depus oarecum pe mutește de către PNL pentru revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, după ce în 6 mai 2015, liberalii au votat cot la cot cu PSD alegerea într-un singur tur (278 voturi ”pentru”, 22 ”contra” fiind rezultatul votului pentru adoptarea legii).

Orice proiect ajunge în dezbaterea plenului unei Camere doar dacă vrea președintele Camerei respective. Înlăturarea lui Tăriceanu ar fi adus două reușite PNL: 1. dezbaterea rapidă a legii și, evident adoptarea ei; 2. o primă victorie politică asupra PSD, care conta pentru stimularea propriei armate de activiști înaintea alegerilor locale.

 

Liviu Dragnea a mirosit strategia PNL și cunoscând bine obiceiul lui Oprea, a atras UNPR în planul săul politic pentru locale: fără schimbarea lui Tăriceanu, fără schimbarea legii alegerilor locale.

 

PSD nu a pierdut nimic prin semnarea, astăzi, a protocolului cu UNPR. Candidaturile comune la primării, în funcție de cel mai bine plasat pe plan local, se stabiliseră de mult și se parafaseră la întâlnirea liderilor PSD de la sfârșitul săptămânii trecute, ce a avut loc la Sinaia.

Gabriel Oprea a forțat obținerea unui număr de locuri pe listele parlamentare din toamnă, dar a obținut doar promisiuni, care ar putea fi deșarte, în funcție de sentința definitivă pe care președintele PSD o așteaptă de la Înalta Curte în dosarul ”Referendumul”.

 

Practic, PSD iese în câștig, asigurându-și liniștea pentru alegerile locale, așa cum bătuse palma și cu PNL, anul trecut, în mai. Pentru că liberalii s-au răzgândit, social-democrații au rezolvat problema cu UNPR.

 

UNPR,  partidul înființat pentru liniștea lui Băsescu

 

După alegerile parlamentare din 2008, PDL și PSD au format împreună guvernul. ”În sfârşit, îmi văd visul cu ochii: un guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară”, spunea Traian Băsescu pe 22 decembrie 2008, la învestirea guvernului Boc. În acest guvern, Gabriel Oprea era ministru de Interne, în ciuda voinței lui Vanghelie, care-l pregătise pentru această funcție pe prietenul său Cătălin Voicu, fost general SPP, condamnat în 2013 la șapte ani de închisoare pentru trafic de influență într-un dosar cu judecătorul Florin Costiniu de la Înalta Curte. De altfel, acesta era marele atuu al fostului senator Voicu: influența.

 

 

La puțin timp după ce devine ministru, în ianuarie 2009, Oprea îl numește pe Virgil Ardelean, zis ”Vulpea”, director general al DGIPI  - structura de informații a Ministerului Internelor cunoscută și sub numele de ”unitatea doi și-un sfert”, după vechiul nume UM 0215. PSD a luat foc, pentru că numirea s-a făcut fără consultarea partidului, iar Marian Vanghelie, după eșecul Voicu, își dorea ca măcar aici să-și planteze un om.

 

PSD îi retrage sprijinul politic și Gabriel Oprea este propus pentru excluderea din partid. Oprea își prezintă demisia din funcția de ministru de interne, dar și din PSD. Aici începe epopeea interesului național:

"Am demisionat din funcția de ministru de Interne ca să nu periclitez coaliția care s-a format la guvernare. Am pus interesul României și al românilor pe primul loc și am intenționat să fac o echipă competentă, având trei scopuri majore: o administrație publică transparentă, îmbunătățirea siguranței cetățeanului și aderarea României la spațiul Schengen”. Așa își motiva Gabriel oprea demisia, la 13 ianuarie 2009.

Gabriel Oprea susține că pentru acest gest a primit a patra stea de general din partea lui Traian Băsescu, el făcând afirmația în cadrul unei emisiuni a Antenei 3, din octombrie 2009:

"Traian Basescu mi-a acordat cea de a patra stea de general pentru prestatia mea scurta la MAI si pentru faptul ca mi-am dat demisia".

 

La câteva luni după această destăinuire, Gabriel Oprea înființează UNPR, alături de mai mulți parlamentari plecați între timp din PSD, precum Cristian Diaconescu și Marian Sârbu.

 

După ce guvernul Boc este demis în urma unei moțiuni de cenzură, în 13 octombrie 2009, Gabriel Oprea apare ca propunere de ministru în guvernul Liviu Negoiță, care nu a fost însă niciodată validat. După alegerile prezidențiale din 2009, când Traian Băsescu câștigă al doilea mandat, UNPR intră din nou la guvernare, în guvernul Boc ll, iar Gabriel Oprea ocupă funcția de ministru al Apărării. Aceeași funcție o ocupă și în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, instalat după demisia lui Emil Boc din 9 februarie 2012.

UNPR devine astfel o balama oricând la dispoziția lui Traian Băsescu pentru a deschide ușa unei guvernări PDL.

 

În iulie 2012, interesul național trimite UNPR în brațele USL

 

Guvernul MRU a fost demis prin moțiune de cenzură în 27 aprilie 2012. Emil Boc, președintele PDL, a făcut o declarație la cald, bănuind că parlamentarii UNPR au votat moțiunea înaintată de USL.

"Este o victorie a traseismului. O victorie a lipsei de caracter politic. Fără voturile unui partener din coaliție, moțiunea nu ar fi trecut”, spunea Emil Boc la câteva minute după ce rezultatul votului la moțiune a fost anunțat, el adăugând că din acel moment colaiția de guvernare nu mai există.

Acesta a fost și motivul pentru care PDL nu a mai făcut nicio propunere de prim-minsitru, Victor Ponta fiind propus în funcția de prim-ministru al USL, în aceeași zi cu demiterea guvernului Ungureanu, de către președintele Traian Băsescu.

 

La alegerile locale din 2012, UNPR a obținut  5 la sută din voturile pentru consiliile lcoale și județene, a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Neamţ, precum și Primăria sectorului 2.

În iulie 2012, UNPR și PSD au format  Alianța de Centru Stânga, care a devenit parte componentă a USL, așa cum PNL a încheiat cu Partidul Conservator Alianța de Centru Dreapta (ACD). Au candidat la alegerile parlamentare din 2012 pe listele USL, unde au obținut 70 la sută din mandatele parlamentare.

Având doar zece locuri în Camera Deputaților și cinci locuri în Senatul României, insuficiente pentru a forma grupuri parlamentare separate, (12 deputați, 7 senatori), parlamentarii UNPR s-au alăturat grupului PSD. Evident, au votat în favoarea guvernului  Ponta ll, iar Gabriel Oprea a devenit vicepremier pentru probleme de securitate națională.

 

UNPR a absorbit Partidul Poporului – Dan Diaconescu în iunie 2015, dar și mulți alți traseiști parlamentari, așa încât acum, grupul parlamentar al UNPR numără 64 de senatori și deputați.

 

În 2014, UNPR rămâne la guvernare, dar îl sprijină pe președinte, oricare ar fi el

 

Pe 4 noiembrie 2014, cu două zile după primul tur al alegerilor prezidențiale, UNPR încheie un protocol cu PRM pentru susținerea lui Victor Ponta în turul al doilea.

La începutul anului 2015, Gabriel Oprea se declara însă  partener al noului președinte al României, ba chiar era mândru că ”i-a reușit cu Iohannis”:

”Referitor la Iohannis, știți cum este în politică, depinde și cum începi. Câteodată începi cu stângul, câteodată cu dreptul. Chiar mi-a reușit cu Iohannis, cred că a fost cu dreptul. Am făcut sport în Sibiu, școala de ofițeri din Sibiu, mi-am luat nevasta din Sibiu. Îl cunosc de mult timp pe Iohannis. Este un om serios. Era primar, m-a respectat, l-am respectat", a afirmat vicepremierul Oprea într-o emisiune din luna martie 2015, la Realitatea TV.

 

 

Acum avem așa: avem un prim-ministru pe care îl cheamă Victor Ponta și, într-adevăr, îl sprijin pe Victor Ponta, un băiat tânăr. Și pe președintele României îl cheamă Klaus Iohannis (...). Am spus că, până acum, am sprijinit guvernele din care am făcut parte. În cazul acesta, în mod special, îl sprijin pe Victor Ponta și doar pe Victor Ponta, primul ministru al României și președintele PSD", explica Oprea, în martie 2015, strategia UNPR, atunci când se punea pentru prima oară problema schimbării lui Ponta după alegerile prezidențiale.

 

Oricine ar fi la guvernare, oricine ar fi la Cotroceni, Gabriel Oprea și UNPR cad în picioare. Transpun perfect în politică explicația fenomenului pendulului lui Foucault: ”cum mișcarea de oscilație este, în esență, o proiecție liniară a unei mișcări de rotație, pendulul gravitațional își păstrează neschimbat planul de oscilație liniară. În timp ce el oscilează în plan vertical, sub el Pământul se rotește”. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22