Vandalizarea cimitirului evreiesc

Noaptea in care Liviu Pechet a fost ucis a doua oara

In ziua de 23 octombrie 2008, paznicul cimitirului evreiesc din Soseaua Giurgiului descopera un numar mare de morminte vandalizate. Monumentele funerare limitrofe unei alei principale, precum si altele, de-a lungul unei alei secundare, sunt rasturnate, in grupuri de cate 3-4, fie ele executate din piatra, granit cizelat sau marmura slefuita. Numarul lor total (inventariat ulterior de politie) este cam de peste 100.

Mai intai, cateva observatii: nu se con­sem­neaza prezenta unor semne de pan­ga­rire, simboluri antisemite (zvastica), ur­me­le unor loviri distrugatoare cu obiecte gre­le si ascutite (ciocane, rangi, tarna­coa­pe) sau inscriptii injurioase explicite. Dete­rio­rarea monumentelor s-a produs prin dis­locarea pietrei funerare verticale, cea pe care se afla inscriptionata identitatea de­cedatului, si rasturnarea acesteia. In une­le cazuri, piatra funerara cazuta a ra­mas in­­treaga, dar a provocat pagube ma­si­ve la mormantul invecinat (ex.: dr. Safir Ber­nard), in altele nu s-au produs deterio­rari nici la piatra funerara proprie, nici la cea ve­­­cina. (ex.: farmacist Witzler Avram, Avram Barba, Osias Zilberstein). O alta ca­­­te­go­rie o reprezinta pietrele funerare, ca­re, in cadere, nu au atins alte mor­min­te, ci s-au pravalit in iarba (ex: Nathan Katz, Na­than­son Bety). In fine, la alte mo­nu­mente, dupa dislocare si rasturnare, pia­tra fune­ra­ra proprie a fost sparta sau de­te­rio­ra­ta, ca urmare a lovirii de mor­man­tul ve­cin (ex.: George si Maria Kauf­man, fam. Se­gal). In cele mai multe din­tre ca­zuri, pie­tre­le funerare au fost se­ce­ra­te in se­rie, pre­cum piesele de domino. S-ar pa­rea ca ac­tiu­nea barbara s-a desfa­su­rat con­tra-cro­no­metru, vizand, preme­di­tat, mai degra­­ba “bifarea” unui numar cat mai mare de mo­numente afectate, de­cat dete­rio­rarea pro­priu-zisa a lor. Din cer­cetarea tuturor pie­tre­lor dislocate, iesa la iveala fap­tul ca ele­­mentul vertical (cel rasturnat) nu avea un sistem de fixa­re temeinic (di­bluri, ar­ma­­­­turi) de soclul sau de piedes­ta­lul mo­nu­men­­tului, decat in unul sau doua cazuri. In rest, piatra fu­ne­ra­ra a fost, la inau­gura­rea locului de veci, doar ridicata, pozitio­na­ta si “fixata” cu un strat subtire de mor­tar. Ceea ce duce la ideea ca sis­te­mul pre­car de asamblare a fost, pe de o par­te, un fac­tor decisiv in “ran­damentul” de­mo­la­to­riu, iar, pe de alta, ca autorii van­da­lis­­mu­lui s-au confrun­tat, prin observare di­rec­­ta, cu aceasta ca­renta, fapt ce le-a usu­rat mult demersul, sau ca ar fi putut ac­­tiona in cu­nostinta (anticipata) de cau­­za. La mo­nu­men­tele funerare profanate se mai aduga un nu­mar apreciabil de banci de recu­le­gere si odih­na, aferente mor­min­te­lor, de dimen­siuni modeste si insirate de-a lungul aleii, majoritatea din piatra fa­so­na­ta, care au fost pur si simplu rastur­na­te din­tr-o sin­gura miscare sau lovitura de picior.

Un monument distrus atrage in mod deo­sebit atentia: este mormantul lui Liviu Adrian Pechet, “nascut la 20 oct. 1925 si ucis miseleste in noaptea de 17 aug. 1945”, asa dupa cum sta incizat in sculp­­tura funerara. Monumentul repre­zin­ta un pian, pe care se afla o partitura muzicala, com­pusa, candva, chiar de Liviu Adrian. Deasupra pianului stau trei portrete, intr-o ambianta aproape domes­tica, ale de­func­tului, la diferite varste. In fata pia­nu­lui, un taburet, iar la picioarele lui, o in­scrip­tie pe o placa de marmura: “Tre­ca­tor, opreste-ti pasul / si priveste acest mor­mant / Unde-o mama indu­re­ra­ta / A ingropat ce-a avut mai sfant”. Niste maini (oare?) netrebnice au luat cu asalt spatiul aducerii aminte si au batjo­co­rit du­re­rea pierderii unei fiinte umane, aidoma unei stihii animalice dezlantuite. Era ca si cum copilul, pierdut intr-o noap­te de au­gust, fusese dezgropat de ghea­re cor­noa­se nemiloase, de vietate tara­toa­re, smuls din pamant si sfartecat cu bes­tialitate a doua oara.

Oricare va fi fost motivul acestei bar­ba­­rii, m-am simtit umilit si mi-a fost (pen­tru a cata oara?) rusine ca traiesc alaturi de bi­pe­de oligofrene, apte de a se inco­lo­na, mu­­te, nevazute si gata de distrugere, pe care nu le-am putut, nici de aceasta da­ta, im­­pie­­dica. Imi cer iertare, in numele lor, fa­mi­liilor umilite si comunitatii evre­iesti din România.

Florin Gabrea

O ingrijorare legitima

Violenta careia i-au cazut prada, saptamana trecuta, peste o suta de morminte din cimitirul evreiesc de pe Soseaua Giurgiului ne priveste pe toti. In fata proportiilor acestui act de vandalism, fara precedent dupa 1989, ingrijorarea este legitima, cu atat mai mult cu cat, de cativa ani, ne obisnuisem sa aflam despre astfel de infamii mai degraba din presa franceza sau din cea germana. Trebuie sa aflam, cat mai repede, cine si de ce a indraznit sa vandalizeze acest loc, din ce se hraneste impulsul profanator, la ce ne mai putem astepta... Aceasta agresiune, care aminteste de o epoca in care astfel de intamplari devenisera banale, ne loveste pe toti si risca sa ne loveasca din nou, daca nu vom reactiona acum asa cum trebuie. Pentru a afla cat am invatat din trecut si in ce societate traim, toata lumina trebuie facuta asupra a ceea ce s-a petrecut in cimitirul din Soseaua Giurgiului.

Florin Turcanu

Mahnire si indignare

Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania, impreuna cu Comunitatea Evreilor Bucuresti, informeaza autori­ta­ti­le statului si opinia publica din Romania si din strainatate ca, miercuri, 22 octom­brie 2008, s-a constatat un atac, fara pre­ce­dent, prin patrunderea ilicita in incinta cimitirului evreiesc din Bucuresti, Sos. Giur­giului nr. 162, a unor persoane necu­noscute care au vandalizat zone ale ci­mi­ti­rului. Cu atat mai mult este de con­dam­nat actiunea intreprinsa, cu cat ea a avut loc in timpul sarbatorilor evre­iesti de toam­na, cu accesul interzis in ci­mi­­tire, po­tri­vit canoanelor cultului mozaic.

S-au profanat si distrus cel putin 131 de monumente funerare, identificate, pana in prezent, multe dintre acestea din mar­mura si granit. Totodata, au fost spar­te geamurile si s-au devastat birourile ad­mi­nistrative ale cimitirului.

In acest cimitir sunt numeroase mor­minte ale unor martiri ai poporului evreu, ucisi in anii Holocaustului, precum si os­tasi evrei care au cazut la datorie pentru Ro­mania, eroi ai neamului romanesc. Este greu de admis ca actele de van­da­lism comise acum sunt doar gesturi necu­ge­tate ale unor persoane neidentificate in­­­ca.

Cu toata raspunderea care ne revine si animati de atasamentul profund al evreilor din Romania fata de tara in care s-au nascut si traiesc de sute de ani, ne ex­primam mahnirea si indignarea ca ase­menea fapte se mai pot intampla astazi, in Romania democratica, renascuta dupa decembrie 1989.

Cu greu ne putem abtine sa nu gan­dim catre cercuri politice atasate de un tre­cut de trista amintire, de formatiile po­li­tice si de persoane care au cultivat siste­ma­tic invrajbirea intre cetatenii romani pe motive de etnie, rasa si religie.

Cerem in modul cel mai ferm auto­ri­tatilor statului sa intervina, cu prompti­tu­dine, pentru identificarea faptuitorilor, pen­tru judecarea si pedepsirea lor potrivit le­gilor tarii in materie civila si penala.

Presedinte FCER, deputat dr. Aurel Vainer

Presedinte CEB, prof. ing. Osy Lazar