Pe aceeași temă
"Nu stiu ce cred altii, dar eu am impresia ca bate un vint de schimbare in politica noastra. Toate partidele importante par sa fi ajuns la ceasul unui necesar aggiornamento. Ar fi bine daca toti cei care vor sa participe la aceasta schimbare, ar rosti in sinea lor cit de des se poate aceasta mica rugaciune a Sfintului Francisc din Assisi: Doamne, Da-mi serenitatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a sti diferenta dintre ele. Sa ascultam ce spun cei care chiar au schimbat lumea: cind pleci pe drumul marilor schimbari, serenitatea este esentiala! (...)aceasta postare se dedica, in special, prietenului intru idei Cristian Preda", scrie la randul sau Sever Voinescu.
Preda ii raspunde din nou lui Voinescu, aratand ca si revolutionarii francezi de la 1848, care cochetau cu ideile socialiste, predicau ideea de concordie.
"Pentru ca Sever Voinescu imi face onoarea de a-mi dedica o postare intitulata <Schimbari. Sa luam aminte la Sf. Francisc>, imi face placere sa-i dedic si eu postarea de fata despre concordie. E vorba, de fapt, despre sarbatoarea Concordiei, asa cum s-a tinut aceasta pe 21 mai 1848 pe Champ de Mars, in descrierea lui Tocqueville".
“Se aflau acolo cel puţin trei sute de tinere îmbrăcate în costumul lor virginal într-un mod atât de viril încât ai fi zis că erau băieţi îmbrăcaţi în fete. Fiecare dintre fete primise un buchet mare de flori, pe care ni-l aruncau în mod galant atunci când treceau prin faţa noastră. Cum braţele lor erau foarte puternice, fiind obişnuite, din câte mi-am dat seama, mai degrabă să sape decât să împrăştie flori, buchetele ne cădeau în cap ca o grindină deasă şi neplăcută. O tânără mai înaltă s-a desprins de tovarăşele ei şi, oprindu-se în faţa lui Lamartine, a recitat un imn în cinstea lui. Încet-încet, ea s-a însufleţit atât de tare încât chipul ei a devenit înspăimântător, iar trupul i s-a contorsionat într-un mod groaznic. Niciodată entuziasmul nu mi s-a părut mai apropiat de epilepsie. Atunci când a terminat de recitat, poporul a vrut ca Lamartine s-o sărute, aşa că fata i-a întins un obraz inundat de sudoare, pe care el l-a sărutat, destul de ezitant, cu vârful buzelor”.
Să mai adaug că, de teama de a fi împuşcat, Tocqueville mersese la sărbătoarea Concordiei înarmat:
“În fiecare buzunar îmi pusesem câte un pistol şi, discutând cu colegii mei, am aflat că şi ei se înarmaseră cu discreţie: unul îşi luase o sabie, altul un pumnal, aproape toţi aveau un mijloc de apărare", incheie Cristian Preda.
