Demis, interimar și desemnat

Deși guvernul a căzut cu un scor record (261 de voturi), Orban consideră că “guvernul a căzut în picioare” întrucât a reparat o groază de erori pesediste în trei luni. Cum s-ar zice, nu poate strica PSD în 7 ani cât poate repara PNL în 3 luni. În realitate, multe din stricăciunile produse de PSD sunt aproape ireparabile. Justiția, de exemplu, și-a pierdut (definitiv, se pare) ritmul și suflul luptei anticorupție și antiinfracționalitate. Dar oricât și-ar fi dorit guvernul Orban să pice (în vederea anticipatelor) căderea nu i-a picat bine. Nu există cădere fără durere. Evident, Iohannis l-a desemnat tot pe Orban să formeze noul guvern căzător iar Ciolacu va contesta la CCR (tovarășa de drum a PSD) renominalizarea lui Orban. Degeaba. Constituția nu interzice nominalizarea repetată a unui premier. Scopul PSD este însă de a întârzia (sau bloca) anticipatele: tragi semnalul de alarmă și oprești trenul în câmp. Ciolacu avea și el un premier, pe Remus Pricopie, care era de fapt al lui Ponta. Și astfel Ponta și Ciolacu au apărut unul lângă altul (ca pantoful cu ciorapul și ca varza cu ciolanul) unindu-și pașii și candidatul. A vorbit mai mult Ponta, ca de obicei. La dezbaterea moțiunii Ponta i-a replicat și lui Orban că “eu n-am fost la clinici de dezalcolizare”. Se vede. Poate că trebuia. Ponta e atât de beat de sine încât merge mereu pe două cărări, prin două partide și cade în două șanțuri. Acum, fiindcă alegerea primarilor în două tururi a căzut (risc major să rămânem cu țața Firea!), guvernului Orban nu-i mai rămâne decât să cadă de două ori. Prima oară ar trebui să fie comic: guvernul stă la prezidiu și nimeni nu-l votează. Asta dacă PSD nu lipsește special ca să nu existe cvorum și Orban să n-aibă unde să cadă. Poate doar în ridicol. Ultima cădere constituțională (a treia) va fi și mai grea: “nu vom ajunge la anticipate” a promis Paul Stănescu foarte sigur pe “armetica” PSD. Și unde vom ajunge? Doar la capătul nervilor. Ar fi o lovitură pentru PNL să rateze și anticipatele - dar și o lecție: nu trebuie să-ți forțezi norocul. În ajunul căderii sale premeditate, Orban a dat 25 de OUG (multe fără avizele necesare) ridicându-și toată lumea în cap. De, ce-i prea mult strică. Ciolacu în schimb a prins aripi pentru congresul PSD unde candidează la președinție – deși cine a vânat cu Hayssam nu mai face niciun ban. Ciolacu a fost ajutat la moțiune de Ponta care s-a lipit ca musca la arat (și la Arafat) de PSD dar și de Georgian Pop (fost șef de Comisie SRI) care trecuse de la PSD la PNL (de ce l-or fi primit?) de unde (după o lună de spionaj) s-a întors la PSD. Căderea guvernului i-a dat ocazia lui Iohannis să țină un monolog despre băieții buni și băieții răi: “avem un guvern liberal care vrea să miște lucrurile și un PSD care vrea să oprească lucrurile”. Lucruri știute. “Românii s-au săturat de PSD”, a constatat Iohannis. Problema e că PSD nu s-a săturat. După 3 luni s-a speriat că-i fuge țara de sub picioare și a depus moțiune de cenzură. Altfel rămâneam fără frumusețe de criză. Orban a respins însă toate argumentele pesediștilor:”nu mă las judecat de voi! Sunteți făcuți din pixul lui Dragnea”. Și din pasta lui Ceașcă. Dar las’că nici liberalii nu-s născuți din spuma mării. Orban e nemulțumit și de Rareș Bogdan (ivit din pixul său) fiindcă “face un joc pervers”. Niciun pix fără chix. Hai, că începe marea mâzgăleală.