Alegeri 1996

 Joi, 16 noiembrie, la sediul  GDS a avut loc masa rotunda cu tema Alegeri 1996. O evaluare dupa 10 ani, moderata de Alexandru Lazescu. La dezbatere au participat fostul presedinte Emil Constantinescu, parlamentari si consilieri prezidentiali din perioada 1996-2000, reprezentanti ai societatii civile. Prezentam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Emil Constantinescu (presedintele Romaniei, 1996-2000): Cred ca acesti 10 ani, care constituie o bariera simbolica, ne arata ca a venit momentul ca cel putin cativa sa incerce sa abandoneze abordarea emotionala. Toate analizele pe care le-am citit despre perioada ‘96-2000, cu exceptia articolelor d-lui Daianu, au fost urmarile unei abordari emotionale. Cuvantul cel mai des rostit a fost "dezamagire". Propunerea mea este sa abandonam emotionalul si intelectualii sa regaseasca ceea ce constituie insasi rostul lor de a fi: rationalitatea. Avem fapte, avem cifre, documente, deci putem in sfarsit sa realizam o dezbatere in aceasta maniera.

Exista o discrepanta enorma intre modul in care este abordata perioada 1996-2000 in afara Romaniei si cel din tara. Cativa colaboratori tineri de-ai mei din zona de cercetare au luat de pe Internet 35 de volume privind zona Europei Centrale si Sud-Estice, in care administratia Constantinescu este exclusiv pozitiv incadrata. La polul opus, pe plan intern, este incadrarea negativa. Sigur ca nu e vorba de negativ sau pozitiv, e vorba sa facem un pas spre aflarea unui adevar. Cred ca ne-au lipsit doua elemente. Unul, referentialul: nu poti sa ai o perceptie asupra unui fenomen daca n-ai stabilit referentialul. Una dintre cheile manipularii a aparatului securisto-comunist a fost sintagma "nu vorbiti de mostenire". Asta a fost un pumn in gura care ni s-a pus. O parte dintre lucrurile care nu puteau fi rostite imi apartine mie personal. Pentru ca, daca as fi fost presedintele care vrea sa fie popular si jucator pentru el, ar fi fost suficient sa anunt, cum mi s-a sugerat, ca de fapt tot sistemul financiar romanesc se afla in crah. Astazi se stie marimea creditelor neperformante de la Bancorex, de 2 miliarde de dolari, stim ca erau si la Banca Agricola in valoare de in jur de 1 miliard de dolari, toate bancile private romanesti erau in faliment. In numai doi ani de zile, anchetele au evoluat in procese, procesele in condamnari si conducatorii acestor banci au fost condamnati la ani grei de inchisoare. Sigur, au fost eliberati dupa 2000. In 1997, numai din confiscari s-au transferat prin Ministerul Finantelor in Banca Nationala 1.200.000.000 de dolari, in conditiile in care toata rezerva Bancii Nationale a Romaniei era de 600.000.000 de dolari. De ce este necesar referentialul? Pentru ca ne apropiem de un alt moment care va ramane unul din marile repere ale istoriei romanilor: 1 ianuarie 2007. El se va alatura altor cateva momente: Unirea, Independenta, Romania Mare, dupa care va urma integrarea europeana. Acesta va fi al patrulea mare moment in toata istoria romanilor. Nu avem un referential, nu avem un raport coerent asupra starii natiunii in acest moment. Nu un raport guvernamental, prezidential, al partidelor politice, ci unul care sa plece din societatea civila si care sa oglindeasca realitatea fara adjective.

Al doilea element este scoaterea in afara contextului. Orice comparatie in afara contextului nu numai ca este falsa, ci  absolut contraproductiva. Nu poti sa compari ceva ce se desfasura intr-un context regional marcat de instabilitate, de conflicte, de razboi, cu ceea ce se desfasoara astazi intr-un context de stabilitate, de structuri si intr-un alt tip de zona. Atunci nu aveam nici un fel de structura politica coerenta, nici un fel de structura militara, de serviciu, organizata, legislatie, nu exista nimic. Exista acest singur material: un val de entuziasm, care nu dureaza mult.

Cred ca rostul acestor dezbateri ar fi sa invatam ca aceste doua lucruri, referentialul si contextul, trebuie bine precizate, pentru ca peste 10 ani, cand poate ne vom strange aici, sa analizam importanta momentului integrarii europene, sa putem fi capabili sa facem o analiza corecta, bazata pe fapte, si nu pe impresii, dorinte sau dezamagiri.

Radu F. Alexadru (senator, 1996-2004): E limpede ca o abordare care sa faca abstractie de acel plan referential este de la inceput sortita unor grave erori, in primul rand prin omisiune. Am fost in parlament, am urmarit si am trait toate momentele fierbinti ale mandatului dvs. si cred ca atunci am avut intr-adevar sentimentul nu ca sunt martor, ci ca sunt implicat in ceva care inseamna a se face istorie.

Astazi, dupa ce au trecut anii, pot sa va spun ca imensa nedreptate de a va fi retras candidatura, comisa fata de dvs., este insignifianta fata de nedreptatea pe care ati facut-o fata de evolutia scenei politice romanesti. S-a dovedit, prin abandonul dvs., ce gol imens urmeaza dupa perioada Emil Constantinescu.

De ce nu a fost deconspirata Securitatea in mandatul Constantinescu?

Serban Radulescu Zoner (deputat, 1992-2000): Perioada ‘96-2000 a constituit singura urcare la Cotroceni, in fruntea statului roman, dupa o jumatate de secol, a unui intelectual de elita, un profesor universitar. Nu va poate contesta nimeni faptul ca ati mostenit o tara cu o economie la pamant si cu un stat cvasitotalitar si ca, atat din punct de vedere economic, cat si pe plan politic, ati miscat lucrurile din loc pe calea cea buna. Dar pe mine ma roade un lucru, d-le presedinte: cum ramane cu Securitatea si cu vechile structuri? In timpul cat ati fost presedinte, fostii securisti si activisti de partid au acaparat economia nationala, o situatie preluata apoi de tandemul Iliescu-Nastase si dusa la perfectiune. Ce ati facut cu increngaturile vechii Securitati? Serviciile secrete in timpul administratiei Constantinescu au militat impotriva desecretizarii arhivelor Securitatii. Eram de fata in parlament cand d-l Costin Georgescu a pledat pentru pastrarea sub cheie a arhivelor Securitatii, care ar pune in pericol siguranta nationala. Pentru ce siguranta nationala pleda persoana de incredere a dvs.? Siguranta unui stat dictatorial si sangeros?

Eu nu sunt un fan al presedintelui Traian Basescu. Ceea ce stim cu totii insa este faptul ca actualul presedinte a desecretizat cea mai mare parte a arhivelor, pe care, cu parere de rau, administratia Constantinescu le-a tinut sub obroc. O sa spuneti ca judec emotiv, nu cu cifre, dar chestiunea asta pentru mine este o enigma.

E. Constantinescu: Modul in care ati pus dvs. problema este ilustrativ pentru incapacitatea unor oameni din elita intelectuala si, mai grav, a unor istorici de a intelege fenomenul. Consider ca aceasta incapacitate este cea mai grava pentru viitorul Romaniei, atat prin deficitul de rationalitate, cat si, mai grav, prin transferul pe care il face mai departe in zona emotionala.

Securitatea, oligarhia securisto-comunista a pus mana pe economie in perioada ‘96-2000. Corect. Dar intreb: putea sa fie impiedicata altfel decat respectand legea? Pentru ca in momentul in care se deschide actiunea de privatizare, este normal ca cei care aveau bani, furati sau nu, in perioada ‘90-’96, sa cumpere activele. Nu exista nici un mod de a interzice participarea la licitatie a unor persoane care veneau cu bani intr-o perioada in care nu puteau fi dovediti ca sunt bani prin furt. Uitati cu totul ca Romania reprezinta un caz special, pentru ca in toate celelalte tari foste comuniste din Europa Centrala si de Est, imediat dupa caderea comunismului, au venit la putere guverne de centru-dreapta, care au intreprins masuri democratice, au lansat procesul de privatizare. Nu exista nici un singur caz in care in Europa Centrala si de Sud-Est un guvern si o putere reformista sa fi castigat al doilea mandat la rand.

Dupa 1996, trebuia sa urmeze o faza de constructie a centrului-dreapta. Nici societatea civila, nici partidele nu au facut absolut nimic, nu au fost capabile sa ofere o ideologie de centru-dreapta, nu pentru ca nu erau in stare sa faca un concept, ci pentru ca nu credeau in preeminenta legii, nu credeau in forta institutiilor statului, nu credeau in structurile descentralizate si in subsidiaritate, nu erau capabile sa creeze partide democratice, cu structuri de jos in sus, ci numai partide de lideri. Toate varfurile si elitele intelectuale din Romania, atunci si inca astazi, se agata de conducatorul providential. In momentul in care s-au lansat, ca o prioritate, integrarea in NATO si in UE au tinut loc de viziune politica. Bine cunoscutul plan de parcurs a tinut loc de strategie pe termen mediu, monitorizarea Consiliului Europei a tinut loc de responsabilitate individuala.

Intre ‘92-’96 CDR a fost un proiect politic al binelui, pe care 7 milioane de romani in ‘96 l-au ratificat, dar pe care intelectualii si in primul rand societatea civila l-au tradat cu foarte mare viteza. Si au putut sa fie manipulati pentru ca nu aveau aceasta credinta in fundamentele de centru-dreapta. Persoane care erau chiar aici in GDS au vazut in mine un presedinte tot de tip totalitar care trebuia sa faca ordine, sa deschida dosare, sa aresteze, sa judece, sa condamne, chiar sa execute. Din doua motive: incapacitatea de a lucra cu conceptele de centru-dreapta si lasitatea. Scria foarte clar in Constitutie ca directorul SRI este votat de parlament si ca, daca parlamentul nu aproba raportul SRI, il poate schimba. Presedintele nu-l poate schimba. Eu va intreb de ce n-ati actionat. Daca nu v-a convenit in parlament, in loc sa va vaicariti, trebuia sa introduceti o motiune.

S.R. Zoner: De ce d-l Costin Georgescu sau dvs., prin CSAT, nu ati hotarat desecretizarea tuturor dosarelor Securitatii?

E. Constantinescu: Era ilegal. CSAT nu putea sa deconspire.

CDR nu a castigat alegerile

Radu Filipescu (GDS): A fost o perioada foarte dificila, in care situatia politica era complexa. Din punctul nostru de vedere, al unei organizatii a societatii civile, imi dau seama ca unele abordari au fost gresite, in sensul ca s-a apelat la un moment dat la rezolvarea unor probleme prin mijloace de prietenie. De exemplu, in cazul Gheorghe Ursu, s-a solicitat vreo trei ani de zile rezolvarea ca un fel de interventie si a fost gresit. Noi trebuia sa facem public presiune, pentru ca inclusiv in cazul unui presedinte sau sef de guvern care iti este apropiat trebuie sa creezi o presiune publica ca sa-l pui in situatia sa rezolve ceva. Din punctul acesta de vedere cred ca a fost o ruptura intre cei care au ajuns la guvernare si societatea civila. Mai e o problema - adversarii dvs. erau foarte disciplinati: ei spuneau tot timpul "CDR e un dezastru". In plus, CDR era criticata si de intelectuali. Era un lucru bun, nu trebuie sa luam numai lucrurile bune sau pe cele rele, era o critica constructiva. Dar perceptia e, intr-adevar, ca venea critica si din partea adversarilor, si din partea cealalta.

Eu nu judec optiunea dvs. de a nu mai candida, dar modul in care s-a facut, fara o consultare sau fara o atentionare mai larga a aliatilor, a creat o problema.

E. Constantinescu: CDR n-a mai existat dupa ajungerea la putere. CDR nu a castigat alegerile. S-a vorbit de "Contractul cu Romania", dar era valabil numai daca CDR castiga cu 51%. Or, populatia n-a incheiat acest contract cu CDR. Intre turul 1 si 2 s-a facut o alianta cu Petre Roman. Trei ore am discutat si am facut o intelegere care prevedea acordul pentru UE, NATO, dar nu desecretizarea si nici restituire, pe care am reusit-o in buna masura, in privinta padurilor, peste aceasta intelegere. Apoi s-a facut intelegerea cu maghiarii, care au venit cu pachetul lor. Nu sprijineau nimic daca nu se asigura interesul lor precis, care in unele cazuri a fost si interesul Romaniei, si atunci a fost acceptat. Si a mai fost si PSDR. Deci a fost o guvernare de coalitie, n-a fost guvernarea CDR.

In al doilea rand, daca nu eram ales presedinte, aveam un guvern Nastase cu viceprim-ministru Radu Vasile. In cartea lui, Radu Vasile scrie ca acceptase sa fie viceprim-ministru in guvernarea PDSR cu acordul lui Coposu. Prima parte e adevar, a doua e minciuna, pentru ca Coposu era mort si nu putea sa-i dea acceptul. Daca nu eram ales presedinte nu era nici o schimbare, in Romania ar fi urmat un crah economic. CDR a existat doar inaintea alegerilor si s-a spart imediat in parlament: a fost parasita de Alianta Civica imediat, de AFDPR, de cele mai importante organizatii civice, de UFD. In numele cui as fi candidat eu? Alianta Civica mi-era profund ostila, pentru ei eram un fel de monstru, si atunci cine ar fi sprijinit candidatura mea?

Institutiile n-au functionat

S.R. Zoner: Nu mi-ati raspuns despre desecretizarea dosarelor Securitatii, care s-a facut acum.

Zoe Petre (consilier prezidential, 1996-2000): Pana la Legea CNSAS, votata in parlament in 1999, toate arhivele erau secrete si nu exista mecanism de desecretizare. Acest mecanism a fost initiat in 1999 si a devenit functional in 2000 dupa desemnarea membrilor Colegiului. Ei trebuiau sa preia dosarele din arhiva SRI si SIE si, daca erau obstructionati, trebuiau sa se adreseze CSAT, care abia atunci avea dreptul de a desecretiza. Din aceasta cauza d-l presedinte Basescu a putut sa faca in mod legal o asemenea operatie, pe care d-l presedinte Constantinescu n-o putea face decat in semestrul II al lui 2000, daca i-o cerea CNSAS. CNSAS nu i-a cerut-o si presedintele nu avea cum sa o faca de la sine. Adaug la asta faptul ca institutiile n-au functionat. Sunt de acord ca alegerea lui Costin Georgescu n-a fost cea mai fericita. Nu a existat nici o persoana mai putin rea sau mai buna care sa doreasca sa ia aceasta functie absolut ingrata. Asa ca degeaba construim portrete ideale ale unui sef de SRI care e non-SRI. El a patit ceea ce au patit foarte multi ministri si reprezentanti ai CDR, si anume a fost fagocitat de subordonatii lui. Asta s-a intamplat cu d-l Dejeu la Interne, cu d-l Berceanu la Industrii, cu foarte multi care nu erau de meserie ministri si pe care ii innebuneau expertii din ministere. Iar societatea civila, imi pare rau, n-a fost cine stie ce pro-Constantinescu in campania electorala. Imediat dupa alegeri a fost un moment de entuziasm, dupa care a inceput un val de critici. PDSR nu a indraznit sa loveasca puternic in noua guvernare, pana cand nu a ajuns la concluzia, dupa 6 luni, ca primii care o lovesc, si drastic, sunt sustinatorii ei.

Ana Sincai (GDS): D-le Constantinescu, v-am votat pentru ca mi-am dat seama ca n-ar fi fost nici o scapare pentru noi daca nu venea altcineva decat cei care fusesera de atata vreme. Cam la doi ani dupa ce ati devenit presedinte ati tinut un discurs la Alianta Civica in care ati spus ca sunteti total surclasat de economia subterana. Cand ati spus ca ati gasit vistieria goala, mi-am dat seama ca lucrurile nu puteau sa decurga cum se cuvine, ati avut o perioada extraordinar de dificila.

Doina Uricariu (presedinte al Editurii Du Style/Universalia): Cand a intrat in functiune administratia Constantinescu, am realizat din prima clipa, care a fost o clipa a entuziasmului si a bucuriei, ca este o administratie total defazata, prin institutii, prin context istoric, fata de ceea ce inseamna nivelul mentalitatii populare, fata de ceea ce inseamna pregatirea democratica. Nu este problema ca noi trebuia sa fim extrem de uniti pentru ca stiam ca PDSR oricum loveste, dar modul in care aceasta administratie a fost distrusa vine din absenta unei informatii, a unei cunoasteri si trairi in mod real, firesc, a ceea ce inseamna institutiile democratice in Romania si a ceea ce poate si trebuie sa faca si ceea ce nu poate sa faca un presedinte.

Christian Mititelu (Alianta Civica): In general se vorbeste  cu mare pasiune despre rolul fast sau nefast pe care l-au jucat intelectualii. Noi avem o elita intelectuala extrem de mica si care, in linii mari, este analfabeta din  punct de vedere economic, spre deosebire de intelectualii occidentali si in special de cei din  zona anglo-saxona. De aceea, intelectualii nostri nu pot participa la o dezbatere serioasa asupra problemelor economice. Guvernul CDR a cazut din cauza ca, din  punct de vedere economic, nu a dat satisfactie si populatia s-a trezit cu mai putini bani in buzunar.