Atentat la libertatea presei

Marti, 5 octombrie, la sediul GDS, a avut loc masa rotunda cu tema Atentat la libertatea presei, moderata de Rodica Culcer. La acest eveniment au participat reprezentanti ai societatii civile, ai mass-media, ai partidelor politice si membri ai GDS. Publicam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Andrei Oisteanu (GDS): In Raportul de tara pentru Romania se declara ca avem economie de piata functionala, dar problemele de coruptie, justitie si libertate de exprimare sunt in continuare acute; ca atare, se pune problema daca Romania are sau nu democratie functionala.
Alina Mungiu-Pippidi (presedinta SAR): Formele de incalcare a libertatii presei in Romania sunt insidioase, dureaza de multi ani, iar cazurile de la Evenimentul zilei si Romania libera n-au servit decat la declansarea crizei si la crearea, in sfarsit, a unei dezbateri publice. Mi se pare ca discutia evidentiaza doua lucruri importante, care in acelasi timp schiteaza si strategia pe care societatea civila trebuie sa o adopte. Primul este faptul ca nu exista, dupa 14 ani, un consens asupra normelor fundamentale de etica ale statutului jurnalistului. Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Roman de Presa, a spus ca patronatul este cel care dicteaza intr-un ziar. In vreme ce consensul, in lumea libera a jurnalismului, este ca patronul - fie el statul sau un actionar privat - nu este cel care da linia unui ziar, nu este cel care-i spune unui jurnalist daca albul este alb si negrul este negru. Patronii au drepturi asupra ziarelor lor, dar aceste drepturi sunt limitate de legile jurnalismului, care sunt universale. Primul lucru pe care societatea civila trebuie sa-l faca este sa statueze rapid aceste norme. Ele exista, dar trebuie sa ne adunam in jurul lor si sa spunem "acestea sunt normele jurnalismului, asta inseamna jurnalism independent". Nu aparam numai drepturile ziaristilor de la Romania libera si Evenimentul zilei. Opunandu-ne tabloidizarii presei din Romania, aparam dreptul publicului la informare. In Elvetia nu exista nici un tabloid, iar in Romania, cand o companie de dimensiunea lui Ringier cumpara ziarul nr. 1 si ziarul nr. 2 de pe piata si proiectul este sa le faca pe amandoua tabloide, e normal ca societatea, si mai ales intelectualii, sa se apere. Orice tabloid inseamna practic ca scoti ziarul respectiv din sfera publicatiilor care informeaza si il aduci in sfera celor de divertisment. Noi, societatea civila, trebuie sa aratam ca avem puterea de a apara normele, iar aceasta trebuie sa vina de la organizatiile neguvernamentale, sindicate, partide politice. Pentru aceasta, trebuie sa facem o demonstratie de forta, eventual una publica - cred ca nu este nici o dificultate sa aratam ca suntem in stare sa iesim in strada pentru ceva.
Carmen Musat (redactor-sef, Observator cultural): Interventia lui C.T. Popescu de la televiziune, in care facea comparatia intre muncitorul dintr-o fabrica de pantofi si jurnalist, m-a ingrijorat. Daca ideea presedintelui CRP este ca jurnalistul este un simplu executant al unei comenzi pe care i-o da patronul, inseamna ca reprezentantii si membrii CRP accepta ca nu au constiinta, ca nu au libertate de exprimare. Mergand pe aceasta logica, putem ajunge la concluzia ca jurnalistii de la Adevarul (C.T. Popescu este jurnalist la acest ziar) executa de fapt comanda politica a patronului lor - despre care s-a scris in presa ca ar fi d-l Hrebenciuc. Nu discut daca este adevarat sau nu, ma intereseaza principiul. Este de acceptat ca jurnalistul este un simplu executant? Si, daca da, ce fel de societate este aceasta? Pe cine reprezinta jurnalistul? Un ziar se vinde si publicul are dreptul sa stie daca interesele lui sunt sau nu reprezentate de jurnalisti; acestia nu sunt pusi acolo doar pentru interesele patronului. Reprezentarea mea despre ziaristi era ca ei trebuie sa functioneze ca niste constiinte, sa fie o interfata intre putere si public. Nu stiu de ce poti sa renunti la asa ceva atat de usor si sa spui "eu sunt un simplu executant". Ce fel de jurnalist esti in aceasta situatie?
Rodica Culcer (GDS): Esti un jurnalist somer, daca faci asemenea vitejii. De foarte multe ori risti daca faci acest lucru si nu stiu cata lume isi permite sa riste. Este foarte greu. Pana la urma, patronatul este patronat, el stabileste niste linii. Problema este unde incepe patronatul sa devieze de la normele meseriei.

Ceea ce se scrie in ziar tine de optiunea redactiei

Alexandru Lazescu (GDS): Trebuie avuta in vedere situatia generala a presei romanesti, de la titlurile foarte cunoscute din presa centrala pana la cele din presa locala. O discutie serioasa trebuie sa tina cont si de contextul economic si politic din Romania. Intram intr-o zona in care, de cativa ani, clasa politica a realizat ca poate obtine beneficii, cel putin teoretice, in conditiile in care controleaza o buna parte din ceea ce se face. Se discuta, la nivelul redactiilor, lucruri relativ concrete, dar care nu pot fi facute publice, din varii motive, unul fiind ca nu ai neaparat dovezi, sau sunt lucruri pentru care nu poti sa scoti o hartie si sa o pui pe masa. Nu e foarte bine sa credem ca problemele presei romane sunt aduse de trusturile din exterior. Ele sunt parte din ecuatia a ceea ce se intampla in Romania. Sunt multe probleme cu patronatul roman, iar faptul ca ele nu izbucnesc poate fi doar expresia unei mari abilitati de a controla situatia. De asemenea, contextul economic general din Romania pune probleme majore. Atata vreme cat este mai interesant sa folosesti mass-media ca vehicol de influenta, nu ca afacere (desi mass-media e o afacere), vor exista tentatii in acest sens. Se va schimba situatia? Intr-un anumit sens, pe masura ce climatul economic general din Romania se va schimba, e posibil sa avem modificari de fond si din acest punct de vedere. Pe de alta parte, redactiile romanesti duc lipsa de un tip de inertie institutionala pozitiva, pentru ca probabil astfel de presiuni exista si in alte parti, dar atitudinile care s-au asezat in timp acolo fac mult mai complicata viata celor care incearca sa
intervina. Adica exista grupuri extinse in redactie - si asta e situatia de la Evenimentul zilei - care nu accepta foarte simplu aceste impuneri. Din punctul meu de vedere, formatul unui ziar este o problema care tine de patronat. Ceea ce se scrie in ziar in formatul dat tine de optiunea redactiei. Dar tipul de publicatie care se face este optiunea patronatului. Desigur, putem discuta in ce masura o astfel de optiune este data de considerente economice sau de alta natura. Dar pana la urma, ceea ce inseamna un ziar, ca si un format de televiziune, este optiunea patronatului. Felul in care aceasta optiune se umple de substanta - cu texte, materiale video sau audio - e un lucru care se cere respectat si trebuie sa ramana la latitudinea echipei editoriale care lucreaza in acel canal media. Trebuie vazut in ce masura perioada postelectorala va aduce unele imbunatatiri din acest punct de vedere. Dar am in continuare impresia ca utilizarea canalelor media in infruntari intre grupuri de interese (economice si cu terminatii politice) va continua. Am o multime de exemple din tara, unde acest lucru a capatat un tip de agresivitate greu de imaginat. Si la nivelul presei centrale vedem dueluri foarte clar motivate de interese economice si care nu fac decat sa darame credibilitatea presei romanesti, chiar daca ea apare destul de bine in cercetarile de piata.
R. Culcer: Un exemplu este primarul Bacaului, Sechelariu. Aproape toata presa din Bacau era dominata de PSD si totusi PSD a pierdut alegerile locale. Nu intotdeauna un monopol asupra presei poate sa asigure victoria in alegeri. Dar asta nu inseamna ca nu se incearca in continuare obtinerea unui monopol.
A.M.-Pippidi: Noi nu aparam libertatea presei numai pentru alegeri. O s-o facem si dupa alegeri, indiferent cine castiga, pentru ca problemele vor continua. Modelele care se creeaza acum in owner ship-urile presei la noi sunt durabile. Indiferent cine castiga alegerile, putem sa ne trezim cu o presa nelibera, timp de 20 de ani, daca se accepta anumite lucruri. Ideea lui Alexandru Lazescu este adevarata de la un capat la altul, dar finalmente extrem de neconstructiva. Chiar nu se poate face nimic?
A. Lazescu: Cred ca ideea de a presa cu introducerea unui document cadru care sa garanteze independenta editoriala e un lucru care poate fi promovat. Desigur ca documentul poate avea mici variatii de la caz la caz, dar ideea ca patronatul sa semneze un astfel de document cu conducerea redactionala, care sa instituie un tip de reguli, e un fapt care se poate concretiza si pentru care as milita.
Christian Mititelu (ex-director, BBC Romania): Societatea civila nu are, din pacate, o forta si o experienta suficiente in domeniul acesta, asa incat sa instituie un set de valori pe care sa-l poata impune incetul cu incetul. In aceasta privinta, la noi s-a intamplat ceva deosebit in presa si de aceea chestiunea acestui gentlemen's agreement dintre patron si director sau redactor-sef, care exista in Occident, a fost mai greu de impus de la bun inceput. Daca luam cazurile acestor doua ziare, Evenimentul zilei si Romania libera, in primul rand patronul traditional era si director; si acest patron-director, la un moment dat, a vandut o parte din actiuni unui trust strain. Nu stim ce contine acest contract si care au fost prevederile lui. In ce priveste directorii de ziare, m-am interesat personal: mi s-a spus ca nu exista un document legal in care se stipuleaza care e raspunderea directorului si care a redactorului-sef. Totul era aruncat asupra redactorului-sef. Cum s-au nascut presiunile asupra acestor ziare? Ni se spune ca ele sunt datorate faptului ca guvernul sau institutiile guvernamentale pot sau nu sa dea reclama ziarelor. N-am auzit pana acum pe nimeni sa deplanga acest lucru. E adevarat ca nu ma uit la reclama, nu-mi face nici o placere. Dar iata, am luat niste ziare la intamplare. Cam cat poate sa coste asa ceva ca sa apara intr-un cotidian? "Autoritatea aeronautica civila romana contribuie efectiv la indeplinirea standardelor stabilite pentru aviatia civila in programul national de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Toti impreuna servim aviatia civila". Ce cauta asta intr-un ziar?! Dupa mine, e o forma cel putin bizara de jurnalism. Noi trebuie sa veghem ca acest fenomen sa inceteze, pentru ca, din pacate, desi am fost declarati economie de piata, statul continua sa fie forta dominanta in economie, el pare sa fie cel care gireaza cele mai mari
bugete de reclame si poate influenta presa in acest fel. Sau, in cazul televiziunilor, statul poate tolera la nesfarsit arierate, asa incat aceste institutii sa devina niste catelusi dependenti de bunavointa guvernului zilei. In ce priveste cele doua cazuri, eu fac o distinctie intre ele. In cazul Romaniei libere, d-l Bacanu este un fost disident si luptator impotriva racilelor comunismului; si din corespondenta cu trustul german WAZ, publicata de el, reiese clar ca acest trust, in cel mai bun caz, doar a mintit, daca nu sunt la mijloc lucruri mult mai grave. Este o rusine ca un trust condus de un om care a jucat un rol politic in Balcani si care este legat de actualul cancelar german, Bodo Hombach, sa recurga la asemenea tertipuri. In ce priveste Evenimentul zilei, ni se spune ca aceasta presiune din partea lui Ringier se datoreaza faptului ca au pierdut foarte mult din publicitatea de la stat, ca bugetul a scazut la jumatate. Dar ce continea acest ziar acum 12 luni, cand primea publicitate de la stat? Ringier si-a aratat o fata oribila fata de societatea civila, purtand discutii cu Ion Cristoiu, pe care l-ar fi propus ca director la Evenimentul zilei. Daca Ion Cristoiu este modelul pe care vrea sa-l impuna un trust elvetian de presa in Romania, cred ca lucrul acesta e lamentabil si ar trebui sa-l condamnam.

Cel mai grav atentat la libertatea presei s-a produs in ultimii 3 ani

R. Culcer: La Evenimentul zilei s-a pierdut intr-adevar foarte multa publicitate de la stat, cel putin asa spunea redactorul-sef, s-a ajuns la 10% din ce era, dar au castigat foarte multa publicitate privata, astfel incat ziarul nu a pierdut. Rentabilizarea nu era un criteriu pentru a schimba linia ziarului, de altfel, aceasta nu s-a schimbat. Acolo a fost clar o chestiune de politica editoriala care a deranjat. Nici tirajul nu a scazut, nici incasarile din reclame; dimpotriva.
Cozmin Gusa (PD): In ce priveste Evenimentul zilei, partea romaneasca - Dan Turturica sau Cornel Nistorescu - a fost acuzata pentru o scadere de tiraj pe care nu putea sa-l controleze, pentru ca nu aveau decizie acolo. Noi suntem intr-o realitate in care d-l Sechelariu, de pilda, este patronul, ales fara competitie, al unei fabrici care detine monopolul productiei de hartie pentru presa. Pe de alta parte, seful Cancelariei primului-ministru, Alin Teodorescu, a recunoscut recent ca in strategia lor nu intra acordarea de publicitate acelor publicatii care critica guvernul. In al treilea rand, ne aflam in situatia dramatica in care cele mai ofensive publicatii cotidiene romanesti, Romania libera si Evenimentul zilei, suporta represalii nu numai din partea guvernului sau a politicienilor, ci si din partea patronatelor care le gireaza si, mai ales, din partea colegilor de breasla. Cazurile de care vorbim sunt extrem de dure si n-au generat nici macar o miscare de strada. Faptul ca se sugereaza "sa ne luam dupa modelul din Europa sau din SUA", in care patronatul are decizia, este o mare facatura, pentru ca noi sarim niste trepte. Nu avem reglementari, nu avem o cultura a industriei care sa genereze democratie. Doua nevoi au creat aceasta situatie dramatica in care se afla acum libertatea de constiinta a Romaniei: pe de o parte, nevoia unor redactii de a exista, din punct de vedere economic, nevoia unor patroni sau directori de a se imbogati peste masura, iar pe de alta parte,
nevoia unor oameni politici cu mari probleme de dosar de a escamota aceste probleme. Institutiile din Romania, care ar trebui sa fie independente politic, nu se autosesizeaza, dar pericolul ca aceste lucruri grave din trecutul unor oameni politici sa apara in presa a generat presiune din partea politicienilor. Cel mai grav atentat la libertatea presei s-a produs din pacate in ultimii 3 ani si a fost facut, in complicitate cu conducatorii din presa, de catre actuala guvernare. Daca ar fi fost o presiune foarte puternica din partea puterii si daca solidaritatea jurnalistica iesea in strada, opinia publica ar fi sesizat acest lucru. Dar strategia a fost extrem de fina, pana cand, in 2004, a devenit vizibila. Pe baza contractelor guvernamentale, care nu au fost date prin agentii de publicitate, ci prin alocare directa, cu semnatura directa, Petrom, de pilda, care a cheltuit cat toate celelalte la un loc, n-a dat publicitate decat pe semnatura directorului general de acolo, care probabil ca dadea un telefon de aprobare inainte. Deci, acest sistem insemna: "Critica partidul, critica-l pe Mischie, critica-l pe Oprisan, dar nu ma critica pe mine, ca eu trebuie sa apar ca premiantul clasei. Si daca-l critici foarte bine, eu o sa am motive sa-ti dau satisfactie, o sa-l dau afara din partid si o sa spun "uite cum iau eu in seama semnalele presei independente din Romania si l-am executat pe d-l Mischie". Dar nu care cumva sa te atingi de d-l Dan Ioan Popescu, care are cel mai mare buget de publicitate din Romania, impreuna cu Miron Mitrea si cu alti trei-patru lideri". In acest joc din ultima vreme au intrat din pacate publicatiile care aveau nevoie de bani sau directorii sau patronii care aveau nevoie de asemenea avantaje. Asa ceva nu se poate stopa dintr-o data. Dovada si ce s-a intamplat acum, ca s-au antagonizat foarte mult, in mass-media romaneasca, opiniile:
analistii sau directorii de presa se ataca intre ei si din aceste atacuri mass-media pierde… La inceputul acestui an am incercat doua dezbateri. Ne-am dus in fata CNA si in fata Clubului Roman de Presa, cu o propunere de pachet economico-legislativ pentru independenta mass-media: pe de o parte, cu niste propuneri juridice care asigurau independenta mass-media si a jurnalistului, pe de alta parte, cu un pachet economic, care ar fi insemnat sprijin direct pe baza de creditare, eventual nerambursabila, nu catre presa centrala, ci catre toate publicatiile locale vizualizate de noi ca niste mici business-uri care ar fi putut sau nu sa aiba succes. N-am primit raspuns nici de la CNA, nici de la CRP… In acest moment, in Romania, din punct de vedere mediatic, exista doua imagini: cea din presa scrisa, care intr-un fel sau altul reuseste sa surprinda realitatea mai aproape de adevar, si imaginea care vine in urma "Stirilor" pe care le urmarim la televiziuni sau radiouri. In acest din urma caz, deja nu mai stim in ce Romanie traim.
R. Culcer: O propunere legislativa din partea unui partid o sa fie suspectata totdeauna de parti pris politic. Dar care a fost raspunsul Comisiei Europene la acest proiect?
C. Gusa: Ne-am interesat la Comisia Europeana daca exista posibilitatea de a se genera asemenea creditari pentru un business. Presa locala e un business care nu are nevoie decat de cateva zeci de mii de euro pentru a porni si a capata asistenta. Cu presa centrala e insa o mare problema. Nu pot sa existe televiziuni, radiouri sau ziare independente cu atatea datorii la stat sau cu un asemenea management neperformant. Pentru ca exista si management neperformant sau interesat, intr-o anumita masura, care genereaza dependenta de bugetele de la stat.
R. Culcer: Cei care nu pot sa reziste in mod normal pe o piata rezista prin acea publicitate guvernamentala acordata selectiv. Un ziar mare, care se vinde, nu este dependent de publicitatea guvernamentala, dar un ziar mic care nu rezista singur si care nu poate atrage reclama… Totusi, ziarul, radioul sau televiziunea independente fac bani, pot fi profitabile. Poti sa aduci bani chiar daca cifrele de sondaj nu indica o audienta foarte mare.
Radu F. Alexandru (PNL): Nu cred ca putem vorbi serios invocand dificultatile presei in relatia patronat-presa. Pentru ca in Romania am fost nu o data martorii felului in care pretentii legitime ale patronatului au fost infrante de sindicate, de angajati. Problema nu este intre patronat si angajati. In primul rand, acest patronat a intervenit in politica editoriala ca urmare a presiunilor pe care le-a facut PSD. Va reamintesc un lucru pe care d-l Petre Mihai Bacanu l-a declarat in fata Comisiei de cultura si mass-media a Senatului fara nici un fel de retinere: ca era in biroul lui Bodo Hombach cand acesta a primit un telefon de la ministrul Geoana, care se plangea de articolele din Romania libera. Deci patronatul nu este in situatia de a-si apara interesele economice fata de o redactie care i-ar crea probleme din punct de vedere financiar. Sfera de interese in care acest patronat este cointeresat cu partidul de guvernamant este mult mai ampla, mai oculta, si atunci micile servicii facute
puterii - ca executia unui ziar - fac parte din subiectele care nu mai trebuie negociate. O alta problema extrem de grava este felul in care se dovedeste, in interiorul breslei, ca nu exista acel spirit elementar de solidaritate. Ma indoiesc ca astazi CRP reprezinta interesele presei romanesti, ma indoiesc ca oameni care lucreaza in presa in functii de conducere reprezinta in primul rand interesele cititorului si ale presei. Atunci, ce e de facut? Nu se poate reactiona decat cu foarte multa fermitate. Aplaud initiativa si tenacitatea grupului de ziaristi de la Romania libera care s-au dus si au manifestat la Essen in fata concernului WAZ. Astept o manifestare a grupului de la Romania libera, de la Evenimentul zilei sau de la orice ziar aici, in fata PSD, in fata guvernului.

Politica editoriala o fac cititorii si redactorii, nu patronii sau capitalul

Petre Mihai Bacanu (director Romania libera): Redactorii nostri s-au dus la Essen nu pentru salarii, ci pentru libertatea presei. In ceea ce priveste politica editoriala, cred ca aceasta o fac cititorii si redactorii, nu patronii sau capitalul. As putea spune ca am avut un mare noroc ca reprezentantul trimis de WAZ a intervenit grosolan; daca n-ar fi facut-o, nu sesizam unde bate. Intr-o adresa pe care ne-a trimis-o Overbeck, nu spune "redactorii ziarului", ci "lucratorii". Asta este mentalitatea, suntem niste lucratori, in viziunea lor. In privinta ideii de patronat, am avut, timp de trei ani, discutii cu acest trust. Nu noi ne-am dus la ei sa-i rugam, ne-am trezit cu ei la usa, zicandu-ne ca vor sa se asocieze cu noi. Cu toate astea, am negociat vreo trei ani si ne-am batut pentru o singura fraza care se regaseste in contractul de asociere: pentru libertatea de expresie. Acolo se spune clar: d-l Bacanu se ocupa de partea editoriala, iar WAZ de partea economica. E drept ca nu am avut inspiratia sa detaliem, lucru pe care acum il dorim. In discutiile pe care le-am avut dupa declansarea scandalului, ei reitereaza toate normele, dar in realitate vor sa-si impuna politica editoriala. In ceea ce ne priveste, cel mai grav fapt care s-a petrecut a fost cenzurarea scrisorilor. Va marturisesc ca eu am stiut acest lucru; aflasem, cu o intarziere de vreo doua luni, despre decizia reprezentantului german, data direct la sectia Relatii cu publicul. M-am gandit "ce poate sa caute asta in scrisori? Ce
ar putea sa il determine sa umble prin scrisori?". Si am spus: "lasati-l sa se uite". Unele cuprindeau informatii la zi si de multe ori scrisorile stateau pe biroul lui pana cand secretara le trimitea din nou la sectia Relatii cu publicul, unde erau repartizate. Acum el vine cu o explicatie puerila: "D-le Bacanu, dar stiti bine ca majoritatea scrisorilor se intorceau nedesfacute". Bine, dar de ce le mai cerea, daca nu le desfacea? In realitate, a citit, a tot citit, pana si-a dat seama ca nu gaseste ce vrea el, adica fapte pozitive. La noi, despre ce scriu oamenii? Injura guvernul, se intereseaza de problemele caselor, de pamanturi, de primarul care ii hinghereste in sat s.a. Cum a simtit redactia insa toata aceasta poveste? Ingerintele au dus la stresarea redactorilor; eu le spuneam sa scrie dupa cum le dicta constiinta, ei se intrebau: "dar nemtii?"…
R. Culcer: As vrea sa va spun o poveste in acest context al cenzurii si presiunilor. Imediat dupa alegerile locale din 6 iunie, am fost vizitati la redactie la Radio Total de doi politisti de la Biroul de cercetari penale al Sectiei 2, care ne-au dat o hartie prin care se arata ca faceam obiectul unei plangeri penale formulate de PSD, pe care ulterior am vazut-o, era semnata de Dan Matei Agathon. Pentru evenimentul acela am fost reclamati la CNA, dar si la Politie. Ce se intamplase? In ziua alegerilor, avand niste restrictii draconice din partea CNA, ne-am gandit sa vorbim cu diferite personalitati despre ce si-ar dori sa se intample in sectorul lor dupa alegeri. Si am avut inspiratia proasta de a o invita pe d-na Renate Weber, care sta in sectorul 3. Si-si dorea: un asfalt mai bun, aer curat, mai putin miros de mici si mai putine balti.
Nu voia alt primar, nu se spunea numele de PSD, deficientele puteau sa fie si de pe vremea primarului Halaicu. Am fost reclamati la CNA, care ne-a dat somatie imediat, dar sa fim reclamati si la Politie ni s-a parut un abuz ingrozitor. Singurul care a scris despre asta a fost Evenimentul zilei; restul s-au facut ca ploua. Nu cred ca este admisibil ca un partid de guvernamant sa reactioneze prin plangeri la Politie pentru astfel de cazuri.
Dan Mihalache (PSD): Daca acea incalcare la care se facea referire era sub incidenta legii penale, e normal sa se fi facut o plangere penala. Presa trebuie sa se obisnuiasca sa respecte si ea legea. S-a invocat aici chestiunea publicitatii de stat. Am avut curiozitatea sa ma interesez cat la suta inseamna publicitatea tuturor autoritatilor statului, inclusiv primarii, consilii judetene. Inseamna 8%. Cu 8% nu cred ca publicitatea de stat poate avea o influenta determinanta asupra presei. In guvern s-a discutat nu o data problema publicitatii pe care diversele regii sau companii nationale autonome o livreaza catre mass-media. Si noi am fost scandalizati cand am vazut ca anumite regii care nu au concurenta pe piata, de exemplu, Regia Sarii, isi fac reclama in ziar. Daca va inchipuiti ca exista o vasta conspiratie si o centralizare excesiva a modului de derulare a publicitatii de stat, eu va spun ca nu e asa.
R. Culcer: Atunci ce este cu acea adresa, care era deja clasificata?
D. Mihalache: A fost un exces de secretomanie care apare la unii colegi de-ai nostri. Acea adresa a fost rezultatul unei discutii care a existat in guvern si care suna cam asa: "Domnule, hai sa vedem si noi cum se intampla lucrurile astea", pentru ca noi suntem acuzati adeseori de o chestiune pe care, intr-un sistem enorm cum e cel institutional romanesc, nu poti sa o controlezi centralizat. La un moment dat, s-a pus, intr-adevar, problema, pentru a nu mai fi acuzati, sa centralizam cumva publicitatea tuturor regiilor sub o anumita palarie guvernamentala, o agentie, care s-o faca foarte transparenta. E dificil.
R. Culcer: De ce sa faca publicitate o regie monopol?
D. Mihalache: Ei au justificarile lor; spun ca, din incasarile pe care le au, mai ales la regii care sunt pe profit, cum e Regia Nationala a Padurilor, isi pot permite sa scoata reviste pentru padurari s.a.
R. Culcer: O revista pentru padurari e una si o reclama in Adevarul e alta!
D. Mihalache: Nu legati chestiunea independentei mass-media exclusiv de publicitatea de stat, pentru ca toata publicitatea de stat, si a primariilor si a consiliilor judetene, care nu sunt controlate toate de PSD, este de 8%. Dvs. spuneti 10%.
R. Culcer: Dar problema nu e asta, ci ca sunt bani publici care trebuie atribuiti corect.
P.M. Bacanu: Am multe dovezi de imixtiune. Reprezentantii WAZ spuneau, cu o sintagma care a ajuns celebra, "De ce atata PSD?". Mai fac o dezvaluire. Economia de piata, pentru WAZ, inseamna profit. Ei au venit aici sa faca profit, nu politica. Profitul net al Romaniei libere pe 6 luni este de 1.200.000 euro. La un asemenea profit…
C. Gusa
: Nu am motive sa ma indoiesc de cifra de 8% de care spunea Dan Mihalache. Dar va rog sa luati in considerare ca aici se masoara publicitatea (socotita in minute etc.), si nu contractele de consultanta, pe care institutiile statului le platesc institutiilor mass-media, care sunt foarte favorabile si nu au ca rezultat reclame - si aici banii sunt foarte multi. Mai au ca rezultat advertoriale care nu au "P". In al doilea rand, firmele care fac afaceri necurate cu statul sunt obligate, de foarte multe ori, sa plateasca reclama pentru niste contracte mult supraevaluate. Si atunci acea reclama de la stat este directionata printr-un intermediar care niciodata nu poate fi dibuit.

E grav ca, in asemenea momente, breasla nu e solidara

Rasvan Popescu (CNA): Voi vorbi acum ca simplu jurnalist. E foarte grav ca in asemenea momente de atac deschis la libertatea de expresie, breasla nu e solidara. Cand Rodica Culcer a fost nevoita sa plece de la Europa FM, putina lume s-a solidarizat cu ea. Cand lui Stelian Tanase i-a fost luata emisiunea de la TVR, am vorbit aici, aproape de unii singuri. In momentul de fata, cand avem aceste doua cazuri foarte grave, Romania libera si Evenimentul zilei, acest grad inalt de solidarizare a dus totusi la ceva. L-au dislocat pe Cornel Nistorescu, dar l-au mutat din prima pagina in a treia, redactia a ramas solidara. La Romania libera, sper ca d-l Bacanu sa reziste. Si, in masura in care cineva va initia o actiune de protest de strada, cred ca sunt sanse.
Gabriel Giurgiu (TVR): In ce priveste situatia de la Evenimentul zilei si Romania libera, v-as propune sa ne amintim un caz mai vechi, tot cu Ringier. Toata redactia de la ProSport, cumparat de Ringier, a plecat la Gazeta sporturilor. Mi-e teama ca a fost o mare batalie de orgolii. Ma asteptam, cam de cand Ringier a preluat Evenimentul zilei, la un conflict cu Cornel Nistorescu. Problema in sine, a cui este? A unor corporatii - una germana si una elvetiana? Pai, daca conducerea unui trust german, locomotiva a UE, se bucura ca e intr-o coloana oficiala in Romania…! Daca asa se pune problema la mult indragita si frumoasa UE, in ce anturaj intram? Eu nu mai am repere profesionale si etice. Noi dupa cine sa ne luam?
R.F. Alexandru: Stiti foarte bine ca interesele reale, interesele economice ale acestor trusturi sunt departe de a fi reprezentate de Romania libera sau de Evenimentul zilei. Afacerile pe care trusturile le fac in Romania, in guvernarea PSD, sunt infinit mai mari, mai spectaculoase si asta este ratiunea pentru care se intampla tot ce se intampla.
R. Culcer: Sa adaugam si trustul Lagardere, care vinde avioane, sisteme de protejare a frontierei si care are si alte interese decat Europa FM si Radio 21.
D. Mihalache: Eu cred ca presa romana va gresi daca va persista in ideea: vrem sa avem un patronat puternic, ne place unul occidental, dar vrem sa scriem ce credem noi. Nu se poate.
R. Culcer: In momentul in care acest patronat are un contract cu asociatii prin care decide ca politica editoriala e realizata de d-l Bacanu, de d-l Nistorescu etc., acela e un contract in regula. Problema pe care o discutam aici e foarte greu de cuantificat, e vorba de anumite jocuri de influenta pe care nu le putem intotdeauna demonstra, dar despre care stim cu totii ca exista.
C. Gusa: Deloc intamplator, aceste lucruri au aparut la trusturile de presa straine, care, atunci cand au investit, au cerut de la cei care lucrau in redactie independenta editoriala, pe care acestia si-au manifestat-o, pentru ca asta e conditia profitului pentru orice trust strain; pe cand la companiile romanesti, s-au mai facut diverse intelegeri si n-a iesit nici un scandal. Pun pariu ca, daca discutam cu sefii de departamente, cu redactorii-sefi adjuncti sau cu ziaristii simpli, de la toate ziarele, televiziunile si radiourile din Romania, vor spune ca se simt puternic presati, dar nu pot sa o declare public. Guvernul nu avea cum sa actioneze direct asupra lui Petre Mihai Bacanu si a preferat sa o faca prin intermediari.
C. Musat: S-a tot vorbit despre presa ca a patra putere in stat. De ce credeti ca este a patra putere? Tocmai pentru ca isi permite, sau ar trebui sa-si permita, sa critice guvernul, si nu sa il laude. Daca in restul presei e un consens si o tacere, trebuie sa ne intrebam de ce si cum s-a ajuns aici. PSD stie foarte bine cum. De fapt, in discutie nu ar trebui sa fie numai Evenimentul zilei si Romania libera; chestiunea de fond este a modului in care functioneaza, in momentul de fata, presa in Romania. Intamplator, mi se pare ca normalitatea este la Evenimentul zilei si la Romania libera - sigur, nu a conflictului, ci a modului in care reflecta ceea ce se intampla in tara - iar marea problema este a Clubului Roman de Presa. Mie nu acea interventie a Politiei la Radio Total imi pune semne de intrebare, ci lipsa de reactie a jurnalistilor, a celor care ar fi trebuit sa apere interesele colegilor lor - si in cazul Radio Total, si in cazul Evenimentul zilei sau Romania libera.
R. Culcer: Probabil atata vreme cat vor exista putere si presa, va exista si o tensiune, daca nu un conflict, intre cele doua. Si intotdeauna vor exista politicieni care vor incerca sa manipuleze presa. Eu nu cred ca presa poate fi mai buna decat societatea in care traim, decat clasa politica pe care o votam, decat climatul de dezbateri si viata publica pe care le avem in Romania. O incercare de manipulare din partea puterii nu poate fi contracarata in mod eficient decat printr-o concurenta libera in domeniul presei.

A consemnat Ioana Anghelescu