Cimitirul Lancram - o profanare care nu se mai opreste

Miercuri, 15 iunie, la GDS a avut loc dezbaterea cu tema O profanare care nu se mai opreste: cimitirul Lancram, moderata de Gabriel Liiceanu si Marta Petreu. Prezentam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

Gabriel Liiceanu (GDS): De ce este important sa stam de vorba pe tema asta? Miza este mult mai mare si decat figura lui Blaga, si decat cimitirul de la Lancram. Este lezat un drept la nivelul întregii societati, în cel putin trei directii: culturala, morala si juridica. Sub aspect cultural: nu avem foarte multe monumente de cultura în tara asta si nu ne putem bate joc de putinele pe care le avem. Este în discutie în primul rând faptul ca ne anulam cultura si memoria legata de ea. Tara asta a suferit intens în ultimii 50 de ani de pe urma pierderii a tot ce înseamna memorie culturala. Tot pe linie culturala, este în joc o problema de ambient: nu se poate sa intoxici un mediu de locuire, asa cum s-a petrecut la Lancram, plasând un monstru în vatra unui sat.
Apoi, este o discutie care vizeaza un aspect moral: nu se poate sa profanezi memoria stramosilor tai, cu ghearele unei hale vopsite în rosu patrunzând hidos pe teritoriul unui cimitir. Este o blasfemie. În al treilea rând, este vorba de un aspect juridic, legislativ: nu pot sa cred ca o Comisie a Monumentelor Istorice din România a putut sa dea aprobare pentru lichidarea cu buldozerele a unui zid de sec. XVIII. Ca sa poti sa ridici o asemenea hala, trebuie sa ai aprobarea forurilor locale, a primariei. Daca ea a fost data, s-a petrecut un abuz; daca n-a fost data, înseamna ca acea hala a fost ridicata ilegal cu atât mai mult. Mi-e greu sa spun lezarea caruia dintre aceste trei drepturi ne afecteaza mai tare. Ministerul Culturii a încercat în câteva rânduri sa intervina pentru rezolvarea acestei povesti. Ideea ca un minister, care are putere de decizie, încearca doar, si nu rezolva e stupefianta. Ana Blandiana îmi spunea zilele trecute ca aceasta poveste în care se amesteca decizii si ordine ale ministrului cu imobilismul starii de fapt pune în discutie o criza a institutiilor statului. Înseamna ca institutiile statului în România nu mai au putere, din moment ce decizia sau ordinul unui ministru sunt apa de ploaie.
Care mi se pare - si cred ca nu numai mie - solutia adecvata la acest scandal? Nici coborârea acoperisului cu 2 metri, nici scoaterea picioarelor hidoase ale halei în afara zidului. Acea hala trebuie demontata si dusa într-un loc în care nu afecteaza ambientul si în care nu încalca nici una dintre regulile pe care le-am enumerat mai înainte; apoi, trebuie refacut zidul la nivelul originalului din sec. XVIII. Iar între timp, întrucât au fost batjocorite câteva aspecte ale vietii noastre si încalcate câteva legi, cei care au facut asta ar trebui sa raspunda.

O disolutie a autoritatii.

Marta Petreu (redactor-sef, Apostrof): Am descoperit scandalul ingrozitor de la Lancram in data de 2 iulie, anul trecut. Eram cu Ion Vartic, cu revista Apostrof si cu cativa doctoranzi. Lancramul este un loc unde noi ne oprim in mod curent, pentru ca uneori dam de albine care se hranesc din florile iederei din jurul mormantului; un loc paradisiac, in care peisajul romanesc din filosofia spatiului mioritic al lui Blaga face corp comun cu conceptul. Ne simteam bine stiindu-l pe Blaga acolo si uitandu-ne din unghiul pe care si l-a ales Blaga la dealuri si spre Rapile Rosii. Stiam romanul testamentar al lui Blaga, care isi imagineaza propria inmormantare si spune: vreau locul cutare si de la mormant sa se vada Rapile Rosii. De data asta, cand am ajuns la mormant, am trait o stare ingrozitoare: ridicand ochii spre deal, in loc de Rapile Rosii, care sunt si ele un monument al naturii, am dat de hala rosie, unde se lucra de zor. Cimitirul din Lancram este vechi, de foarte multa vreme nu s-au mai facut inmormantari - Blaga a fost inmormantat prin exceptie. Pe vremea cand se facea Enciclopedia Romaniei, coordonata de Dimitrie Gusti, acest cimitir, cu biserica cu tot, era considerat monument istoric, pentru ca in sec. al XVI-lea aici a fost resedinta episcopala ortodoxa. Mormantul lui Blaga a fost declarat monument funerar pentru ca l-a facut Romul Ladea si, de asemenea, pentru ca apare in lista de monumente istorice din 1992, la judetul Alba, codul 01D 0013. Am fost stupefiati de ceea ce am vazut acolo. Stiam ca trebuie sa facem ceva si am inceput de-a doua zi, din 3 iulie, cand am anuntat presa. Am fost atat de naivi, incat am crezut ca, daca anuntam presa si se scriu doua, trei articole in cotidiane, atunci lucrurile se vor rezolva foarte repede. Pe parcurs, am descoperit ca mormantul lui Blaga, fiind monument funerar, avea dreptul la o zona de protectie de minimun 100 de m. Deci aceasta sala de sport, o hala foarte urata, “monstrul din Lancram”, cum l-a botezat cineva din grupul de initiativa, este de fapt o constructie ilegala. In 7 iulie a aparut primul articol de presa, in 8 iulie un memoriu adresat institutiilor pe care le-am crezut implicate: Presedintia Romaniei, Patriarhia, primul-ministru, Ministerul Culturii si Cultelor. De atunci tot continuam. In luna august a fost un varf de presa, s-a scris foarte mult, dar, conform traditiei lumii romanesti, lucrurile s-au potolit, mai ales dupa ce ministrul Culturii si Cultelor in functiune, academicianul Razvan Theodorescu, s-a dus la Lancram si a spus ca trebuie retezata constructia, care este o gafa. Noua nu ne placea solutia retezarii, am fi vrut eliberarea completa a peisajului, dar decat nimic, am zis e mai bine asa. Hala n-a fost retezata, dimpotriva, astazi este suprainaltata. Presa a abandonat subiectul, cu exceptia Evenimentului zilei si a Apostrofului. Noi am tot dus subiectul pana dupa alegeri. S-a facut 3 ianuarie si am pornit sa anuntam noii oameni din vechile institutii care este situatia. Ne-am adresat pe rand Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Companiei Zonale de Investitii, Comisiei Zonale de Monumente Istorice, Prefecturii Alba, Ministerului pentru Lucrari Publice si Amenajarea Teritoriului, viceprim-ministrului Marko Bela, primului ministru al Romaniei, presedintelui Romaniei. Ne-am adresat si unor personalitati politice, cum este presedintele interimar al PD, d-l Emil Boc, ne-am adresat si d-lui Andrei Plesu, pe vremea cand era consilier prezidential, deci am facut apel in toate partile. Daca initial au fost 153 de semnatari, in momentul de fata lista are 350 de semnaturi, care se intind din Romania pana in Argentina. Cu toate presiunile noastre, cu toate ca, impulsionat si de Comisia Zonala a Monumentelor Istorice, Ministerul Culturii si Cultelor a recunoscut caracterul ilegal al halei de la Lancram, constructia este in picioare. Desi toata lumea recunoaste caracterul ilegal al acestei constructii, de doua saptamani acolo se construieste si am citit ca lucratorii din Lancram sunt intrebati cand definitiveaza lucrarea. Plina de manie, de umilinta, de deznadejde, declar ca nu mai inteleg nimic si ca ipotezele despre o disolutie a autoritatii incep sa mi se para plauzibile. Inseamna ca, intr-adevar, statul se descompune, daca un ministru spune ca aceasta constructie ilegala trebuie demolata si mutata in alta parte si, in loc de asta, noi o vedem inaltandu-se.

Trebuie o hotarare judecatoreasca pentru a demola o cladire

Mona Musca (ministrul Culturii si Cultelor): Am cerut imperios prefectului, primarului, ministerelor care construiesc acolo sa inceteze constructia si sa o mute. D-l Laszlo Borbely m-a anuntat ca si domnia sa a cerut mutarea constructiei. Am crezut ca lucrurile se rezolva in felul acesta. Numai ca la Cluj m-am intalnit cu d-na Marta Petreu, care mi-a spus ca acolo se construieste in continuare. In momentul acela l-am luat pe d-l Boc deoparte si am sunat la d-l ministru Dobre, care a spus ca va lua toate masurile pentru acest lucru. I-am promis d-nei Marta Petreu ca o sa scriu 5 scrisori de avertizare; din nou la prefectul de acolo, la ministrul Dobre, la ministrul Blaga, la presedintele Romaniei si la primul ministru. Pe urma m-am intalnit cu conducerea Ministerului Culturii si am cautat solutia, legala din punctul nostru de vedere. Acolo s-a dat totusi o autorizatie de constructie de catre primar fara avizul Ministerului Culturii, care era obligatoriu. L-am dat in judecata pe primarul de acolo pentru acest lucru. Apoi, Compania Nationala pentru Investitii ar trebui chemata la ordine de catre ministrul Dobre. Astept si raspunsul presedintelui Romaniei, fiindca se pare ca ministrii nu sunt in stare sa rezolve lucrurile.
Dorli Blaga (fiica lui Lucian Blaga): Tatal meu a fost inmormantat acolo cu aprobare speciala in ’61, si mama mea in ’83. In aprilie 2004, m-am trezit cu un telefon de la dr. Radu Carpinisan, ca doreste sa renoveze mormantul. Am spus ca nu e necesar, e din piatra de rau si are o patina. Mi s-a spus ca vor sa-l ridice pe un soclu de marmura, ceva monstruos, si i-am spus ca interzic sa se umble la mormant. Deci eu, ca singurul urmas in viata, am fost mintita de autoritatile locale din Sebes incepand din 2003. Cand a fost vizita lui Iliescu inainte de alegerile locale mi s-a spus doar ca a fost o slujba. Catastrofa am aflat-o de la Marta Petreu. M-am adresat si eu cu scrisori personale cui am putut. Eu, ca fiica lui Blaga, am cerut audiente la d-l Iliescu si la d-l Adrian Nastase; nu mi s-au acordat. Chiar mi s-a spus ca d-l premier nu acorda audiente.
Laszlo Borbely (ministru delegat pentru Lucrari Publice si Amenajarea Teritoriului): Am fost acum vreo 3 saptamani la fata locului si, intr-adevar, e o monstruozitate. Din pacate, proiectarea s-a facut foarte prost. Noi controlam acum acest proiect al salilor de sport, care lasa de dorit: de multe ori nu s-a tinut cont unde sunt amplasate, cati copii sunt etc. Acolo e o scoala micuta, care nu justifica sala. Dar problema cea mare din punct de vedere legal este ca, atunci cand s-a dat certificatul de urbanism, mormantul nu era pe lista monumentelor. Calea legala e urmatoarea: oricine se simte lezat in dreptul lui trebuie sa mearga in contencios administrativ, deci sa dea in judecata primaria. Nici Mona Musca, nici eu nu putem demola sala. Poate demola cel care a emis autorizatia de constructie, primarul, sau se poate actiona in justitie. Deci trebuie o hotarare judecatoreasca pentru a demola o cladire.

Compania Nationala de Investitii este principalul vinovat

Virgil Nitulescu (secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor): In acest caz este vorba despre incompetenta arhitectului-sef al municipiului Sebes. Era datoria arhitectului ca, in anul 2003, atunci cand a alcatuit certificatul de urbanism, sa verifice daca amplasarea salii este sau nu in proximitatea unei zone de protectie a unui monument istoric. Certificatul de urbanism a fost eliberat fara sa se prevada in el eliberarea unui aviz din partea Ministerului Culturii si Cultelor. Ca atare, in baza certificatului, care a obtinut toate avizele necesare, a fost eliberata autorizatia de constructie utilizata pentru inceperea lucrarilor la sala. Ca urmare a discutiilor pe care le-am avut, solutia a fost incercarea de a reveni la ceea ce ar fi trebuit sa fie facut de la inceput pe baza legala, si anume obtinerea unui aviz din partea Ministerului Culturii si Cultelor. A fost convocata Comisia Generala a Monumentelor Istorice, care a spus ca nu poate fi eliberat un aviz retroactiv. Noi ne-am insusit pozitia comisiilor de specialitate si am notificat primaria. Deoarece primaria nu putea, in baza unei simple notificari, sa stopeze in vreun fel constructia, am fost nevoiti sa facem o plangere prealabila prin care Ministerul Culturii si Cultelor solicita, cu semnatura d-nei ministru, retragerea autorizatiei de constructie, deoarece aceasta autorizatie nu a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in ceea ce priveste protejarea monumentelor istorice. Din pacate, elaborarea plangerii prealabile a durat foarte mult.
Nicolae Noica (profesor asociat la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti): In 21 aprilie, dupa ce am fost solicitat si eu, am dat un interviu d-lui Bacanu si am spus clar cum stau lucrurile: Compania Nationala de Investitii, in calitate de investitor care foloseste banii publici, are obligatia sa organizeze licitatii pentru adjudecarea proiectarii si executarii, dar si sa asigure, prin statut, amplasarea corecta, conform legii. Deci Compania Nationala de Investitii este principalul vinovat ca n-a tinut cont de faptul ca acolo era un monument funerar. Este foarte clar ca CNI trebuia sa urmareasca aceste treburi, iar primaria sa dea autorizatie, respectand legea. Nu e nici un dubiu ca mormantul era in pozitie clasificata. S-a aruncat aceasta idee ca nu s-a cerut in certificatul de urbanism. Dar cine a emis certificatul? Cine a dat autorizatia? Primarul si arhitectul. Cred ca aceasta situatie se poate rezolva cu autoritatea locala, Prefectura. Cei de la Ministerul Culturii au obligatia sa se adreseze justitiei pentru anularea autorizatiei. Anuland autorizatia, ne ducem la judecatorie, vedem cine a gresit, dar nu se continua lucrarea. Aici avem autorizatia de constructie, care a fost data in 16.06.2003. Ea expira dupa 24 de luni, adica maine. Pe 4 iunie d-na ministru a fost in Transilvania si a intervenit la Prefectura si primarie si nu s-a luat nici o masura. Pe 6 iunie intamplarea a facut ca m-am oprit la Lancram si se lucra cu perseverenta. Am spus: “Aratati-mi si mie documentul dupa care se lucreaza”. “Nu discutam, asa ni s-a spus.” Din momentul in care aceasta autorizatie expira, nimeni nu mai poate continua lucrarile, decat cu o noua autorizatie.
Ca inginer constructor, am spus de multa vreme ca sala se poate demonta, panourile, partea de confectie metalica se recupereaza. In campania electorala, d-l prim-ministru a spus ca CNI, infiintata de d-l ministru Mitrea ca sa ruleze niste bani, trebuie desfiintata. Aceasta companie a fost infiintata ca sa faca 400 de sali de sport, care au fost licitate fiecare cu 10 miliarde de lei, deci trebuia sa coste 4.000 de miliarde de lei. D-le ministru, stiti care sunt situatiile de lucrari facute la constructor? 7.500 de miliarde, de aproape doua ori mai mult. Si eu vorbesc de 2 miliarde pe care i-as pierde la mormantul lui Blaga! Mi-e si jena sa spun astfel de lucruri.
Peter Derer (presedintele Uniunii Arhitectilor din Romania): Trebuie vazut daca noua legislatie e de vina, daca acest act e semnat de primar pe baza unei hotarari de consiliu local. Aici mi se pare ca e de fapt hiba cea mai mare care exista in toata tara pentru toate cele 22.000 de monumente. Localnicii nu se simt proprietari ai unui bun cultural. Dar nu localnicii trebuie sa hotarasca acolo.

Nu mai cred ca exista vointa de a aplica legea

Ana Blandiana (presedinta Fundatiei Academia Civica): As vrea sa-mi dati voie sa ies din registrul public si sa ne intoarcem la registrul de la care a pornit Gabriel Liiceanu discutia noastra. Aceasta discutie tehnica a demonstrat pentru mine ca totul este si mai grav decat credeam. Ca, de fapt, toate datele tehnice, asa cum a demonstrat d-l Noica, pot fi solutionate. Din punctul meu de vedere, m-am implicat in protestul declansat de Marta Petreu din prima clipa, exact din acelasi motiv teoretic pentru care m-am implicat in Memorialul de la Sighet. Cred ca diferenta dintre o populatie si un popor este ca poporul este constient si interesat de propria sa definitie, pe care incearca sa si-o apere daca este amenintata. In cazul nostru, Blaga face parte din definitia poporului roman. Pentru mine, din punct de vedere moral si filosofic chiar, cel mai grav aspect al intregii probleme este felul in care au reactionat cei din Lancram, faptul ca nu le-a pasat de Blaga. Lancram, care exista pe harta tarii si a lumii fiindca acolo s-a nascut Blaga, le este indiferent. Mi-am adus aminte cu acest prilej de unul din lucrurile care m-au socat cel mai mult atunci cand am citit cartea despre Horea a lui David Prodan, care demonstreaza cu documente ca rascoala a fost declansata pentru ca Horea a amenintat cu arderea satele care nu se rasculau. Poate o sa vi se para exagerata apropierea, dar faptul ca populatiei satului nu-i pasa de ce se intampla mi se pare foarte grav. Faptul ca un grup enorm de intelectuali romani de prima mana, marea majoritate a varfurilor din cultura romana de la aceasta ora, protesteaza de un an si reuseste chiar sa convinga anumiti ministri si totusi nu se intampla nimic este un lucru extrem de grav si de-o umilinta pe care o resimt, ca persoana, aproape fizic. In tara noastra vorbele nu mai au absolut nici o importanta. Traim un moment in care se intampla lucruri teribile in Romania. Ca si in cazul Blaga, tot ce am spus noi nu are nici o importanta si au mai multa importanta niste chestiuni precum nepublicarea in Monitorul Oficial s.a.m.d., exact asa cum, in lotul mineriadelor, in momentul in care se spune in sfarsit adevarul despre ceea ce s-a intamplat in urma cu 15 ani, ecranele tuturor televiziunilor sunt pline cu persoane care si-au batut joc sau au fost chiar calai ai celor din Piata Universitatii si acum se disculpa. Ceea ce este de-a dreptul dezgustator pentru mine si se verifica si in acest caz este faptul ca nu exista zi de la Dumnezeu si problema care apare in care toate autoritatile sa nu faca recurs la societatea civila. Nu exista problema in care sa nu apara cineva care trebuie sa o rezolve si care sa nu spuna: “vom cere parerea societatii civile si vom tine cont de obiectiile ei”. Ei bine, in acest caz, nu numai ca societatea civila lupta de un an, dar este in acest caz reprezentata de varfurile ei, si totusi nu se tine cont deloc. Eu deja nu mai cred ca exista vointa de a aplica legea. Preotul din Lancram, pe care nu-l cunosc personal si nu stiu cum il cheama, este evident incalificabil in aceasta situatie. Uitati ca in prima faza Marta Petreu a trebuit sa lupte si impotriva preotului, care facuse peste mormantul lui Blaga o conducta ca sa duca gaz in biserica si care, in cele din urma, a fost demontata. Toate la un loc nu pot decat sa te duca la concluzia ca vorbele nu conteaza, cultura nu conteaza si ca, in ultima instanta, noi, ca definitie, ca memorie, ca popor, nu contam in propriii nostri ochi.

Un amplasament immoral

Serban Dima (seful Catedrei de constructii metalice din cadrul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti): Noi am facut adaptarea la teren a proiectului pentru sala de sport, care a fost conceputa ca proiect pilot si acceptata de Ministerul Transporturilor si Locuintei in urma cu doi ani. Odata ce acest proiect a fost acceptat, a trebuit sa fie modificat din punct de vedere al fundatiilor, pentru a se putea aseza pe diverse tipuri de terenuri, a caror calitate era stabilita prin studii hidrotehnice, ca sa reziste la vanturile si zapada din acele amplasamente. Ca arie, ca zona de amplasare nu a fost problema noastra, a proiectantului. Noi am primit ca tema de proiectare un dreptunghi. Amplasarea a fost aleasa de primar pe niste criterii mai greu de precizat, au fost si in alte parti amplasamente poate nepotrivite din punct de vedere tehnic ori social. In ceea ce priveste posibilitatea de demontare a structurii metalice, peste 95% este recuperabil. Deci, de oprit lucrarile, din punct de vedere tehnic, este posibil. Inspectoratul de Stat din Constructii spune ca, daca este ceva neconform tehnic la constructie, se pot opri lucrarile. In ceea ce priveste legalitatea acestei constructii, sunt foruri competente care pot stabili, pe baza analizei dosarului. Din punctul nostru de vedere, intr-adevar, e imorala amplasarea.
Ana Sincai (GDS): Am inteles ca acest monument de mare importanta nu fusese pe o lista, cand ministerul a dat in judecata. Asta inseamna ca d-l primar poate sa avizeze din nou, maine sau poimane, continuarea constructiei. Pe mine ma intereseaza cum se poate opri odata constructia.,br> L. Borbely : Incepand de maine, eu dau dispozitie la CNI sa intrerupa campania si constructorul sa nu mai continue. Eu am fost acolo si am intrat si in scoala. E o cladire veche, cu clase mici, si atunci ma gandesc la urmatoarea varianta. Sa facem doua lucruri: sa demontam sala si, cum zidul acela de sprijin e destul de mare, cu WC, cu instalatii sanitare puse la punct, sa-l foloseasca scoala. Ramane numai pana la gard, demontam sala, o montam in alta parte. E bine ca s-a pus beton acolo, pentru ca era o alunecare de teren.

O criza a valorilor care ne poate duce in afara istoriei

Octavian Paler (senior editor, Cotidianul): Eu cred ca acest caz demonstreaza ca statul roman, de fapt, hartuieste valorile nationale, nu-i pasa de ele si nu-i pasa ca noi ne aflam azi intr-o criza a valorilor, care ne poate duce, daca vreti, si in afara istoriei. Refuz sa cred ca primul ministru nu stie ce reprezinta Blaga in istoria culturii romane. Eu nu pot sa inteleg de ce Guvernul Romaniei nu poate da o ordonanta de urgenta in legatura cu apararea unei valori nationale. S-au dat, slava Domnului, ordonante de urgenta pentru lucruri mult mai marunte decat pentru ceva care tine de eternitatea noastra. Sigur ca putem fi tristi ca locuitorii din Lancram nu inteleg, nu se sinchisesc de ce se intampla acolo. Dar de la seful statului, de la seful Guvernului, de la ministrii, de la deputatii si senatorii Romaniei eu cred ca putem sa cerem mai mult: macar sa dovedeasca ca exista niste lucruri inca sfinte in Romania, in aceasta democratie de iarmaroc. Eu voi fi de acord cu absolut orice initiativa care va voi sa semnaleze sefului statului, Parlamentului, Guvernului faptul ca se produce o batjocura a unei mari valori nationale.
A. Sincai : D-na Petreu, va rog sa-mi spuneti daca la initiativa dvs. v-a raspuns vreo institutie. M. Petreu : Singura institutie care s-a miscat in vara a fost Ministerul Culturii si Cultelor, dupa ce a fost si scandalul de presa. Trebuie sa fiu foarte onesta si sa precizez ca e totusi bine ce a facut acad. Razvan Theodorescu, pentru ca o constructie care are acoperisul pus este mult mai greu de demontat si de mutat, conform legislatiei.
L. Borbely easta varianta este acceptabila pentru dvs.?
M. Petreu : Mi se pare, in sfarsit, solutia. Dar m-am bucurat de atatea ori, incat eu nu mai indraznesc sa ma bucur.
V. Nitulescu : Partea de beton poate sa ramana?
L. Borbely : Betonul e de fapt acum un fel de zid de sprijin pentru morminte. Zidul a fost refacut si chiar arata foarte bine.
G. Liiceanu : Din tot ce am discutat aici am înteles ca exista doua logici, care asta-seara au încercat sa se întâlneasca într-un fel.
primul rând, e vorba de cei care au vorbit în genul Anei Blandiana, al lui Octavian Paler, al Martei Petreu, al meu. Logica noastra pune accentul pe lucrurile grave, care tin pâna la urma de supravietuirea unui popor. Potrivit acestei logici, pe noi nu prea ne intereseaza partea de administratie, de culise tehnice si de proceduri. Noi stim ca o fiinta constienta, fie ca este un individ, fie ca este o comunitate, exista atâta vreme cât nu-si destructureaza memoria. România a fost lovita în aceasta memorie mai mult decât orice tara din Est. Deja ne-am distrus parti considerabile de istorie în acesti 50 de ani. Cum de putem sa facem asta si dupa ce am scapat de blestematia de comunism?!
Am speranta ca logicile acestea nu sunt paralele si ca vor reusi sa se întâlneasca.

Pagini realizate de Razvan Braileanu