Deconspirare filtrata de serviciile secrete

De 6 luni sunteti membru in Colegiul CNSAS. Cum apreciati activitatea desfasurata de CNSAS in acest timp?

Daca o compar cu a vechiului Colegiu, activitatea a fost mult mai buna. Daca ma raportez la ceea ce am gandit eu, am dorit si la ceea ce asteapta opinia publi­ca, activitatea CNSAS a fost destul de slaba, de nemul­tu­mi­toare.

De unde provine nemultumirea dvs.?

De la servicii in primul rand. Si nu numai.

De ce?

Pentru ca, dupa ce Securitatea a muncit 12 ani la or­ganizarea, la automatizarea arhivelor sale, anul trecut au facut tabula rasa toata aceasta organizare, predan­du-ne ”la gramada” 1.350.000 dosare. Dar fara cartoteci. Ma refer la cartoteca generala, nu la cartoteca pe ju­de­te, unde lucrurile sunt privite la nivelul judetului respectiv. Este foarte important acest lucru, intrucat un ce­ta­tean a putut trece prin 7 judete in perioada respectiva si nu­mai in cartoteca generala ai toata aceasta arie in fata.

Arhiva Securitatii si foarfecele SRI/SIE

Dar SRI v-a pus la dispozitie cartoteca.

Nu este adevarat. N-au pus la dispozitie decat 50-60%. Sunt foarte responsabil de afirmatiile mele, ele pot fi verificate.

Dar purtatorul de cuvant al SRI....

50-60% din cartoteca generala numai varianta ma­nua­la, nimic automatizat.

D-l Bercaru spunea...

Pe d-l Bercaru l-am acuzat public de dezinformare.

Poate ca SRI nu a incheiat de predat cartoteca.

Ceea ce m-a determinat pe mine sa ma urc la tribuna Camerelor reunite ale parlamentului si sa-mi anunt re­nuntarea la calitatea de initiator al legii (Legea 187/1999 - n. red.) a fost in primul rand faptul ca stiam ca arhivele nu se vor preda impreuna cu spatiile si logis­tica din dotare. Sa ne imaginam unde am fi ajuns astazi cu deconspirarea Securitatii si cu ce minim efort. Spuneam ca securistilor le-au trebuit 10-12 ani. Acum noua o sa ne trebuiasca mult mai mult timp, cu o schema re­du­sa de 10 ori decat cere munca de reorganizare a ar­hivei, pentru ca noi suntem obligati sa reorganizam ar­hiva, trebuie sa studiem fila cu fila, fiecare dosar, sa recoltam datele, intai pe fise manuale, apoi sa le transpunem pe calculator.

Daca asa au gandit, n-au gandit prost. Practic, din nou au castigat. Las la o parte faptul ca au avut timp sa se­lecteze ce au vrut, sa scoata documente din dosare, asa cum am subliniat de nenumarate ori. Nu poti sa crezi ca au putut sa fie pastrate in arhiva, dintr-un dosar, numai doua coperti. Nu se poate concepe. La fel si car­toteca. S-a umblat masiv in aceste fise si pentru a ster­ge urmele unor ofiteri de Securitate “la linie”, cum zic ei, sau acoperiti. Si pe urma trebuie sa ne gandim la o serie de oameni politici carora li s-au sters urmele, dis­trugandu-li-se dosarele.

Liviu Turcu spunea ca arhiva Securitatii poate fi re­facuta, pentru ca arhivele s-au facut intr-o forma care permite reconstituirea.

Liviu Turcu asa stia. El a fugit in ianuarie ‘89. Dar ce au facut tovarasii ramasi in continuare in servicii? Au luat la puricat fiecare milimetru patrat din aceste dosare.

Si nu raman niste microfilme?

Foarte multa lume se leaga de aceste microfilme. Nu ii desconsideram oare pe acesti oameni din servicii? Atunci cand au operat o modificare, ce-i oprea sa nu um­ble si pe microfilme? Se spune ca erau mai multe. Si ce-i oprea? Timp aveau, bani aveau, le trageau din nou pe toate.

E suspiciunea dvs. sau e o concluzie la care ati ajuns in urma cercetarii microfilmelor ajunse la CNSAS?

O parte din microfilme au ajuns. Cunosc cateva cazuri, dar sunt cazuri rarisime, in care nu se potrivesc cu do­sarul existent, dosarul pe hartie.

Deci sunt totusi cateva cazuri in care dosarul pe har­tie difera de cel de pe microfilme.

Sunt cazuri rare si nu sonore.

In cazul in care scot cadre de pe microfilme, nu ra­man niste urme?

Ma intorc la ce spuneam: credeti ca erau chiar asa ageamii sa faca carpeli, sa vada orice om care ar pune mana pe microfilm ca au decupat din el? Daca au lucrat, au lucrat stiintific, suntem in fata unor pro­fesio­nisti.

Liviu Turcu indica niste directii ale Securitatii. Cei care am studiat dosare la CNSAS le cunoastem prea bine. Liviu Turcu da o lista de oameni politici si spune ca au ramas urme ale colaborarii lor cu Se­curitatea la directiile respective. In aceste cazuri nu aveti dosare de retea. Nici in alte dosare de ur­ma­rire nu i-ati gasit cu note. Sa luam unele cazuri: Adrian Nastase, de pilda, nu-l puteti identifica in dosarul de obiectiv ADIRI? Sau Ioan Mircea Pascu, in do­sarul Academia “Stefan Gheorghiu”? Ati cercetat aceste dosare atunci cand ati eliberat ade­verin­te­le?

Nu aveam si nu avem multe, pentru ca...

Cum adica “nu aveti multe”? Astea sunt dosare de obiectiv. Unde sunt?

Nu am primit aceste dosare de obiectiv. In fondul do­cumentar exista trimiteri, dar in spatele situatiei prezen­tate nu exista dosarele care ar raspunde la intre­barile pe care tu, ca cercetator, ti le-ai putea pune. Vreau sa va spun un lucru foarte important. La prima in­­tal­nire cu serviciile, ma refer la SRI, am aflat ca au mai ra­mas circa 100.000 dosare, pentru ca am fortat sa mi se spuna o cifra. Iata ca la ultima intalnire cu d-l Ba­sescu, aflu ca sunt 2 km de dosare gata sa fie predate si altele care sunt in curs de strangere. Si atunci, l-am intrebat pe d-l general care il insotea pe directorul SRI: asta inseamna ca ajungeti la cifrele pe care le-am publi­cat eu, adica 500.000 dosare, fata de ceea ce ati predat pana acum.

Eu, Ticu Dumitrescu, nu mai pot accepta, ca membru in acest Colegiu, la atatia ani dupa promulgarea Le­gii 187, sa nu pot raspunde la o solicitare, pentru ca mai intai trebuie sa fac o adresa la SRI sau SIE si sa pri­mesc raspuns daca au date despre persoana respec­tiva. Dupa parerea mea, aceste servicii au in fata probleme extraordinare care privesc viata acestui stat, securitatea sa. Nu trebuie sa mai aiba nimic legat de ve­chea Securitate. Aceste date trebuie sa se gaseasca aici, la noi, la CNSAS. In momentul de fata, noi primim bo­barnace, suturi, pe buna dreptate. Pentru ca n-avem toate cartotecile, n-avem evidentele si nu avem toata arhiva. Iar ceea ce ni s-a predat la gramada este o ar­hi­va dezorganizata.

Adeverinte perisabile

D-le Dumitrescu, daca nu aveti toata arhiva si toate evidentele, de ce Colegiul a eliberat certificate unor oameni politici asupra carora planau suspiciuni de colaborare cu Securitatea? Iar cu aceste ade­verinte date de CNSAS oamenii respectivi au venit la televizor si au spus: “eu sunt curat, am certifi­ca­tul acesta, te dau in judecata”.

Asa este. Exista acolo o singura fraza de care CNSAS se prevaleaza: “din documentele la care am avut acces pana in acest moment”. Pe de alta parte, legea ne obliga sa respectam anumite termene. Eu ma lupt ca sa ne jucam rolul pentru care am fost in­­fiin­tati, sa ne indeplinim misiunea care ne revine.

E timpul sa facem un bilant al celui de-al doilea val de deconspirare?

Cred ca e pretios spus “val”. Care val? Cateva per­soa­ne, zeci de persoane...

In aceasta perioada CNSAS a fost vizibil? Nu CNSAS este institutia abilitata sa faca lumina in aceste scandaluri care s-au succedat?

Nu stiu la ce scandaluri va referiti.

La dezvaluirile presei provocate de deconspirarea unor colaboratori ai Securitatii. Dintre politicieni, au tinut capul de afis Mona Musca...

Si Rodica Stanoiu, Dan Voiculescu, Serban Mi­hai­lescu s.a.

Ceea ce e cu adevarat scandalos aici e faptul ca, in aceste luni, persoane foarte strans legate de in­stitutiile comuniste au iesit pe treptele CNSAS si ne-au fluturat dosare de urmarire, au spus ca sunt vic­time ale Securitatii. Cu asta ne-am ales.

V-am spus ca nu sunt multumit de activitatea CNSAS. Vreau sa fac o precizare care e bine de reti­nut: cu cat era un informator mai valabil, cu atat era ur­marit mai mult de Securitate. In cadrul permanentei verificari, pentru a fi siguri ca materialele informative, notele, rapoartele informative pe care le predau sunt co­recte, ca ei sunt de buna-credinta, ei erau urmariti la sange. Am cazul unuia dintre celebrii detinuti politic. A avut la un moment dat 4 informatori care se tineau scai de el, el fiind unul dintre cei mai prolifici informatori ai Se­curitatii. A lucrat 20-30 de ani pentru Securitate. Asa ca acesta nu e un argument.

Ajung la CNSAS mai multe dosare de urmarire, dar nu ies dosarele de retea, din care sa rezulte co­laborarea cu Securitatea? Pentru ca, de cele mai multe ori, din dosarele de urmarire nu rezulta colaborarea cu Securitatea.

In dosarul de urmarire clasic. Totusi, au fost si ex­ceptii. Alteori chiar in dosarul penal am gasit elemente de dosar de retea. Prin amanarea votarii legii, apoi prin neaplicarea ei, s-a dat timp celor care au selectat do­sa­rele. Au avut paravanul cel mai bun: “siguranta na­tio­nala”, sintagma asta blestemata. Alta sintagma blestemata: securist care a facut politie politica si securist care n-a facut politie politica. Si ea trebuie scoa­sa. Dupa promisiunea presedintelui Basescu, “voi merge pana la capat”, eu i-as spune asa: domnule pre­sedinte, ca sa va tineti promisiunea trebuie sa le spu­neti celor de la servicii: “CNSAS e institutia care se ocupa de problema, predati-le absolut tot” si obligati-i sa ne dea tot. Dati-ne tot in mana si atunci ne asumam raspunderea faptelor noastre si a activitatii noastre. Altfel, suntem inca dependenti de servicii si primim mereu bobarnace, multe dintre ele justificate.

Intregul adevar nu-l vom sti niciodata

Daca ar lipsi sintagma “politie politica”, cum ar trebui sa arate un certificat eliberat de CNSAS in ca­zul unei persoane care a colaborat cu Se­cu­rita­tea?

Simplu ca buna ziua: a colaborat cu Securitatea. A fost informatorul Securitatii, cu angajament, note informative, bani etc., de la caz la caz.

Va fi un text mai consistent in care se va explica in ce a constat colaborarea, nu o singura pro­po­zitie.

Si eu am o adeverinta ca n-am facut politie politica. Adeverinta mea este egala cu a oricaruia dintre nemernicii ale caror dosare nu au fost transmise sau au fost distruse. Deci suntem egali. De aceea nu se mai poate concepe aceasta amanare. Trebuie pus odata punct. Stiti ca m-am autosuspendat in timpul activitatii parlamentare de la prezenta in sala Senatului, o data trei luni, alta data numai o luna, pentru a forta punerea in discutie a acestui proiect de lege. Cred ca am sa fac acest pas al autosuspendarii si nu voi mai participa la cazurile acestea “grele”, cum sunt de exemplu cele de pe lista lui Liviu Turcu, pentru ca nu vreau sa fiu partas, prin prezenta mea, chiar daca votul meu a fost altfel, la anumite decizii. Ma apasa pe constiinta asemenea lucruri, ma revolta, ma fac sa-mi pun intrebarea: dar ce mai cauti acolo?

CNSAS n-a luat nici o atitudine ca sa reteze ela­nul celor care deconspirau fara nici o proba. Aceasta zvonistica s-a putut desfasura in voie si pentru ca CNSAS a tacut intr-un moment in care de­conspirarea a fost folosita pentru rafuieli politice, iar in unele cazuri, pentru rafuieli personale.

Si acum in cazul Turcu sunt probleme. L-am intrebat si eu de ce de la PUR sau de la PD nu exista per­soane in lista... Ce sa zic? Poate ca am gresit. Poate ca CNSAS a gresit ca n-a iesit permanent in fata cu co­municate in care sa precizeze ce si cum.

Daca CNSAS ar fi iesit cu un comunicat in care explica ca nu sunt probe impotriva unuia sau altuia dintre cei atacati in presa, poate ca nimeni n-ar mai fi indraznit sa continue asemenea intoxicari.

Dar de foarte multe ori, societatea civila, mass-media au fost inaintea CNSAS, care nu se poate pronunta decat pe documente, insa documentele nu sunt toate la noi pentru ca nu le-am primit sau au fost distruse. Pe cand mass-media isi poate permite sa se pronunte pe alte criterii (surse etc.).

D-le Dumitrescu, atunci ce sanse mai are aceasta deconspirare? Dvs. spuneti ca SRI a intrat cu foarfeca in arhive. Pai atunci nu vom sti niciodata ade­varul!

Intregul adevar nu-l vom sti niciodata. Asta o spun cu toata responsabilitatea. Insa exista enorm de multe lucruri care pot fi cunoscute. Pentru asta trebuie s-o luam din nou de la capat, sa reorganizam arhiva, sa re­coltam toate datele, studiind 1.600.000 de dosare, unde in mod cert vom gasi date... Domnule, au fost nis­te cazuri recente. Nu gaseai nici dosare, nu gaseai nimic. Dar datorita capacitatii de a gandi problema, in­vestigatiile au largit sfera cercetarilor si au gasit, tocmai cand persoana in cauza nici nu se astepta, notele in­formative, olografe, prinse la X sau Y.

Asta e operatiune pe termen lung. Cei de pe lista lui Liviu Turcu poate ca nici nu vor mai fi in po­litica atunci cand vor fi descoperite date care sa ateste colaborarea lor cu Securitatea.

Am spus: a fost savarsita o crima cand s-a facut tabula rasa dintr-o arhiva organizata. Daca merita subliniat ceva in mod special din tot ce a spus Turcu este afirmatia aceasta: “dar totul era automatizat, am folosit, am intrat pe evidente, toate electronice inca din 1988...”. Pentru mine nu e o noutate, am fost si mi s-a aratat lucrul acesta, mi s-a demonstrat inca din 1994.

Bercaru, de la SRI, spune ca vi s-a predat...

Nu a predat, domnule. Am si eu niste ani si n-as putea sa spun niste prostii aici. Sa recapitulam. Au pre­dat circa un milion de fise de cartoteca de tip judetean. Unele dintre acestea am aratat cum sunt, maltratate la sange. Este expresia cea mai evidenta a modului turbat in care s-au dezlantuit serviciile. Si nu vorbim de Securitate acum, pentru ca treaba asta nu e facuta de Securitate, e facuta dupa ‘89. Si e facuta de servicii pentru a sterge urmele care nu le conveneau. E vorba de ofiteri de Securitate pe care voiau sa-i apere. Si in general voiau sa apere imaginea Securitatii, vor sa ne convinga ca Securitatea a fost o institutie umana, patriotica, pe de o parte. Pe de alta parte, era a doua categorie a colaboratorilor, informatorilor, nu mai vorbesc de ofiterii acoperiti, care astazi nu stiu ce rol pot avea. Pot fi demnitari. Daca sunt demnitari, am spus asta de sute de ori si o repet, ei nu au putere de decizie proprie. Chiar daca nu sunt direct santajati, privesc in urma si se tem sa nu fie dati in vileag.

Cate cazuri de ofiteri acoperiti conspirati avem, in total?

Avem doi la varf. Ridicol insa, fata de sutele de ofiteri acoperiti pe care ii avea Securitatea. Fara evi­den­tele centrale de cadre, ofiterii acoperiti nu pot fi des­coperiti.

Avem doi ofiteri acoperiti, Mircea Cosea si Ser­ban Mihailescu, pe baza unor coperti.

A unor coperti, da.

Dar pe ceilalti din lista lui Turcu avem vreo san­sa sa-i prindem in documente undeva? Nu sa spunem ca au facut politie politica. Pentru ca, de exemplu, in cazul Adrian Nastase, la ADIRI nu cred ca o sa gasim elemente de politie politica, el discuta cu diplomati occidentali, cu ambasadori. Sa documentam colaborarea cu Securitatea, nu cola­bo­rarea ca politie politica, cum prevede acum Le­gea 187 si Ordonanta 16 din 2006?

V-am dat un exemplu, un caz mai recent, cand nu tu angajament, nu tu dosar propriu de retea, dar prin stu­diu, prin munca imensa, prin sapaturile colaterale, hop!, s-a gasit. Acest lucru se poate repeta si in ca­zu­rile despre care vorbiti si atunci putem sa spunem: a fost colaborator sau agent.

Ati urmarit dezbaterea publica din ultimele luni. Nu vi se pare ca, partial, cel putin, e manipulare? Ca sunt actori in spatiul public care nu fac decat sa ne intoxice?

Sunt absolut convins. Daca ne referim la mass-me­dia si chiar la societatea civila, sunt absolut convins ca sunt oameni bine intentionati si ca o fac de dragul ade­va­rului. Dar sunt si unii care au pur si simplu nevoie de o tribuna sau vor sa se afirme cu orice pret. Nu gasesc alta trambulina si nu sunt capabili de alt discurs. Altii, asa cum ziceati dvs., sunt activi pentru a intoxica opinia publica, pentru a se ajunge la concluzii de genul: ce e cu CNSAS asta, ce e cu Ticu Dumitrescu asta?

Ati vazut destule dosare de Securitate in ultimii 6 ani, ca cercetator acreditat, iar acum ca membru al Colegiului. Cunoasteti persoane publice care dez­bat subiectul deconspirarii foarte activ si care au un trecut urat, pe care vor sa-l ascunda? Avem mo­tive sa banuim ca ei pot fi manipulati ca sa arun­ce in spatiul public toate fumigenele astea?

M-a framantat si ma framanta intrebarea aceasta. Au fost cazuri bine urmarite si studiate de mine, pentru ca, asa cum ati spus, eu practic sunt membru al CNSAS de 6 luni, dar de 6 ani sunt cercetator acreditat. Las deoparte contactele directe, care sunt intinse in tara si prin care primesc multe informatii. In toata pe­rioada asta de 16 ani de zile, au fost oameni care s-au manifestat foarte violent, foarte activ, foarte con­sis­tent si tare ma tem ca trebuie sa spun ca unii dintre ei au facut-o pentru a-si acoperi trecutul.

Va referiti la un caz anume?

Nu ma refer la nici un caz anume. Asta e valabil si la fosti detinuti politici, e valabil la multa lume. Au iesit in fata, au dat din maini, s-au afirmat...

La cine va referiti? Dati-mi un nume.

Nu vreau sa ma mai refer la persoane anume, eu vorbesc cu dvs. despre probleme, nu dau nume. Nici n-as avea voie sa dau nume.

Interviu realizat de Armand Gosu